Parlamentul a adoptat o poziție care menține și rescrie două regulamente privind supravegherea bugetară în zona euro, în timp ce Comisia dorea să le abroge. Un stat membru care nu își corectează deficitul excesiv riscă o amendă de până la 0,02 % din PIB-ul său din anul precedent, plătibilă la fiecare șase luni până când acționează. Planurile bugetare naționale vor trebui trimise anual până la 15 octombrie și făcute publice. Textul este poziția finală negociată cu guvernele UE; acestea trebuie încă să o aprobe oficial înainte de a deveni lege.
În 2024, UE și-a reformat regulile bugetare pentru a simplifica supravegherea și a acorda mai mult spațiu planurilor naționale. Comisia a propus apoi abrogarea a două regulamente din zona euro devenite, în opinia sa, redundante: cel privind sancțiunile în caz de deficit excesiv și cel privind coordonarea bugetelor naționale. Parlamentul a ales o altă cale: păstrează aceste două regulamente, dar le rescrie pentru a le alinia la noile reguli din 2024. Elimină în special depozitele purtătoare de dobândă prevăzute în caz de nerespectare, păstrând totodată un sistem de amenzi pentru statele care nu își corectează deficitul excesiv.
Amendă de până la 0,02 % din PIBAtunci când Consiliul constată că un stat din zona euro nu a luat măsuri cu efecte pentru a-și corecta deficitul excesiv, Comisia recomandă în termen de 20 de zile o amendă de până la 0,02 % din ultima estimare a PIB-ului din anul precedent. Această amendă se plătește la fiecare șase luni până când Consiliul consideră că statul a acționat.
Decizie considerată adoptată în 10 zileDecizia de impunere a amenzii este considerată adoptată de Consiliu, cu excepția cazului în care acesta o respinge cu majoritate calificată în termen de 10 zile de la recomandarea Comisiei. Doar statele din zona euro votează, iar statul în cauză nu participă la vot.
Planuri bugetare până la 15 octombrieÎn fiecare an, statele din zona euro trebuie să trimită Comisiei și Eurogrupului, cel târziu până la 15 octombrie, un proiect de plan bugetar pentru anul următor. Acest document este făcut public imediat după transmitere și trebuie să detalieze creșterea cheltuielilor nete, măsurile privind veniturile și cheltuielile, proiecțiile macroeconomice și cheltuielile pe funcții, în special pentru educație, sănătate și apărare.
Rapoarte la fiecare șase luni sau trimestrialUn stat aflat sub procedura de deficit excesiv trebuie să prezinte rapoarte de monitorizare la fiecare șase luni, apoi trimestrial după o somație a Consiliului, până la abrogarea deciziei de constatare a deficitului excesiv.
Raport de aplicare în 2030Comisia va publica un raport privind aplicarea acestor reguli cel târziu până la 31 decembrie 2030, apoi la fiecare cinci ani, și îl va transmite Parlamentului și Consiliului. Textul intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial.
Parlamentul a adoptat textul cu 450 de voturi pentru, 135 împotrivă și 75 de abțineri, în cadrul unui vot electronic prin apel nominal.
Pentru locuitorii din zona euro, regulile de supraveghere bugetară rămân în vigoare, dar sunt simplificate: depozitele purtătoare de dobândă în caz de nerespectare sunt eliminate, în timp ce o amendă de până la 0,02 % din PIB poate lovi un stat care nu își corectează deficitul excesiv, iar aceasta este datorată la fiecare șase luni atât timp cât nu se face nimic. Proiectele de buget naționale devin mai lizibile: ele trebuie publicate imediat după trimiterea la Bruxelles, înainte de 15 octombrie, și să precizeze cheltuielile pe domenii precum educația, sănătatea și apărarea. Statele aflate sub procedura de deficit excesiv vor trebui să dea socoteală mai des, la fiecare șase luni sau trimestrial după o somație.
Comisia voia să elimine regimul de sancțiuni al zonei euro. Parlamentul a făcut invers: păstrează o amendă de până la 0,02 % din PIB-ul anului precedent, datorată la fiecare șase luni atât timp cât statul vinovat nu acționează. Poziția în primă lectură, aprobată împreună cu Consiliul, transformă un mecanism de disciplină într-o întâlnire semestrială cu factura.
Textul elimină capitolul III și articolul 5 din regulamentul 1173/2011, dar înlocuiește articolul 6 cu o amendă plafonată la 0,02 % din PIB. Nu este o eliminare, este o rescriere. Comisia propunea să desființeze tot; Parlamentul a preferat să păstreze un preț de plătit pentru inacțiune. Mecanismul este simplu: când Consiliul constată că un stat din zona euro nu și-a corectat deficitul excesiv, Comisia recomandă o amendă în termen de douăzeci de zile. Decizia este considerată adoptată dacă Consiliul nu o respinge cu majoritate calificată în zece zile. Statul în cauză nu votează.
Pentru un guvern, stimulentul se schimbă: inacțiunea are de acum un cost bugetar recurent, la fiecare șase luni. Dar suma rămâne modestă. Pentru un stat cu un PIB de 300 de miliarde de euro, 0,02 % reprezintă 60 de milioane de euro pe semestru, adică 120 de milioane pe an. Este mai puțin decât un program sectorial, dar suficient pentru a figura într-o dezbatere bugetară națională. Pârghia reală nu este aici: este în publicitatea planurilor bugetare și în repetarea rapoartelor.
Procedura de respingere este un pariu pe disciplina colectivă. O majoritate calificată în Consiliu poate oricând bloca o amendă, mai ales dacă statul vinovat are aliați. Textul nu elimină această portiță, o face vizibilă. Încredințând decizia unei majorități calificate inversate, Parlamentul obligă guvernele să-și asume public clemența. Este un progres față de un mecanism îngropat, dar nu este încă o regulă automată.
