Parlamentul European a adoptat o rezoluție care condamnă ferm verdictele politice împotriva lui Taraneh Rahimi, 20 de ani, Leila Abolhasani, 43 de ani, și a tuturor celorlalte persoane condamnate în Iran. Solicită anularea imediată a pedepselor, oprirea tuturor execuțiilor și eliberarea necondiționată a tuturor deținuților politici. Textul solicită, de asemenea, Uniunii Europene să își extindă sancțiunile la toți responsabilii de reprimarea din ianuarie 2026, inclusiv judecători, procurori și agenți ai serviciilor de informații. Parlamentul cere statelor membre să investigheze în baza principiului competenței universale și să sprijine eforturile ONU de stabilire a faptelor. Este o rezoluție politică: Parlamentul cere instituțiilor și guvernelor să acționeze, nu creează legislație.
În ianuarie 2026, o revoltă națională în Iran a fost reprimată printr-o violență de stat de o amploare fără precedent, provocând mii de morți. Din martie 2026, autoritățile iraniene au început să execute persoane implicate în aceste manifestații, după urmăriri penale bazate pe mărturisiri obținute prin tortură. Taraneh Rahimi, 20 de ani, și Leila Abolhasani, 43 de ani, au fost condamnate la moarte de un tribunal din Isfahan; Romina Rahimi, sora lui Taraneh, a fost condamnată la o pedeapsă lungă cu închisoarea. Iranul înregistrează cea mai mare rată de condamnări la moarte pe cap de locuitor din lume și cel puțin douăsprezece femei riscă pedeapsa cu moartea pentru infracțiuni legate de securitatea națională. Parlamentul European adoptase deja mai multe rezoluții privind situația drepturilor omului în Iran.
Anularea imediată a condamnărilorParlamentul condamnă ferm verdictele motivate de considerente politice împotriva lui Taraneh Rahimi, Leila Abolhasani și a tuturor celorlalte persoane și solicită anularea imediată a pedepselor, oprirea tuturor execuțiilor și eliberarea necondiționată a tuturor deținuților politici.
Accesul la îngrijiri medicaleAutoritățile iraniene sunt rugate să le acorde imediat lui Taraneh și Romina Rahimi acces la îngrijiri medicale adecvate.
Sancțiuni europene extinseConsiliul și Înaltul Reprezentant al UE sunt invitați să extindă sancțiunile europene la toți responsabilii de masacrele din ianuarie 2026, inclusiv judecătorii, procurorii și agenții serviciilor de informații direct responsabili de condamnarea și executarea manifestanților.
Investigații în baza competenței universaleStatele membre sunt îndemnate să desfășoare investigații în temeiul principiului competenței universale pentru a-i trage la răspundere pe responsabilii iranieni și a pune capăt impunității sistemice, iar Consiliul de Securitate al ONU este invitat să trimită regimul iranian în fața Curții Penale Internaționale.
Sprijin pentru misiunea ONUParlamentul solicită un sprijin consolidat pentru misiunea internațională independentă de stabilire a faptelor a Națiunilor Unite privind Iranul, pentru a conserva probele și a identifica responsabilii, și încurajează Comisia să își sporească sprijinul financiar, material și juridic pentru societatea civilă iraniană.
Rezoluția a fost adoptată cu 541 de voturi pentru, 11 împotrivă și 25 de abțineri în cadrul unui vot electronic prin apel nominal.
Această rezoluție nu schimbă direct dreptul european: ea exprimă poziția politică a Parlamentului European și le cere guvernelor UE, diplomației europene și Națiunilor Unite să acționeze. Concret, ea solicită extinderea sancțiunilor europene la noi responsabili iranieni, ceea ce poate însemna interdicții de călătorie și înghețări de active pentru judecătorii, procurorii și agenții serviciilor de informații implicați în reprimare. De asemenea, încurajează statele membre să îi urmărească penal pe responsabilii de încălcări grave în fața propriilor instanțe și să sprijine misiunea de anchetă a ONU. Pentru cetățenii europeni, aceasta înseamnă că Uniunea Europeană continuă să își exprime public poziția cu privire la execuțiile din Iran și caută să intensifice presiunea internațională pentru a pune capăt acestor practici.
Taraneh Rahimi, 20 de ani, și Leila Abolhasani, 43 de ani, au fost condamnate la moarte de un tribunal din Ispahan pentru că au participat la protestele din ianuarie 2026. Parlamentul European cere anularea imediată a acestor pedepse, oprirea tuturor execuțiilor și eliberarea necondiționată a deținuților politici. De asemenea, cere Consiliului să extindă sancțiunile la judecătorii, procurorii și agenții serviciilor de informații responsabili de represiune. O rezoluție politică, nu o lege: ea spune ce ar trebui să facă Europa, nu ce face deja.
Parlamentul European are dreptate să condamne fără rezerve verdictele motivate de considerente politice împotriva Taranehei Rahimi, Leilei Abolhasani și a celorlalți. Are dreptate să ceară anularea pedepselor, oprirea execuțiilor și eliberarea deținuților politici. Dar o rezoluție care cere fără a constrânge lasă regimul iranian liber să își continue execuțiile. Textul face apel la Consiliu și la Înalta Reprezentantă să extindă sancțiunile la judecătorii, procurorii și agenții serviciilor de informații direct responsabili de condamnarea și executarea manifestanților. Este singura măsură care impune un cost real responsabililor. Rămâne de văzut dacă Consiliul o va pune în aplicare, și repede.
