Parlamentul European a adoptat o rezoluție care condamnă ferm detenția politică a lui Ali Karimli, Anar Mammadli și Anar Abdullayev și cere eliberarea lor imediată și necondiționată. De asemenea, solicită încetarea represaliilor împotriva criticilor pașnici, investigații independente privind relele tratamente și executarea deplină a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. Textul îndeamnă Uniunea Europeană să pregătească sancțiuni țintite și să condiționeze orice viitor acord de parteneriat cu Azerbaidjanul de progrese tangibile în materie de drepturi ale omului. Parlamentul cere Comisiei să își sporească sprijinul pentru societatea civilă și mass-media independentă azeră, inclusiv pentru cele aflate în exil.
Ali Karimli, președintele Partidului Frontul Popular din Azerbaidjan, se află în detenție provizorie din 29 noiembrie 2025, o detenție prelungită de două ori până la 13 noiembrie 2026, pe baza unor acuzații de tentativă de preluare violentă a puterii pe care le neagă și care ar putea duce la închisoare pe viață. Anar Mammadli a fost condamnat pe 7 septembrie 2026 la 13 ani de închisoare, iar coinculpatul său, jurnalistul Anar Abdullayev, la 12 ani. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit deja că detenția lui Mammadli a fost motivată de considerente politice. Aceste cazuri fac parte dintr-un tipar mai amplu de represiune, cu peste 300 de deținuți politici înregistrați, ceea ce a determinat Parlamentul să reacționeze prin această rezoluție.
Se cere eliberarea imediatăParlamentul condamnă ferm detenția pe motive politice a lui Ali Karimli, Anar Mammadli și Anar Abdullayev și cere eliberarea lor imediată și necondiționată.
Condițiile de detenție și investigațiileSolicită un aport suficient de apă și hrană, ventilație adecvată, îngrijiri medicale, acces la avocați și contacte cu familia, precum și investigații independente privind acuzațiile de rele tratamente.
Încetarea urmăririi penale împotriva criticilorÎndeamnă autoritățile azere să pună capăt represaliilor împotriva contestatarilor pașnici, jurnaliștilor, apărătorilor drepturilor omului, liderilor opoziției și universitarilor, să elibereze toți deținuții politici și să renunțe la urmărirea penală a acestora.
Sancțiuni țintite și condiționalitateInvita vicepreședinta Comisiei și statele membre să pregătească măsuri țintite în cadrul regimului global de sancțiuni al Uniunii în materie de drepturi ale omului și reafirmă că orice viitor acord de parteneriat UE-Azerbaidjan ar trebui să fie condiționat de îmbunătățiri tangibile ale drepturilor omului și ale statului de drept, inclusiv de eliberarea deținuților politici.
Sprijin pentru societatea civilăCere Comisiei să își sporească sprijinul pentru societatea civilă și mass-media independentă azeră, inclusiv pentru cele aflate în exil, și îndeamnă delegația Uniunii la Baku și ambasadele statelor membre să monitorizeze procesele.
Rezoluția a fost adoptată cu 492 de voturi pentru, 23 împotrivă și 60 de abțineri în cadrul unui vot electronic prin apel nominal.
Această rezoluție este o poziție politică a Parlamentului European: nu creează o obligație juridică directă pentru cetățeni sau întreprinderi. Solicită Uniunii Europene să pregătească sancțiuni țintite împotriva responsabililor de încălcări ale drepturilor omului în Azerbaidjan și să condiționeze orice viitor acord de parteneriat de progrese concrete, inclusiv de eliberarea deținuților politici. Pentru cetățenii europeni, transmite un semnal că Parlamentul urmărește îndeaproape cazurile de detenție arbitrară, inclusiv cele ale cetățenilor Uniunii, precum resortisantul francez Anass Derraz, și că solicită statelor membre să controleze riguros cererile de extrădare care vizează opozanți politici.
Parlamentul European a adoptat o rezoluție care condamnă ferm detenția politică a lui Ali Karimli, Anar Mammadli și Anar Abdullayev și cere eliberarea lor imediată și necondiționată. Textul nu creează o obligație juridică, dar stabilește o linie politică clară: Uniunea nu poate continua dialogul cu Baku ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Votul este clar: 492 pentru, 23 împotrivă și 60 abțineri.
