Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care solicită Comisiei Europene să reducă pragul de 10 milioane de euro prevăzut de directiva PIF atunci când prejudiciul cumulat la nivelul Uniunii este considerabil. De asemenea, solicită consolidarea arhitecturii antifraudă pentru bugetul 2028-2034, cu resurse suficiente pentru OLAF, Parchetul European, Eurojust și Eurofisc. Acest text nu este o lege: el exprimă poziția politică a Parlamentului.
Frauda transfrontalieră în domeniul TVA, în special frauda de tip carusel, privează bugetele naționale și Uniunea de venituri importante. Parlamentul consideră că cooperarea între statele membre rămâne insuficientă și că instrumentele existente, cum ar fi Eurofisc, duc lipsă de resurse și coordonare. Acesta formulează solicitări adresate Comisiei în perspectiva următorului buget multianual al Uniunii (2028-2034).
Reducerea pragului de 10 milioane de euroParlamentul solicită Comisiei să revizuiască în scădere pragul de 10 milioane de euro stabilit prin directiva PIF, atunci când prejudiciul rămâne sub pragul național, dar prejudiciul cumulat în Uniune este considerabil.
Consolidarea resurselor organismelor antifraudăAcesta solicită efective și finanțări suficiente pentru OLAF, Parchetul European, Eurojust și Eurofisc în cadrul bugetului 2028-2034, în special prin programul pentru piața unică și vamă.
O mai bună detectare a lanțurilor de fraudăAcesta solicită ca instrumentul ART al Eurofisc să fie dezvoltat cu inteligență artificială pentru a identifica în timp real lanțurile de TVA suspecte și ca Eurofisc să poată suspenda numerele de TVA din sistemul VIES în cazul unor indicii serioase de fraudă.
Garantarea trasabilității fondurilorFiecare program de cheltuieli din următorul buget va trebui să dispună de o pistă de audit completă și de date obligatorii privind beneficiarii efectivi, accesibile Parchetului European, OLAF și Curții de Conturi.
Asigurarea returnării sumelor recuperateParlamentul invită Comisia să propună o lege care să garanteze că sumele recuperate în urma anchetelor Parchetului European privind atingerea adusă intereselor financiare ale Uniunii sunt restituite bugetului Uniunii.
Rezoluția a fost adoptată cu 357 de voturi pentru, 274 împotrivă și 31 de abțineri în cadrul unui vot electronic prin apel nominal.
Această rezoluție nu creează o obligație juridică imediată, dar orientează viitoarele propuneri ale Comisiei. Dacă acestea vor fi urmate, statele membre ar trebui să coopereze mai bine pentru a detecta frauda în domeniul TVA, ceea ce ar putea reduce pierderile de venituri publice și ar putea diminua povara care apasă asupra contribuabililor onești. Întreprinderile ar putea beneficia, de asemenea, de instrumente digitale mai eficiente pentru a verifica fiabilitatea partenerilor lor.
Parlamentul European a adoptat la 20 octombrie 2026 o rezoluție prin care solicită Comisiei să reducă pragul de 10 milioane de euro din directiva PIF atunci când prejudiciul cumulat în Uniune este considerabil și să consolideze arhitectura antifraudă pentru bugetul 2028-2034. Nu este o lege, ci un semnal politic: pierderile de TVA rămân masive, iar cooperarea transfrontalieră nu funcționează suficient de rapid.
Pragul de 10 milioane de euro stabilit prin directiva PIF pentru declanșarea urmăririi penale de către Parchetul European creează un unghi mort: o fraudă de 8 milioane de euro repartizată în cinci state membre rămâne sub radarul autorităților naționale, în timp ce prejudiciul cumulat pentru Uniune este considerabil. Cerând Comisiei să reducă acest prag, Parlamentul nu creează o birocrație nouă: aliniază competența europeană la realitatea prejudiciului. Frauda carusel, prin definiție, traversează frontierele; un prag național o lasă să prospere.
Mecanismul este simplu: cât timp pragul rămâne ridicat, rețelele își organizează schemele pentru a rămâne chiar sub prag în fiecare țară, în timp ce totalul depășește cu mult pragul la nivelul Uniunii. Autorii fraudei cunosc dreptul mai bine decât administrațiile. Propunerea Parlamentului corectează această asimetrie permițând Parchetului European să acționeze de îndată ce prejudiciul cumulat o justifică, fără a aștepta ca un singur stat membru să atingă propriul prag.
Parlamentul cere resurse suficiente pentru OLAF, Parchetul European, Eurojust și Eurofisc, în special prin programul pentru piața unică și vamă. De asemenea, cere ca instrumentul ART al Eurofisc să fie dezvoltat cu inteligență artificială pentru a detecta în timp real lanțurile de TVA suspecte și ca Eurofisc să poată suspenda numerele de TVA din VIES în cazul unor indicii serioase. Aceste cereri sunt legitime: fără instrumente moderne și fără personal, anchetele rămân lente, iar recuperările reduse.
