Parlamentul European a decis să ridice imunitatea parlamentară a lui András Tivadar Kulja, deputat maghiar, în cadrul unei proceduri penale pentru defăimare inițiate împotriva sa de un reclamant privat în Ungaria. Această decizie permite autorităților maghiare să continue cazul. Votul a avut loc prin ridicare de mână, fără numărare individuală a voturilor. Nu este vorba despre o lege, ci despre o decizie internă a Parlamentului.
András Tivadar Kulja, ales în Parlamentul European în iunie 2024, este vizat de o plângere privată pentru defăimare în urma unei publicări pe Facebook la 31 iulie 2025. Tribunalul central de district din Pest a solicitat ridicarea imunității sale la 11 decembrie 2025. Parlamentul l-a audiat pe interesat la 28 septembrie 2026 înainte de a lua decizia.
Imunitate ridicată pentru KuljaParlamentul European ridică imunitatea parlamentară a lui András Tivadar Kulja, permițând astfel ca procedura penală pentru defăimare să își urmeze cursul în Ungaria.
Transmiterea imediată a decizieiPreședinta Parlamentului European este însărcinată să transmită fără întârziere decizia autorității judiciare maghiare competente și lui András Tivadar Kulja.
Domeniu de aplicare limitat la procedura penalăAceastă ridicare a imunității privește exclusiv procedura inițiată de un reclamant privat pentru fapte de defăimare presupuse a fi fost comise în 2025. Ea nu prejudecă în niciun fel vinovăția sau nevinovăția domnului Kulja.
Decizia a fost adoptată prin ridicare de mână. Nu este disponibilă nicio numărare individuală a voturilor.
Pentru cetățenii maghiari, această decizie înseamnă că justiția poate examina de acum o plângere pentru defăimare vizând un deputat european, fără ca imunitatea parlamentară să constituie un obstacol. Ea ilustrează faptul că imunitatea protejează exercitarea funcțiilor parlamentare, nu persoana în sine. Procedura va continua în fața instanțelor maghiare.
Parlamentul European a ridicat imunitatea lui András Tivadar Kulja, deputat ungar, în cadrul unei plângeri private pentru defăimare. O decizie care reamintește că imunitatea protejează funcția parlamentară, nu persoana.
Imunitatea parlamentară nu este un scut personal. Ea există pentru a garanta că deputații își pot exprima opiniile și pot vota fără a se teme de urmăriri intimidante. În speță, Parlamentul a considerat că publicația litigioasă, un mesaj pe Facebook din 31 iulie 2025 care susținea că fonduri publice legate de achiziții de echipamente medicale ar fi beneficiat unei firme familiale, nu ține de exercitarea funcțiilor parlamentare în sensul articolului 8 din protocolul nr. 7. Cererea de ridicare a imunității provine de la tribunalul central de district din Pest, sesizat de un reclamant privat, și nu de la o autoritate politică. Parlamentul a urmat deci procedura obișnuită: l-a audiat pe interesat pe 28 septembrie 2026, apoi a decis, prin ridicare de mână, ridicarea imunității.
Această decizie are o consecință concretă: justiția ungară va putea examina plângerea pe fond. Pentru cetățeni, aceasta înseamnă că niciun deputat european nu se poate sustrage unei proceduri penale obișnuite invocând o imunitate care nu acoperă declarațiile defăimătoare. Este o veste bună pentru statul de drept: imunitatea trebuie să rămână o excepție strict reglementată, și nu un privilegiu discreționar.
Parlamentul ar fi putut trimite cererea comisiei pentru afaceri juridice pentru o examinare mai aprofundată, dar a ales să decidă rapid. Astfel, transmite un semnal clar: acuzațiile de corupție sau de favoritism trebuie să poată fi examinate de instanțe, iar deputații trebuie să dea socoteală ca orice cetățean. Procedura pentru defăimare, la rândul ei, va trebui să demonstreze dacă declarațiile făcute au fost întemeiate sau nu. Nimic din decizia Parlamentului nu prejudecă rezultatul procesului.
