Parlamentul European a adoptat o actualizare a directivei din 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva agenților cancerigeni, mutageni și reprotoxici. Textul aprobat adaugă reguli privind utilizarea echipamentelor individuale de protecție ca ultimă soluție, un drept la pauze regulate pentru lucrătorii care le poartă și o obligație pentru Comisie de a evalua dacă sunt necesare valori limită suplimentare pentru fumurile de sudură. Este un acord provizoriu cu guvernele UE, care trebuie încă aprobat oficial de Consiliu înainte de a deveni lege.
Directiva din 2004 stabilește reguli minime pentru protejarea lucrătorilor împotriva substanțelor care pot cauza cancer, mutații genetice sau tulburări de reproducere. Comisia a propus actualizarea acesteia pentru a acoperi mai bine aceste riscuri. Parlamentul a modificat această propunere pentru a consolida protecția, în special prin reglementarea utilizării echipamentelor individuale de protecție și prin crearea unui drept la pauze pentru cei care le poartă.
Echipamente de protecție ca ultimă soluțieEchipamentele individuale de protecție, în special protecțiile respiratorii, pot fi utilizate numai atunci când măsurile tehnice și organizatorice nu sunt suficiente pentru a evita sau reduce expunerea. Acestea trebuie să fie corect alese, ajustate individual și întreținute.
Dreptul la pauze regulateLucrătorii care poartă un echipament individual de protecție au dreptul la pauze regulate într-o zonă fără risc de contaminare cu agenți cancerigeni, mutageni sau reprotoxici. Durata și frecvența acestor pauze sunt stabilite prin evaluarea riscurilor.
Evaluarea fumurilor de sudurăComisia trebuie să țină seama de noile cunoștințe științifice, inclusiv de avizele comitetului de evaluare a riscurilor al Agenției Europene pentru Produse Chimice, și să evalueze, după consultarea părților interesate, dacă este necesar să se stabilească valori limită suplimentare pentru substanțele conținute în fumurile de sudură.
Noi definiții ale substanțelorDefiniția substanțelor reprotoxice este actualizată pentru a acoperi substanțele sau amestecurile clasificate în categoria 1A sau 1B de toxicitate pentru reproducere, precum și substanțele, amestecurile sau procedeele menționate în anexa I la directivă.
Termen de transpunere de doi aniStatele membre trebuie să pună în vigoare legile și regulamentele necesare pentru a se conforma directivei în termen de doi ani de la intrarea sa în vigoare. Directiva intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Parlamentul a adoptat textul cu 499 voturi pentru, 49 împotrivă și 104 abțineri.
Dacă lucrați într-un sector expus la substanțe cancerigene, mutagene sau reprotoxice, angajatorul dumneavoastră va trebui de acum să utilizeze echipamentele individuale de protecție ca ultimă soluție, după ce a pus în aplicare alte măsuri. Veți avea, de asemenea, dreptul la pauze regulate într-o zonă necontaminată atunci când purtați aceste echipamente. Comisia va trebui să evalueze dacă sunt necesare valori limită suplimentare pentru fumurile de sudură, ceea ce ar putea duce la o mai bună protecție în anii următori. Aceste reguli se vor aplica după transpunerea lor de către statele membre, într-un termen de doi ani de la intrarea în vigoare a directivei.
Parlamentul European a adoptat o actualizare a Directivei din 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva agenților cancerigeni, mutageni și toxici pentru reproducere. Textul aprobat, rezultat al unui acord provizoriu cu Consiliul, adaugă reguli privind utilizarea echipamentelor individuale de protecție ca ultimă soluție, un drept la pauze regulate pentru cei care le poartă și o obligație pentru Comisie de a evalua dacă sunt necesare valori-limită suplimentare pentru fumurile de sudură. Un progres real, dar care lasă decizia esențială în mâinile angajatorului și ale statelor membre.
Articolul 5 alineatul (5) precizează acum că echipamentele individuale de protecție, în special protecțiile respiratorii, pot fi utilizate doar atunci când măsurile tehnice și organizatorice nu sunt suficiente pentru a evita sau reduce expunerea. Ele trebuie să fie corect alese, ajustate individual și întreținute. Pe hârtie, ierarhia protecțiilor este clară: mai întâi eliminarea riscului la sursă, apoi protejarea persoanei. Dar angajatorul este cel care apreciază dacă măsurile tehnice sunt suficiente, iar nicio autoritate independentă nu validează această decizie înainte ca expunerea să se producă. Costul prevenției cade pe umerii săi, iar controlul are loc ulterior.
Dreptul la pauze regulate într-o zonă necontaminată pentru lucrătorii care poartă echipament individual de protecție (articolul 10 alineatul (3)) este un progres concret. Dar durata și frecvența acestora sunt lăsate la latitudinea evaluării riscurilor, adică a unui document pe care angajatorul îl întocmește singur. Fără un standard minim european, doi lucrători expuși la același agent cancerigen în două state membre vor putea avea pauze foarte diferite. Subsidiaritatea are partea ei bună, dar nu trebuie să servească la golirea unei protecții de substanța ei.
Obligația impusă Comisiei de a evalua, după consultarea părților interesate, dacă sunt necesare valori-limită suplimentare pentru fumurile de sudură (articolul 18a alineatul (12)) este o recunoaștere a întârzierii acumulate în privința acestui risc. Dar ea nu impune niciun termen obligatoriu și nicio adoptare automată a unor noi limite. Comisia va putea concluziona, după ani de zile, că o evaluare este suficientă. Sudorii, între timp, continuă să respire particule metalice.
