Parlamentul European a adoptat la 20 octombrie 2026, cu 531 de voturi pentru, 93 împotrivă și 41 de abțineri, un text care stabilește norme comune pentru protecția adulților vulnerabili în situațiile transfrontaliere. Acesta aprobă acordul convenit cu guvernele Uniunii. Acest text este versiunea finală negociată; statele membre trebuie să își dea încă acordul formal înainte ca acesta să devină lege.
În prezent, atunci când protecția unui adult vulnerabil (de exemplu, o persoană în vârstă cu tulburări cognitive) este organizată într-o țară a Uniunii, deciziile luate într-o țară nu sunt recunoscute automat într-o altă țară. Familiile și profesioniștii se confruntă cu proceduri lungi și costisitoare. Textul adoptat urmărește să remedieze această insecuritate juridică prin organizarea cooperării între autorități și prin crearea unui certificat european.
Un certificat european de asistență și reprezentareAcest document va permite recunoașterea mai ușoară într-o altă țară a Uniunii a puterilor unui reprezentant desemnat pentru a proteja un adult.
Norme clare pentru alegerea instanței competenteTextul stabilește care țară a Uniunii este competentă să ia măsuri de protecție a persoanei sau a bunurilor acesteia, ceea ce evită conflictele între jurisdicții.
Recunoașterea automată a măsurilor de protecțieMăsurile luate într-o țară a Uniunii vor fi recunoscute și vor putea fi executate în celelalte țări, fără o nouă procedură greoaie.
O cooperare consolidată între autoritățiJudecătorii, autoritățile competente și autoritățile centrale din țările Uniunii vor trebui să coopereze și vor putea face schimb de informații pe cale electronică printr-un cadru juridic uniform.
Un domeniu de aplicare extinsTextul acoperă în mod explicit măsurile de asistență pentru exercitarea capacității juridice și puterile de reprezentare conferite de un adult, inclusiv luarea deciziilor asistate sau comune.
Parlamentul a adoptat textul cu 531 de voturi pentru, 93 de voturi împotrivă și 41 de abțineri.
Pentru familiile vizate, acest text simplifică viața: o măsură de protecție luată într-o țară a Uniunii (cum ar fi desemnarea unui tutore) va fi recunoscută într-o altă țară, fără a mai trece prin proceduri lungi. Certificatul european va facilita demersurile pentru persoanele care însoțesc un adult vulnerabil în străinătate. Schimburile electronice între autorități vor face deciziile mai rapide. Textul se aplică numai situațiilor transfrontaliere și exclude în special obligațiile alimentare, regimurile matrimoniale, succesiunile și securitatea socială.
Un adult vulnerabil protejat în Franța, un cont blocat în Germania, un tutore care trebuie să o ia de la capăt: iată ce pune capăt regulamentul adoptat la 20 octombrie 2026 cu 531 de voturi pentru, 93 împotrivă și 41 de abțineri. Parlamentul aprobă acordul negociat cu Consiliul, care creează un cadru european de recunoaștere reciprocă a măsurilor de protecție și un certificat european de asistență și reprezentare. Nu este o nouă avansare birocratică: este sfârșitul unui coșmar administrativ pentru mii de familii.
Astăzi, când o persoană în vârstă își pierde facultățile cognitive și un judecător îi organizează protecția într-o țară, această decizie nu valorează nimic în alta. O familie care se mută sau care administrează bunuri în străinătate trebuie să pornească o nouă procedură, uneori ani la rând, cu cheltuieli de avocat și de traducere. Regulamentul stabilește un principiu de recunoaștere reciprocă: o măsură luată într-un stat membru este recunoscută în celelalte, cu excepții limitate. Certificatul european, document uniform eliberat de autoritatea de origine, înlocuiește cascada de legalizări și traduceri certificate. Pentru un tutore sau un mandatar, este timp și bani redați protecției persoanei, nu hârtiilor.
Textul definește de asemenea clar legea aplicabilă și jurisdicția competentă, ceea ce evită cursele între tribunale. Include puterile de reprezentare conferite de adultul însuși, inclusiv luarea deciziei asistate sau comune, și nu doar măsurile impuse de un judecător. Este o avansare liberală: autonomia persoanei este recunoscută înaintea constrângerii.