Votul prin ridicare de mână nu permite cunoașterea repartizării voturilor pe grupuri politice. Putem regreta acest lucru: într-o chestiune care privește imunitatea și libertatea de exprimare, transparența ar fi fost de preferat. Alegătorii au dreptul să știe cine a susținut ridicarea imunității și cine s-a opus. Un vot prin apel nominal ar fi permis acest control. Nu este un detaliu: imunitatea parlamentară este un mecanism puternic, iar utilizarea ei trebuie să fie trasabilă.
Totuși, decizia în sine este conformă cu logica subsidiarității: justiției ungare, și nu unei instanțe europene, îi revine să tranșeze litigiul. Parlamentul s-a limitat la ridicarea obstacolului procedural, fără a se pronunța pe fond. Este abordarea corectă. O alternativă ar fi fost trimiterea cauzei în fața comisiei pentru afaceri juridice pentru o examinare mai lungă, dar aceasta ar fi întârziat o procedură care durează deja de peste un an. Rapiditatea, aici, servește justiția.
Imunitatea nu este un privilegiu personal: ea protejează funcția, nu persoana.
Parlamentul European a ridicat imunitatea lui András Tivadar Kulja, deputat ungar, în cadrul unei plângeri private pentru defăimare. O decizie care reamintește că imunitatea protejează funcția parlamentară, nu persoana.
Imunitatea parlamentară nu este un scut personal. Ea există pentru a garanta că deputații își pot exprima opiniile și pot vota fără a se teme de urmăriri intimidante. În speță, Parlamentul a considerat că publicația litigioasă, un mesaj pe Facebook din 31 iulie 2025 care susținea că fonduri publice legate de achiziții de echipamente medicale ar fi beneficiat unei firme familiale, nu ține de exercitarea funcțiilor parlamentare în sensul articolului 8 din protocolul nr. 7. Cererea de ridicare a imunității provine de la tribunalul central de district din Pest, sesizat de un reclamant privat, și nu de la o autoritate politică. Parlamentul a urmat deci procedura obișnuită: l-a audiat pe interesat pe 28 septembrie 2026, apoi a decis, prin ridicare de mână, ridicarea imunității.
Această decizie are o consecință concretă: justiția ungară va putea examina plângerea pe fond. Pentru cetățeni, aceasta înseamnă că niciun deputat european nu se poate sustrage unei proceduri penale obișnuite invocând o imunitate care nu acoperă declarațiile defăimătoare. Este o veste bună pentru statul de drept: imunitatea trebuie să rămână o excepție strict reglementată, și nu un privilegiu discreționar.
Parlamentul ar fi putut trimite cererea comisiei pentru afaceri juridice pentru o examinare mai aprofundată, dar a ales să decidă rapid. Astfel, transmite un semnal clar: acuzațiile de corupție sau de favoritism trebuie să poată fi examinate de instanțe, iar deputații trebuie să dea socoteală ca orice cetățean. Procedura pentru defăimare, la rândul ei, va trebui să demonstreze dacă declarațiile făcute au fost întemeiate sau nu. Nimic din decizia Parlamentului nu prejudecă rezultatul procesului.
Votul prin ridicare de mână nu permite cunoașterea repartizării voturilor pe grupuri politice. Putem regreta acest lucru: într-o chestiune care privește imunitatea și libertatea de exprimare, transparența ar fi fost de preferat. Alegătorii au dreptul să știe cine a susținut ridicarea imunității și cine s-a opus. Un vot prin apel nominal ar fi permis acest control. Nu este un detaliu: imunitatea parlamentară este un mecanism puternic, iar utilizarea ei trebuie să fie trasabilă.
Totuși, decizia în sine este conformă cu logica subsidiarității: justiției ungare, și nu unei instanțe europene, îi revine să tranșeze litigiul. Parlamentul s-a limitat la ridicarea obstacolului procedural, fără a se pronunța pe fond. Este abordarea corectă. O alternativă ar fi fost trimiterea cauzei în fața comisiei pentru afaceri juridice pentru o examinare mai lungă, dar aceasta ar fi întârziat o procedură care durează deja de peste un an. Rapiditatea, aici, servește justiția.
Imunitatea nu este un privilegiu personal: ea protejează funcția, nu persoana.