Directiva din 2004 stabilește reguli minime, iar această actualizare nu schimbă acest principiu: fiecare stat membru poate merge mai departe, dar niciunul nu este obligat să o facă. Definițiile substanțelor toxice pentru reproducere sunt extinse pentru a acoperi categoriile 1A și 1B din Regulamentul CLP, ceea ce este o clarificare binevenită. Cu toate acestea, anexa I, care enumeră substanțele, amestecurile și procedeele vizate, este modificată fără ca textul să creeze noi valori-limită obligatorii pentru expunere. Parlamentul întărește cadrul, dar nu stabilește niciun prag numeric suplimentar.
O abordare bazată pe piață și pe responsabilitate ar fi putut merge mai departe: să impună publicarea evaluărilor de risc pe sector, astfel încât lucrătorii și angajatorii să compare bunele practici, și să încredințeze unui organism independent stabilirea unor valori-limită implicite atunci când angajatorul nu poate dovedi că măsurile tehnice sunt suficiente. Transpunerea în termen de doi ani lasă, de altfel, fiecare guvern liber să adapteze regulile la propriile norme, cu riscul de disparități pe care acest lucru îl comportă pentru lucrătorii cei mai mobili.
Votul (499 pentru, 49 împotrivă, 104 abțineri) arată un sprijin larg, dar și rezerve. Abținerile și voturile împotrivă vin probabil de la cei care consideră textul prea timid în privința valorilor-limită sau prea prescriptiv în privința pauzelor. Parlamentul a ales calea acordului minimal cu Consiliul, în detrimentul unei protecții mai ambițioase.
Un drept la pauze a căror durată este stabilită de angajator nu este o protecție, este o promisiune.
Parlamentul European a adoptat o actualizare a Directivei din 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva agenților cancerigeni, mutageni și toxici pentru reproducere. Textul aprobat, rezultat al unui acord provizoriu cu Consiliul, adaugă reguli privind utilizarea echipamentelor individuale de protecție ca ultimă soluție, un drept la pauze regulate pentru cei care le poartă și o obligație pentru Comisie de a evalua dacă sunt necesare valori-limită suplimentare pentru fumurile de sudură. Un progres real, dar care lasă decizia esențială în mâinile angajatorului și ale statelor membre.
Articolul 5 alineatul (5) precizează acum că echipamentele individuale de protecție, în special protecțiile respiratorii, pot fi utilizate doar atunci când măsurile tehnice și organizatorice nu sunt suficiente pentru a evita sau reduce expunerea. Ele trebuie să fie corect alese, ajustate individual și întreținute. Pe hârtie, ierarhia protecțiilor este clară: mai întâi eliminarea riscului la sursă, apoi protejarea persoanei. Dar angajatorul este cel care apreciază dacă măsurile tehnice sunt suficiente, iar nicio autoritate independentă nu validează această decizie înainte ca expunerea să se producă. Costul prevenției cade pe umerii săi, iar controlul are loc ulterior.
Dreptul la pauze regulate într-o zonă necontaminată pentru lucrătorii care poartă echipament individual de protecție (articolul 10 alineatul (3)) este un progres concret. Dar durata și frecvența acestora sunt lăsate la latitudinea evaluării riscurilor, adică a unui document pe care angajatorul îl întocmește singur. Fără un standard minim european, doi lucrători expuși la același agent cancerigen în două state membre vor putea avea pauze foarte diferite. Subsidiaritatea are partea ei bună, dar nu trebuie să servească la golirea unei protecții de substanța ei.
Obligația impusă Comisiei de a evalua, după consultarea părților interesate, dacă sunt necesare valori-limită suplimentare pentru fumurile de sudură (articolul 18a alineatul (12)) este o recunoaștere a întârzierii acumulate în privința acestui risc. Dar ea nu impune niciun termen obligatoriu și nicio adoptare automată a unor noi limite. Comisia va putea concluziona, după ani de zile, că o evaluare este suficientă. Sudorii, între timp, continuă să respire particule metalice.
Directiva din 2004 stabilește reguli minime, iar această actualizare nu schimbă acest principiu: fiecare stat membru poate merge mai departe, dar niciunul nu este obligat să o facă. Definițiile substanțelor toxice pentru reproducere sunt extinse pentru a acoperi categoriile 1A și 1B din Regulamentul CLP, ceea ce este o clarificare binevenită. Cu toate acestea, anexa I, care enumeră substanțele, amestecurile și procedeele vizate, este modificată fără ca textul să creeze noi valori-limită obligatorii pentru expunere. Parlamentul întărește cadrul, dar nu stabilește niciun prag numeric suplimentar.
O abordare bazată pe piață și pe responsabilitate ar fi putut merge mai departe: să impună publicarea evaluărilor de risc pe sector, astfel încât lucrătorii și angajatorii să compare bunele practici, și să încredințeze unui organism independent stabilirea unor valori-limită implicite atunci când angajatorul nu poate dovedi că măsurile tehnice sunt suficiente. Transpunerea în termen de doi ani lasă, de altfel, fiecare guvern liber să adapteze regulile la propriile norme, cu riscul de disparități pe care acest lucru îl comportă pentru lucrătorii cei mai mobili.
Votul (499 pentru, 49 împotrivă, 104 abțineri) arată un sprijin larg, dar și rezerve. Abținerile și voturile împotrivă vin probabil de la cei care consideră textul prea timid în privința valorilor-limită sau prea prescriptiv în privința pauzelor. Parlamentul a ales calea acordului minimal cu Consiliul, în detrimentul unei protecții mai ambițioase.
Un drept la pauze a căror durată este stabilită de angajator nu este o protecție, este o promisiune.