Al doilea regulament, 473/2013, devine adevăratul instrument de supraveghere. În fiecare an, înainte de 15 octombrie, statele din zona euro trimit Comisiei și Eurogrupului un proiect de plan bugetar. Documentul este public imediat după transmitere. Trebuie să detalieze creșterea cheltuielilor nete, măsurile privind veniturile și cheltuielile, proiecțiile macroeconomice și cheltuielile pe funcții, inclusiv educația, sănătatea și apărarea. Pentru un minister de finanțe, aceasta înseamnă un exercițiu suplimentar de transparență, dar și un instrument de presiune politică: un plan prost întocmit devine imediat subiect de dezbatere europeană.
Statele aflate sub procedură de deficit excesiv dau socoteală la fiecare șase luni, apoi trimestrial după o somație. Comisia poate solicita informații suplimentare. Nu este o sancțiune, este o obligație de raportare. Costul este administrativ, dar este real: administrațiile naționale mobilizează echipe pentru a produce aceste documente, adesea în paralel cu procedurile bugetare naționale. Simplificarea anunțată de Comisie în februarie 2025 se traduce aici printr-o consolidare a obligațiilor, nu prin eliminarea lor.
Raportul quinquenal al Comisiei, primul exercițiu la 31 decembrie 2030, este singurul moment în care mecanismul va fi evaluat. Până atunci, statele vor trăi cu un sistem care combină o amendă simbolică și o publicitate constrângătoare. Alternativa liberală ar fi fost să elimine pur și simplu sancțiunile și să facă din publicarea planurilor bugetare singurul mecanism de disciplină, lăsând piețele și alegătorii să judece. Parlamentul a ales o cale intermediară: să păstreze instrumentul, dar să-i reducă amploarea.
O amendă de 0,02 % din PIB nu este o sancțiune, este un abonament la inacțiune.
Comisia voia să elimine regimul de sancțiuni al zonei euro. Parlamentul a făcut invers: păstrează o amendă de până la 0,02 % din PIB-ul anului precedent, datorată la fiecare șase luni atât timp cât statul vinovat nu acționează. Poziția în primă lectură, aprobată împreună cu Consiliul, transformă un mecanism de disciplină într-o întâlnire semestrială cu factura.
Textul elimină capitolul III și articolul 5 din regulamentul 1173/2011, dar înlocuiește articolul 6 cu o amendă plafonată la 0,02 % din PIB. Nu este o eliminare, este o rescriere. Comisia propunea să desființeze tot; Parlamentul a preferat să păstreze un preț de plătit pentru inacțiune. Mecanismul este simplu: când Consiliul constată că un stat din zona euro nu și-a corectat deficitul excesiv, Comisia recomandă o amendă în termen de douăzeci de zile. Decizia este considerată adoptată dacă Consiliul nu o respinge cu majoritate calificată în zece zile. Statul în cauză nu votează.
Pentru un guvern, stimulentul se schimbă: inacțiunea are de acum un cost bugetar recurent, la fiecare șase luni. Dar suma rămâne modestă. Pentru un stat cu un PIB de 300 de miliarde de euro, 0,02 % reprezintă 60 de milioane de euro pe semestru, adică 120 de milioane pe an. Este mai puțin decât un program sectorial, dar suficient pentru a figura într-o dezbatere bugetară națională. Pârghia reală nu este aici: este în publicitatea planurilor bugetare și în repetarea rapoartelor.
Procedura de respingere este un pariu pe disciplina colectivă. O majoritate calificată în Consiliu poate oricând bloca o amendă, mai ales dacă statul vinovat are aliați. Textul nu elimină această portiță, o face vizibilă. Încredințând decizia unei majorități calificate inversate, Parlamentul obligă guvernele să-și asume public clemența. Este un progres față de un mecanism îngropat, dar nu este încă o regulă automată.
Al doilea regulament, 473/2013, devine adevăratul instrument de supraveghere. În fiecare an, înainte de 15 octombrie, statele din zona euro trimit Comisiei și Eurogrupului un proiect de plan bugetar. Documentul este public imediat după transmitere. Trebuie să detalieze creșterea cheltuielilor nete, măsurile privind veniturile și cheltuielile, proiecțiile macroeconomice și cheltuielile pe funcții, inclusiv educația, sănătatea și apărarea. Pentru un minister de finanțe, aceasta înseamnă un exercițiu suplimentar de transparență, dar și un instrument de presiune politică: un plan prost întocmit devine imediat subiect de dezbatere europeană.
Statele aflate sub procedură de deficit excesiv dau socoteală la fiecare șase luni, apoi trimestrial după o somație. Comisia poate solicita informații suplimentare. Nu este o sancțiune, este o obligație de raportare. Costul este administrativ, dar este real: administrațiile naționale mobilizează echipe pentru a produce aceste documente, adesea în paralel cu procedurile bugetare naționale. Simplificarea anunțată de Comisie în februarie 2025 se traduce aici printr-o consolidare a obligațiilor, nu prin eliminarea lor.
Raportul quinquenal al Comisiei, primul exercițiu la 31 decembrie 2030, este singurul moment în care mecanismul va fi evaluat. Până atunci, statele vor trăi cu un sistem care combină o amendă simbolică și o publicitate constrângătoare. Alternativa liberală ar fi fost să elimine pur și simplu sancțiunile și să facă din publicarea planurilor bugetare singurul mecanism de disciplină, lăsând piețele și alegătorii să judece. Parlamentul a ales o cale intermediară: să păstreze instrumentul, dar să-i reducă amploarea.
O amendă de 0,02 % din PIB nu este o sancțiune, este un abonament la inacțiune.