Rezoluția nu se ferește de cuvinte: califică drept politice detențiile lui Ali Karimli, Anar Mammadli și Anar Abdullayev și cere eliberarea lor imediată. Nu se limitează la principii: cere anchete independente privind acuzațiile de rele tratamente, executarea deplină a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în grupul de cauze Mammadli și încetarea utilizării abuzive a legilor penale și de securitate națională pentru a reduce la tăcere ONG-urile și mass-media. În fond, este o punere în cauză directă a statului de drept azer.
Dar o rezoluție nu este un act legislativ. Nu impune nici sancțiuni, nici condiționalitate juridică. Parlamentul cere VP/HR și statelor membre să pregătească măsuri țintite în cadrul regimului global de sancțiuni și reafirmă că orice viitor acord de parteneriat ar trebui să depindă de progrese concrete. Este un semnal politic puternic, nu o constrângere legală. Riscul este ca Baku să continue să trateze aceste apeluri ca pe niște anunțuri fără consecințe.
Parlamentul nu se limitează la cele trei nume citate. Deplânge suspendarea cooperării de către Milli Majlis, condamnă represiunea transnațională împotriva criticilor azeri din străinătate și cere statelor membre să supună unui control riguros cererile de extrădare care vizează opozanți. Este un răspuns concret la un fenomen care afectează persoane refugiate în Europa: fără acest filtru, un opozant poate fi trimis înapoi la un proces politic.
Rezoluția face apel și la Comisie să își sporească sprijinul pentru societatea civilă și mass-media independente azere, inclusiv în exil. Aici Uniunea poate avea un efect direct: să finanțeze vocile independente, în loc să înmulțească declarațiile. Dar nu spune cum vor fi controlați acești bani, nici cum se va evita ca rețelele de influență ale Baku să capteze aceste finanțări. O abordare mai riguroasă ar fi să condiționeze fondurile de rezultate verificabile și să privilegieze proiectele susținute de actori locali independenți, mai degrabă decât de intermediari stabiliți la Bruxelles.
O rezoluție nu este o sancțiune: ea spune dreptul, nu îl face încă respectat.
Parlamentul European a adoptat o rezoluție care condamnă ferm detenția politică a lui Ali Karimli, Anar Mammadli și Anar Abdullayev și cere eliberarea lor imediată și necondiționată. Textul nu creează o obligație juridică, dar stabilește o linie politică clară: Uniunea nu poate continua dialogul cu Baku ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Votul este clar: 492 pentru, 23 împotrivă și 60 abțineri.
Rezoluția nu se ferește de cuvinte: califică drept politice detențiile lui Ali Karimli, Anar Mammadli și Anar Abdullayev și cere eliberarea lor imediată. Nu se limitează la principii: cere anchete independente privind acuzațiile de rele tratamente, executarea deplină a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în grupul de cauze Mammadli și încetarea utilizării abuzive a legilor penale și de securitate națională pentru a reduce la tăcere ONG-urile și mass-media. În fond, este o punere în cauză directă a statului de drept azer.
Dar o rezoluție nu este un act legislativ. Nu impune nici sancțiuni, nici condiționalitate juridică. Parlamentul cere VP/HR și statelor membre să pregătească măsuri țintite în cadrul regimului global de sancțiuni și reafirmă că orice viitor acord de parteneriat ar trebui să depindă de progrese concrete. Este un semnal politic puternic, nu o constrângere legală. Riscul este ca Baku să continue să trateze aceste apeluri ca pe niște anunțuri fără consecințe.
Parlamentul nu se limitează la cele trei nume citate. Deplânge suspendarea cooperării de către Milli Majlis, condamnă represiunea transnațională împotriva criticilor azeri din străinătate și cere statelor membre să supună unui control riguros cererile de extrădare care vizează opozanți. Este un răspuns concret la un fenomen care afectează persoane refugiate în Europa: fără acest filtru, un opozant poate fi trimis înapoi la un proces politic.
Rezoluția face apel și la Comisie să își sporească sprijinul pentru societatea civilă și mass-media independente azere, inclusiv în exil. Aici Uniunea poate avea un efect direct: să finanțeze vocile independente, în loc să înmulțească declarațiile. Dar nu spune cum vor fi controlați acești bani, nici cum se va evita ca rețelele de influență ale Baku să capteze aceste finanțări. O abordare mai riguroasă ar fi să condiționeze fondurile de rezultate verificabile și să privilegieze proiectele susținute de actori locali independenți, mai degrabă decât de intermediari stabiliți la Bruxelles.
O rezoluție nu este o sancțiune: ea spune dreptul, nu îl face încă respectat.
