Parlamentul European a adoptat la 17 septembrie 2026 o rezoluție care primește favorabil evaluarea politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) publicată de Comisie, dar regretă lipsa unui angajament clar privind acțiunile ulterioare, a unui calendar și a unor măsuri concrete. Solicită o revizuire ambițioasă, țintită și rapidă a PCP, precum și un pachet de măsuri de simplificare până la sfârșitul anului 2026. Textul nu este o lege: stabilește poziția politică a Parlamentului și prevede că, dacă Comisia nu prezintă propuneri legislative concrete până la sfârșitul anului 2026, Parlamentul își rezervă dreptul de a lansa el însuși o inițiativă legislativă.
PCP reglementează din 2013 gestionarea pescuitului în Uniune: cote, obligația de debarcare a capturilor, sprijin pentru flotă și acvacultură. Comisia a publicat la 30 aprilie 2026 o evaluare a acestui cadru, care recunoaște progrese, dar și obiective neatinse. Contextul s-a schimbat din 2013 (Brexit, pandemie, războiul din Ucraina, creșterea costurilor energiei, presiunea asupra stocurilor), iar Parlamentul consideră că cadrul actual trebuie adaptat. Rezoluția sa enumeră domeniile de revizuit: obligația de debarcare, capacitatea de pescuit, randamentul maxim durabil, regionalizarea, controlul, organizarea pieței, finanțarea și acvacultura.
Foaie de parcurs solicitată ComisieiParlamentul solicită Comisiei să prezinte un plan clar care să indice măsurile și actele juridice necesare, inclusiv dreptul derivat, calendarul procedurii și reducerea preconizată a sarcinilor administrative.
Pachet de simplificare până la sfârșitul anului 2026Solicită ca pachetul de măsuri de simplificare anunțat în sectorul pescuitului și acvaculturii să fie prezentat până la sfârșitul anului 2026, pentru a reduce formalitățile administrative menținând în același timp obiectivele de durabilitate.
Obligația de debarcare: instrumente alternativeConstatând dificultățile practice, în special în pescuitul mixt, Parlamentul invită Comisia să propună alte instrumente de gestionare (inteligența artificială, gestionarea cotelor, rezervele de cote, închiderile în timp real, schimburile între statele membre și organizațiile de producători), menținând în același timp obiectivele generale ale obligației de debarcare.
Capacitatea de pescuit: tonaj social și siguranțăInvită Comisia să revizuiască cadrul capacității de pescuit pentru a ține seama de tonajul social și de siguranță, fără a crește capacitatea de captură a navelor și fără a contribui la supracapacitate, pentru a permite modernizarea, reînnoirea și decarbonizarea flotei.
Randamentul maxim durabil și datele socio-economiceParlamentul solicită ca aplicarea randamentului maxim durabil să țină seama de specificul diferitelor pescării, în special al pescăriilor mixte, și ca considerațiile socio-economice să fie luate în considerare alături de cele mai bune avize științifice.
Control și piață: simplificare și informare mai bunăInvită Comisia să reexamineze și să simplifice punerea în aplicare a regulamentului privind controlul pescuitului (declarații, trasabilitate digitală, înregistrarea capturilor, cântărire, supraveghere electronică) și să soluționeze problemele certificatului digital CATCH. Solicită, de asemenea, o revizuire țintită a organizării comune a piețelor pentru a consolida transparența, trasabilitatea și indicarea obligatorie a originii.
Parlamentul a adoptat rezoluția cu 368 de voturi pentru, 172 împotrivă și 69 abțineri, în cadrul unui vot electronic prin apel nominal la 17 septembrie 2026.
Pentru pescari, producătorii din acvacultură și consumatori, această rezoluție nu schimbă încă regulile: stabilește poziția Parlamentului și presiunea politică asupra Comisiei. În mod concret, Parlamentul solicită ca dificultățile legate de obligația de debarcare să fie abordate cu instrumente mai flexibile, ca modernizarea flotei să fie facilitată fără a crește capacitatea de captură și ca regulile de control și de etichetare să fie simplificate și clarificate. Dacă Comisia nu prezintă propuneri legislative concrete până la sfârșitul anului 2026, Parlamentul își rezervă dreptul de a lansa propria inițiativă legislativă pentru a promova aceste solicitări.
Parlamentul European a adoptat la 17 septembrie 2026 o rezoluție care primește favorabil evaluarea politicii comune în domeniul pescuitului, dar constată că Comisia nu a anexat nici un angajament de monitorizare, nici un calendar, nici o reformă concretă. Solicită o revizuire ambițioasă și țintită, un pachet de simplificare până la sfârșitul anului 2026, și își rezervă dreptul de a legifera ea însăși dacă nu se întâmplă nimic.
Comisia a publicat la 30 aprilie 2026 o evaluare care recunoaște progrese de mediu și, în același document, incapacitatea de a atinge mai multe obiective ale PCP. Se oprește aici. Nicio propunere legislativă, niciun calendar, nicio reformă. Pentru un armator care trebuie să decidă în această iarnă dacă își reînnoiește o navă sau iese din meserie, o evaluare fără urmări nu valorează nimic: costul întârzierii se plătește în investiții înghețate și în generații de pescari care nu preiau ștafeta.
Parlamentul cere așadar o foaie de parcurs explicită: ce acte juridice, în ce ordine, cu ce reducere cifrată a sarcinilor administrative. Este metoda corectă, pentru că o face pe Comisie responsabilă de un calendar. Dar o foaie de parcurs nu este o lege: atât timp cât textele nu sunt depuse, regulile rămân cele din 2013, iar dificultățile practice denunțate în rezoluție continuă să se aplice.
