Parlamentul European a aprobat la 12 noiembrie 2026, cu 613 voturi pentru, 3 împotrivă și 0 abțineri, un acord cu guvernele UE care adaptează regulile europene privind indicațiile geografice la noile dispoziții internaționale ale Aranjamentului de la Lisabona. Concret, atunci când o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată a UE este modificată, Uniunea va putea solicita actualizarea înregistrării sale internaționale, pentru a menține protecția în străinătate. Textul este acum finalizat; statele membre trebuie să îl aprobe încă în mod formal înainte de publicarea și intrarea sa în vigoare.
Uniunea Europeană este parte la Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Lisabona, care protejează denumirile de origine și indicațiile geografice la nivel internațional. Normele de aplicare ale acestui acord au fost modificate la 14 iulie 2025 și au intrat în vigoare la 1 iulie 2026. Pentru a continua să își îndeplinească obligațiile internaționale, UE trebuia să își adapteze propriul regulament din 2019 privind indicațiile geografice. Acesta este obiectul prezentului text, care permite în special stabilirea legăturii între indicațiile geografice protejate în UE și înregistrările lor internaționale atunci când acestea sunt modificate.
Noua definiție a indicațiilor geograficeDefiniția acoperă acum în mod explicit denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate pentru vin și produse agricole, indicațiile geografice pentru băuturile spirtoase, precum și indicațiile geografice protejate pentru produsele artizanale și industriale.
Modificarea înregistrărilor internaționaleAtunci când este aprobată o modificare a caietului de sarcini privind denumirea sau tipul de produs al unei indicații geografice a UE, Comisia (sau Oficiul pentru produse artizanale și industriale) trebuie să solicite Biroului internațional modificarea înregistrării internaționale corespunzătoare. Această obligație nu se aplică dacă statul membru de origine solicită anularea înregistrării internaționale în momentul aprobării modificării.
Modificări opționaleLa cererea unui stat membru, după aprobarea unei modificări a ariei geografice sau a caracteristicilor de calitate, de reputație sau a altor caracteristici, Comisia sau Oficiul poate solicita modificarea înregistrării internaționale.
Indicațiile geografice ale țărilor terțeModificările și corectările privind indicațiile geografice ale țărilor terțe înregistrate la nivel internațional urmează acum aceleași proceduri ca cele prevăzute pentru indicațiile geografice ale UE, cu adaptările necesare.
Două comitete în loc de unulComisia este asistată de două comitete distincte: comitetul pentru politica de calitate pentru vin, băuturi spirtoase și produse agricole și comitetul pentru indicații geografice pentru produse artizanale și industriale.
Parlamentul a adoptat textul cu 613 voturi pentru, 3 împotrivă și 0 abțineri.
Pentru producători și consumatori, acest vot garantează că indicațiile geografice europene, cum ar fi șampania, parmezanul sau anumite produse artizanale, rămân protejate la nivel internațional chiar și atunci când caietul lor de sarcini evoluează. Procedurile administrative sunt clarificate, cu reguli adaptate în funcție de faptul că modificarea privește numele, zona geografică sau caracteristicile produsului. Textul va deveni lege după aprobarea formală de către statele membre și publicarea sa în Jurnalul Oficial; acesta va intra în vigoare la douăzeci de zile după această publicare.
Parlamentul European a aprobat la 12 noiembrie 2026, cu 613 voturi pentru și 3 împotrivă, acordul cu guvernele care aliniază regulile europene privind indicațiile geografice la noile dispoziții internaționale ale aranjamentului de la Lisabona. Ce se schimbă concret: când caietul de sarcini al unei denumiri protejate evoluează, Uniunea poate de acum să își actualizeze înregistrarea internațională, în loc să lase protecția să expire în străinătate.
Mecanismul este simplu și tocmai în asta stă forța lui. O denumire protejată în Uniune este înregistrată și în registrul internațional ținut de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale. Până acum, când caietul său de sarcini se schimba, legătura dintre cele două registre putea slăbi: protecția dobândită în străinătate nu mai urmărea produsul real. Textul acoperă această fisură impunând o cerere de modificare a înregistrării internaționale de îndată ce numele sau tipul de produs evoluează.
Distincția dintre obligație și opțiune merită salutată. Pentru nume și tipul de produs, cererea este automată, pentru că este în joc însăși identitatea produsului. Pentru aria geografică sau datele de calitate și reputație, cererea rămâne la latitudinea statului membru. Legiuitorul nu a transformat așadar fiecare ajustare a caietului de sarcini într-o formalitate obligatorie: este reflexul corect, cel care evită să pună pe umerii producătorilor costul unei proceduri de care nu au nevoie.
Rămâne o excepție bine gândită: dacă statul membru solicită anularea înregistrării internaționale în momentul aprobării modificării, cererea de actualizare nu se aplică. Altfel spus, nu este forțat nimeni să mențină în străinătate o protecție pe care țara de origine o abandonează. Coerența este păstrată fără a crea o obligație absurdă.