Dar banii publici nu trebuie să finanțeze o arhitectură care se suprapune. Parlamentul recunoaște el însuși că fragmentarea și lipsa unui cadru de guvernanță integrat dăunează eficacității. Înainte de a majora bugetele, ar trebui eliminate dublurile și clarificate mandatele. Crearea unui cadru comun de guvernanță, a unui sistem de notificare unificat și a unui acces direct al Europol la instrumentul ART merg în direcția bună, cu condiția să nu se adauge straturi de control fără a le elimina pe cele anterioare.
Frauda de TVA privează bugetele naționale și Uniunea de venituri care finanțează serviciile publice. Fiecare euro neîncasat este un euro de impozit suplimentar pentru cei care plătesc. Parlamentul cere ca sumele recuperate în urma anchetelor Parchetului European să fie vărsate la bugetul Uniunii, ceea ce este o chestiune de justiție elementară. De asemenea, cere ca autolichidarea, care și-a dovedit eficacitatea împotriva fraudei carusel, să fie prelungită dincolo de 2026. Acest mecanism elimină posibilitatea ca operatorii falși să colecteze TVA și să dispară înainte de a o transmite: este o măsură structurală, nu un plasture.
O abordare bazată pe subsidiaritate și pe piață ar fi constat în a lăsa statele membre să experimenteze praguri mai scăzute și instrumente digitale, apoi în a generaliza ceea ce funcționează, în loc să se stabilească un prag uniform. Dar, în lipsa unei cooperări spontane, cererea Parlamentului este un avertisment util: frauda transfrontalieră necesită un răspuns transfrontalier.
Un prag de 10 milioane de euro nu protejează finanțele publice, ci protejează escrocii care știu să îl ocolească.
Parlamentul European a adoptat la 20 octombrie 2026 o rezoluție prin care solicită Comisiei să reducă pragul de 10 milioane de euro din directiva PIF atunci când prejudiciul cumulat în Uniune este considerabil și să consolideze arhitectura antifraudă pentru bugetul 2028-2034. Nu este o lege, ci un semnal politic: pierderile de TVA rămân masive, iar cooperarea transfrontalieră nu funcționează suficient de rapid.
Pragul de 10 milioane de euro stabilit prin directiva PIF pentru declanșarea urmăririi penale de către Parchetul European creează un unghi mort: o fraudă de 8 milioane de euro repartizată în cinci state membre rămâne sub radarul autorităților naționale, în timp ce prejudiciul cumulat pentru Uniune este considerabil. Cerând Comisiei să reducă acest prag, Parlamentul nu creează o birocrație nouă: aliniază competența europeană la realitatea prejudiciului. Frauda carusel, prin definiție, traversează frontierele; un prag național o lasă să prospere.
Mecanismul este simplu: cât timp pragul rămâne ridicat, rețelele își organizează schemele pentru a rămâne chiar sub prag în fiecare țară, în timp ce totalul depășește cu mult pragul la nivelul Uniunii. Autorii fraudei cunosc dreptul mai bine decât administrațiile. Propunerea Parlamentului corectează această asimetrie permițând Parchetului European să acționeze de îndată ce prejudiciul cumulat o justifică, fără a aștepta ca un singur stat membru să atingă propriul prag.
Parlamentul cere resurse suficiente pentru OLAF, Parchetul European, Eurojust și Eurofisc, în special prin programul pentru piața unică și vamă. De asemenea, cere ca instrumentul ART al Eurofisc să fie dezvoltat cu inteligență artificială pentru a detecta în timp real lanțurile de TVA suspecte și ca Eurofisc să poată suspenda numerele de TVA din VIES în cazul unor indicii serioase. Aceste cereri sunt legitime: fără instrumente moderne și fără personal, anchetele rămân lente, iar recuperările reduse.
Dar banii publici nu trebuie să finanțeze o arhitectură care se suprapune. Parlamentul recunoaște el însuși că fragmentarea și lipsa unui cadru de guvernanță integrat dăunează eficacității. Înainte de a majora bugetele, ar trebui eliminate dublurile și clarificate mandatele. Crearea unui cadru comun de guvernanță, a unui sistem de notificare unificat și a unui acces direct al Europol la instrumentul ART merg în direcția bună, cu condiția să nu se adauge straturi de control fără a le elimina pe cele anterioare.
Frauda de TVA privează bugetele naționale și Uniunea de venituri care finanțează serviciile publice. Fiecare euro neîncasat este un euro de impozit suplimentar pentru cei care plătesc. Parlamentul cere ca sumele recuperate în urma anchetelor Parchetului European să fie vărsate la bugetul Uniunii, ceea ce este o chestiune de justiție elementară. De asemenea, cere ca autolichidarea, care și-a dovedit eficacitatea împotriva fraudei carusel, să fie prelungită dincolo de 2026. Acest mecanism elimină posibilitatea ca operatorii falși să colecteze TVA și să dispară înainte de a o transmite: este o măsură structurală, nu un plasture.
O abordare bazată pe subsidiaritate și pe piață ar fi constat în a lăsa statele membre să experimenteze praguri mai scăzute și instrumente digitale, apoi în a generaliza ceea ce funcționează, în loc să se stabilească un prag uniform. Dar, în lipsa unei cooperări spontane, cererea Parlamentului este un avertisment util: frauda transfrontalieră necesită un răspuns transfrontalier.
Un prag de 10 milioane de euro nu protejează finanțele publice, ci protejează escrocii care știu să îl ocolească.