Regulamentul se aplică doar situațiilor transfrontaliere și lasă deoparte succesiunile, regimurile matrimoniale și securitatea socială. Aceste excluderi sunt justificate de subsidiaritate, dar creează unghiuri moarte: un adult protejat al cărui patrimoniu include o casă în străinătate va trebui să treacă încă prin proceduri succesorale distincte. O abordare mai ambițioasă ar fi putut integra recunoașterea mandatelor de protecție viitoare în succesiuni, dar ar fi încălcat dreptul național al familiei, ceea ce principiul subsidiarității interzice.
Altă limită: certificatul european rămâne opțional. Familiile vor trebui să decidă dacă îl folosesc, iar autoritățile naționale vor trebui să se asigure că registrele lor sunt interconectate prin sistemul informatic descentralizat prevăzut de regulamentul 2023/2844. Costul punerii în aplicare va cădea pe administrații, nu pe justițiabili, dar riscul este ca tribunalele locale să continue să ceară documente suplimentare din obișnuință. Simplificarea va fi reală doar dacă judecătorii aplică principiul recunoașterii fără frecare.
Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție nu este o favoare făcută familiilor, este condiția pentru ca libera circulație să nu devină o capcană pentru cei mai vulnerabili.
Un adult vulnerabil protejat în Franța, un cont blocat în Germania, un tutore care trebuie să o ia de la capăt: iată ce pune capăt regulamentul adoptat la 20 octombrie 2026 cu 531 de voturi pentru, 93 împotrivă și 41 de abțineri. Parlamentul aprobă acordul negociat cu Consiliul, care creează un cadru european de recunoaștere reciprocă a măsurilor de protecție și un certificat european de asistență și reprezentare. Nu este o nouă avansare birocratică: este sfârșitul unui coșmar administrativ pentru mii de familii.
Astăzi, când o persoană în vârstă își pierde facultățile cognitive și un judecător îi organizează protecția într-o țară, această decizie nu valorează nimic în alta. O familie care se mută sau care administrează bunuri în străinătate trebuie să pornească o nouă procedură, uneori ani la rând, cu cheltuieli de avocat și de traducere. Regulamentul stabilește un principiu de recunoaștere reciprocă: o măsură luată într-un stat membru este recunoscută în celelalte, cu excepții limitate. Certificatul european, document uniform eliberat de autoritatea de origine, înlocuiește cascada de legalizări și traduceri certificate. Pentru un tutore sau un mandatar, este timp și bani redați protecției persoanei, nu hârtiilor.
Textul definește de asemenea clar legea aplicabilă și jurisdicția competentă, ceea ce evită cursele între tribunale. Include puterile de reprezentare conferite de adultul însuși, inclusiv luarea deciziei asistate sau comune, și nu doar măsurile impuse de un judecător. Este o avansare liberală: autonomia persoanei este recunoscută înaintea constrângerii.
Regulamentul se aplică doar situațiilor transfrontaliere și lasă deoparte succesiunile, regimurile matrimoniale și securitatea socială. Aceste excluderi sunt justificate de subsidiaritate, dar creează unghiuri moarte: un adult protejat al cărui patrimoniu include o casă în străinătate va trebui să treacă încă prin proceduri succesorale distincte. O abordare mai ambițioasă ar fi putut integra recunoașterea mandatelor de protecție viitoare în succesiuni, dar ar fi încălcat dreptul național al familiei, ceea ce principiul subsidiarității interzice.
Altă limită: certificatul european rămâne opțional. Familiile vor trebui să decidă dacă îl folosesc, iar autoritățile naționale vor trebui să se asigure că registrele lor sunt interconectate prin sistemul informatic descentralizat prevăzut de regulamentul 2023/2844. Costul punerii în aplicare va cădea pe administrații, nu pe justițiabili, dar riscul este ca tribunalele locale să continue să ceară documente suplimentare din obișnuință. Simplificarea va fi reală doar dacă judecătorii aplică principiul recunoașterii fără frecare.
Recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție nu este o favoare făcută familiilor, este condiția pentru ca libera circulație să nu devină o capcană pentru cei mai vulnerabili.
