
Viena, atacul husarilor înaripați
Pe 12 septembrie 1683, un rege polonez își lansează cavalerii de pe vârful unui deal. Seara, asediul Vienei este ridicat, iar avansul otoman în Europa este frânt.
Europa milenară
Episodul 04 · A apăra
Dată
12 septembrie 1683
Asediu din 14 iulie
Loc
Viena, dealul Kahlenberg
Loc de păstrare
musées du Vatican
Operă
Jan Matejko, 1883
Povestea din spatele tabloului
În iulie 1683, armata otomană asediază Viena, capitala Habsburgilor.
Pe 12 septembrie, o armată de salvare condusă de regele Poloniei Ioan al III-lea Sobieski atacă dinspre dealuri. Cavaleria sa doboară tabăra otomană.
Viena este salvată. Otomanii nu vor mai ajunge niciodată atât de departe în Europa.
Marele vizir în fața Vienei
În primăvara anului 1683, marele vizir Kara Mustafa pleacă de la Adrianopol în fruntea uneia dintre cele mai mari armate ale vremii sale. O parte a Ungariei este deja otomană. Scopul său: Viena, orașul împăratului.
Pe 14 iulie începe asediul. Împăratul Leopold I a părăsit orașul. Contele de Starhemberg o apără cu soldații săi și cu locuitorii. Săpătorii otomani sapă galerii sub ziduri și le aruncă în aer una după alta. La începutul lunii septembrie, orașul este la capătul puterilor.

În spatele regelui, o pădure de lănci și stindarde. Sunt ale cavalerilor săi, printre care husarii, cavaleria grea poloneză, celebră pentru aripile de pene fixate pe spate.
O coaliție de europeni
Papa Inocențiu al XI-lea îi îndeamnă pe principii creștini să se unească. Regele Poloniei, Ioan al III-lea Sobieski, a semnat o alianță cu împăratul. Traversează Silezia și Moravia cu armata sa.
Se unește cu trupele imperiale ale lui Carol de Lorena, cu bavarezii, saxonii, șvabii și franconii. Sobieski preia comanda. Un mare absent: Ludovic al XIV-lea, rivalul Habsburgilor, care rămâne deoparte.
Atacul de la Kahlenberg
Pe 12 septembrie, în zori, armata de salvare coboară de pe dealurile Kahlenberg, la nord-vest de oraș. Lupta durează toată ziua.
Spre sfârșitul după-amiezii, Sobieski își lansează cavaleria, cu husarii în frunte. A fost adesea descrisă ca cel mai mare atac de cavalerie din istorie. Liniile otomane cedează. Kara Mustafa fuge, părăsindu-și tabăra, corturile și comoara.
Am venit, am văzut, Dumnezeu a învins.

Sobieski îi întinde scrisoarea unui mesager, care trebuie să o ducă la Roma. Matejko pictează momentul în care victoria devine o veste pentru întreaga creștinătate.
Marea retragere
Kara Mustafa nu supraviețuiește înfrângerii sale: este executat la Belgrad în ziua de Crăciun a anului 1683, din ordinul sultanului.
În anul următor, împăratul, Polonia, Veneția și papa formează o Ligă Sfântă. Timp de șaisprezece ani, ei îi resping pe otomani. În 1699, prin tratatul de la Karlowitz, Ungaria este eliberată. Europa Centrală nu va mai fi niciodată amenințată în acest fel.

La pământ, stindarde otomane abandonate și un bătrân cu turban, căzut. Matejko așază victoria deasupra și înfrângerea la picioarele noastre.
Un cuvânt, înainte de tratate
O sărbătoare. Pentru a mulțumi pentru victorie, Inocențiu al XI-lea extinde la întreaga Biserică sărbătoarea Sfântului Nume al Mariei, celebrată în fiecare 12 septembrie, ziua bătăliei. Și o lecție: în acea zi, polonezi, austrieci și germani au luptat umăr la umăr pentru același oraș.