În privința obligației de debarcare, Parlamentul nu cere abandonarea: constată că, în pescăriile mixte, obligația produce capturi nedorite și consecințe socio-economice disproporționate, și cere instrumente de gestionare suplimentare, rezerve de cote, închideri în timp real, schimburi între statele membre și organizațiile de producători. Logica este sănătoasă: nu se elimină constrângerea, ci li se dau actorilor mijloacele de a o aplica fără a le distruge rentabilitatea.
Aceeași abordare în privința capacității de pescuit. Cadrul actual plafonează tonajul, ceea ce penalizează siguranța la bord și decarbonizarea. Parlamentul cere să se țină cont de tonajul social și de siguranță, fără a crește capacitatea de captură și fără a crea supracapacitate. Condiția este indispensabilă: fără ea, revizuirea ar deveni un cec în alb pentru suprapescuit.
Rămân controlul și piața. Parlamentul vrea să simplifice declarațiile, trasabilitatea digitală, cântărirea și certificatul CATCH, și să revizuiască organizarea comună a piețelor pentru a impune originea și norme echivalente importurilor. În acest punct, coerența cu obiectivul de competitivitate este reală: un pescar european care respectă reguli stricte nu poate concura cu produse importate care nu suportă niciuna.
Rezoluția are un merit: mută sarcina probei. Nu mai este de datoria sectorului să demonstreze că regulile sunt inaplicabile, ci de datoria Comisiei să demonstreze, text cu text, că propunerile sale reduc efectiv formalitățile. Pachetul de simplificare anunțat trebuie prezentat până la sfârșitul anului 2026, iar Parlamentul își rezervă articolul 225 din tratatul FUE dacă nu vine nimic.
O alternativă mai liberală ar fi constat în a fixa de la bun început un plafon al sarcinilor administrative pe navă și pe an, cu obligația de a elimina o regulă existentă pentru fiecare regulă nouă introdusă. Parlamentul preferă să ceară propuneri Comisiei; este mai lent, dar este singura cale care respectă tratatele.
O evaluare care nu duce la niciun text îi lasă pe pescari singuri în fața unor reguli pe care Comisia însăși le consideră inadaptate.
Parlamentul European a adoptat la 17 septembrie 2026 o rezoluție care primește favorabil evaluarea politicii comune în domeniul pescuitului, dar constată că Comisia nu a anexat nici un angajament de monitorizare, nici un calendar, nici o reformă concretă. Solicită o revizuire ambițioasă și țintită, un pachet de simplificare până la sfârșitul anului 2026, și își rezervă dreptul de a legifera ea însăși dacă nu se întâmplă nimic.
Comisia a publicat la 30 aprilie 2026 o evaluare care recunoaște progrese de mediu și, în același document, incapacitatea de a atinge mai multe obiective ale PCP. Se oprește aici. Nicio propunere legislativă, niciun calendar, nicio reformă. Pentru un armator care trebuie să decidă în această iarnă dacă își reînnoiește o navă sau iese din meserie, o evaluare fără urmări nu valorează nimic: costul întârzierii se plătește în investiții înghețate și în generații de pescari care nu preiau ștafeta.
Parlamentul cere așadar o foaie de parcurs explicită: ce acte juridice, în ce ordine, cu ce reducere cifrată a sarcinilor administrative. Este metoda corectă, pentru că o face pe Comisie responsabilă de un calendar. Dar o foaie de parcurs nu este o lege: atât timp cât textele nu sunt depuse, regulile rămân cele din 2013, iar dificultățile practice denunțate în rezoluție continuă să se aplice.
În privința obligației de debarcare, Parlamentul nu cere abandonarea: constată că, în pescăriile mixte, obligația produce capturi nedorite și consecințe socio-economice disproporționate, și cere instrumente de gestionare suplimentare, rezerve de cote, închideri în timp real, schimburi între statele membre și organizațiile de producători. Logica este sănătoasă: nu se elimină constrângerea, ci li se dau actorilor mijloacele de a o aplica fără a le distruge rentabilitatea.
Aceeași abordare în privința capacității de pescuit. Cadrul actual plafonează tonajul, ceea ce penalizează siguranța la bord și decarbonizarea. Parlamentul cere să se țină cont de tonajul social și de siguranță, fără a crește capacitatea de captură și fără a crea supracapacitate. Condiția este indispensabilă: fără ea, revizuirea ar deveni un cec în alb pentru suprapescuit.
Rămân controlul și piața. Parlamentul vrea să simplifice declarațiile, trasabilitatea digitală, cântărirea și certificatul CATCH, și să revizuiască organizarea comună a piețelor pentru a impune originea și norme echivalente importurilor. În acest punct, coerența cu obiectivul de competitivitate este reală: un pescar european care respectă reguli stricte nu poate concura cu produse importate care nu suportă niciuna.
Rezoluția are un merit: mută sarcina probei. Nu mai este de datoria sectorului să demonstreze că regulile sunt inaplicabile, ci de datoria Comisiei să demonstreze, text cu text, că propunerile sale reduc efectiv formalitățile. Pachetul de simplificare anunțat trebuie prezentat până la sfârșitul anului 2026, iar Parlamentul își rezervă articolul 225 din tratatul FUE dacă nu vine nimic.
O alternativă mai liberală ar fi constat în a fixa de la bun început un plafon al sarcinilor administrative pe navă și pe an, cu obligația de a elimina o regulă existentă pentru fiecare regulă nouă introdusă. Parlamentul preferă să ceară propuneri Comisiei; este mai lent, dar este singura cale care respectă tratatele.
O evaluare care nu duce la niciun text îi lasă pe pescari singuri în fața unor reguli pe care Comisia însăși le consideră inadaptate.