Iranul înregistrează cea mai ridicată rată a condamnărilor la moarte pe cap de locuitor din lume. Cel puțin douăsprezece femei riscă pedeapsa cu moartea pentru infracțiuni legate de securitatea națională, aplicate în mod extensiv. Parlamentul cere statelor membre să desfășoare anchete în temeiul competenței universale, adică să îi urmărească în fața propriilor instanțe pe responsabilii de încălcări grave, și să sprijine misiunea de stabilire a faptelor a ONU. Aceste apeluri sunt juste. Dar rămân invitații: fiecare guvern va decide singur dacă deschide sau nu aceste proceduri, iar lentitudinea justiției îi va favoriza pe călăi.
Textul condamnă de asemenea persecutarea minorităților religioase și etnice, de la kurzi la creștini, și represiunea transnațională care vizează familiile manifestanților. Cere ca Taraneh și Romina Rahimi să primească imediat îngrijiri medicale adecvate. Tot atâtea cereri care au greutate doar dacă statele membre le susțin cu adevărat. Însă ambasadele de la Teheran sunt invitate să observe procesele și să viziteze închisorile, fără obligație. O diplomație care se mulțumește cu declarații lasă câmp liber violenței de stat.
Rezoluția nu creează nicio obligație juridică europeană. Ea exprimă o poziție politică și îndeamnă instituțiile să acționeze. Este legitim, dar insuficient. O abordare bazată pe subsidiaritate și pe raportul de forță ar fi constat în condiționarea sancțiunilor de rezultate verificabile, în vizarea activelor responsabililor și în accelerarea procedurilor de competență universală. Europa trebuie să aleagă: să cântărească cu adevărat sau să se mulțumească să condamne.
O rezoluție care cere fără a constrânge lasă regimul iranian liber să își continue execuțiile.
Taraneh Rahimi, 20 de ani, și Leila Abolhasani, 43 de ani, au fost condamnate la moarte de un tribunal din Ispahan pentru că au participat la protestele din ianuarie 2026. Parlamentul European cere anularea imediată a acestor pedepse, oprirea tuturor execuțiilor și eliberarea necondiționată a deținuților politici. De asemenea, cere Consiliului să extindă sancțiunile la judecătorii, procurorii și agenții serviciilor de informații responsabili de represiune. O rezoluție politică, nu o lege: ea spune ce ar trebui să facă Europa, nu ce face deja.
Parlamentul European are dreptate să condamne fără rezerve verdictele motivate de considerente politice împotriva Taranehei Rahimi, Leilei Abolhasani și a celorlalți. Are dreptate să ceară anularea pedepselor, oprirea execuțiilor și eliberarea deținuților politici. Dar o rezoluție care cere fără a constrânge lasă regimul iranian liber să își continue execuțiile. Textul face apel la Consiliu și la Înalta Reprezentantă să extindă sancțiunile la judecătorii, procurorii și agenții serviciilor de informații direct responsabili de condamnarea și executarea manifestanților. Este singura măsură care impune un cost real responsabililor. Rămâne de văzut dacă Consiliul o va pune în aplicare, și repede.
Iranul înregistrează cea mai ridicată rată a condamnărilor la moarte pe cap de locuitor din lume. Cel puțin douăsprezece femei riscă pedeapsa cu moartea pentru infracțiuni legate de securitatea națională, aplicate în mod extensiv. Parlamentul cere statelor membre să desfășoare anchete în temeiul competenței universale, adică să îi urmărească în fața propriilor instanțe pe responsabilii de încălcări grave, și să sprijine misiunea de stabilire a faptelor a ONU. Aceste apeluri sunt juste. Dar rămân invitații: fiecare guvern va decide singur dacă deschide sau nu aceste proceduri, iar lentitudinea justiției îi va favoriza pe călăi.
Textul condamnă de asemenea persecutarea minorităților religioase și etnice, de la kurzi la creștini, și represiunea transnațională care vizează familiile manifestanților. Cere ca Taraneh și Romina Rahimi să primească imediat îngrijiri medicale adecvate. Tot atâtea cereri care au greutate doar dacă statele membre le susțin cu adevărat. Însă ambasadele de la Teheran sunt invitate să observe procesele și să viziteze închisorile, fără obligație. O diplomație care se mulțumește cu declarații lasă câmp liber violenței de stat.
Rezoluția nu creează nicio obligație juridică europeană. Ea exprimă o poziție politică și îndeamnă instituțiile să acționeze. Este legitim, dar insuficient. O abordare bazată pe subsidiaritate și pe raportul de forță ar fi constat în condiționarea sancțiunilor de rezultate verificabile, în vizarea activelor responsabililor și în accelerarea procedurilor de competență universală. Europa trebuie să aleagă: să cântărească cu adevărat sau să se mulțumească să condamne.
O rezoluție care cere fără a constrânge lasă regimul iranian liber să își continue execuțiile.