Pentru un producător de șampanie, de parmezan sau al unui produs artizanal protejat, valoarea unei indicații geografice stă în ceea ce împiedică: uzurparea numelui de către concurenți care nu au suportat aceleași constrângeri. Fiecare fisură în lanțul de protecție internațională este o invitație la contrafacere. Aliniind registrul european la registrul internațional, textul închide una dintre aceste fisuri, fără a adăuga controale la nivel național.
Alegerea de a încredința artizanatul și industria Oficiului mai degrabă decât Comisiei merge în aceeași direcție: un ghișeu unic pentru o categorie de produse, în locul unei suprapuneri de competențe. Eliminarea articolului 12 alineatul 5 și trimiterea la procedurile regulamentului 2023/2411 evită duplicarea unor reguli deja scrise în altă parte.
Votul este aproape unanim: 613 pentru, 3 împotrivă. O asemenea majoritate nu înseamnă că textul este perfect, ci că nu tulbură niciun echilibru dobândit. Este propria natură a unei racordări tehnice reușite: nu se vede, și cu atât mai bine. O abordare mai liberală ar fi putut merge mai departe eliminând orice cerere obligatorie și lăsând operatorul să decidă singur actualizarea înregistrării internaționale, pe răspunderea sa. Textul păstrează automatismul, dar îl limitează la singurele schimbări de identitate ale produsului, ceea ce este defendabil.
O indicație geografică care nu își urmează produsul în străinătate nu mai este o protecție, este o amintire.
Parlamentul European a aprobat la 12 noiembrie 2026, cu 613 voturi pentru și 3 împotrivă, acordul cu guvernele care aliniază regulile europene privind indicațiile geografice la noile dispoziții internaționale ale aranjamentului de la Lisabona. Ce se schimbă concret: când caietul de sarcini al unei denumiri protejate evoluează, Uniunea poate de acum să își actualizeze înregistrarea internațională, în loc să lase protecția să expire în străinătate.
Mecanismul este simplu și tocmai în asta stă forța lui. O denumire protejată în Uniune este înregistrată și în registrul internațional ținut de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale. Până acum, când caietul său de sarcini se schimba, legătura dintre cele două registre putea slăbi: protecția dobândită în străinătate nu mai urmărea produsul real. Textul acoperă această fisură impunând o cerere de modificare a înregistrării internaționale de îndată ce numele sau tipul de produs evoluează.
Distincția dintre obligație și opțiune merită salutată. Pentru nume și tipul de produs, cererea este automată, pentru că este în joc însăși identitatea produsului. Pentru aria geografică sau datele de calitate și reputație, cererea rămâne la latitudinea statului membru. Legiuitorul nu a transformat așadar fiecare ajustare a caietului de sarcini într-o formalitate obligatorie: este reflexul corect, cel care evită să pună pe umerii producătorilor costul unei proceduri de care nu au nevoie.
Rămâne o excepție bine gândită: dacă statul membru solicită anularea înregistrării internaționale în momentul aprobării modificării, cererea de actualizare nu se aplică. Altfel spus, nu este forțat nimeni să mențină în străinătate o protecție pe care țara de origine o abandonează. Coerența este păstrată fără a crea o obligație absurdă.
Pentru un producător de șampanie, de parmezan sau al unui produs artizanal protejat, valoarea unei indicații geografice stă în ceea ce împiedică: uzurparea numelui de către concurenți care nu au suportat aceleași constrângeri. Fiecare fisură în lanțul de protecție internațională este o invitație la contrafacere. Aliniind registrul european la registrul internațional, textul închide una dintre aceste fisuri, fără a adăuga controale la nivel național.
Alegerea de a încredința artizanatul și industria Oficiului mai degrabă decât Comisiei merge în aceeași direcție: un ghișeu unic pentru o categorie de produse, în locul unei suprapuneri de competențe. Eliminarea articolului 12 alineatul 5 și trimiterea la procedurile regulamentului 2023/2411 evită duplicarea unor reguli deja scrise în altă parte.
Votul este aproape unanim: 613 pentru, 3 împotrivă. O asemenea majoritate nu înseamnă că textul este perfect, ci că nu tulbură niciun echilibru dobândit. Este propria natură a unei racordări tehnice reușite: nu se vede, și cu atât mai bine. O abordare mai liberală ar fi putut merge mai departe eliminând orice cerere obligatorie și lăsând operatorul să decidă singur actualizarea înregistrării internaționale, pe răspunderea sa. Textul păstrează automatismul, dar îl limitează la singurele schimbări de identitate ale produsului, ceea ce este defendabil.
O indicație geografică care nu își urmează produsul în străinătate nu mai este o protecție, este o amintire.