Parlamentul European a adoptat o rezoluție care condamnă ferm demontarea libertăților din Hong Kong și cere eliberarea imediată și necondiționată a Letiției Wong, Lee Cheuk-yan, Chow Hang-tung, Albert Ho, Jimmy Lai și a tuturor celorlalte persoane deținute pentru că și-au exercitat libertățile fundamentale. Solicită abrogarea legii securității naționale și a ordonanței privind salvgardarea securității naționale, precum și sancțiuni ale UE împotriva șefului guvernului John Lee Ka-chiu și a responsabililor de reprimare. Textul invită, de asemenea, statele membre să suspende tratatele lor de extrădare cu China. Parlamentul cere Comisiei și guvernelor UE să acționeze; nu este o lege.
Hong Kong este supus din 2020 unei legi a securității naționale, completată în 2024 de o ordonanță privind salvgardarea securității naționale. Aceste texte sunt folosite pentru a urmări în justiție activiști, librari și apărători ai drepturilor. Pe 24 iunie 2026, librara Leticia Wong și soțul ei au fost arestați și riscă de la 7 la 21 de ani de închisoare. Lee Cheuk-yan și Chow Hang-tung au fost condamnați la șapte ani de închisoare, Albert Ho la peste cinci ani, iar Jimmy Lai ispășește o pedeapsă de 20 de ani. De la începutul lunii iunie 2026, 401 persoane au fost arestate și 182 condamnate pentru infracțiuni legate de securitatea națională. Parlamentul European reacționează la această situație adoptând o rezoluție politică.
Eliberare imediată cerutăParlamentul cere autorităților din Hong Kong să elibereze necondiționat Leticia Wong, Lee Cheuk-yan, Chow Hang-tung, Albert Ho, Jimmy Lai și toate celelalte persoane deținute pentru că și-au exercitat libertățile fundamentale și să renunțe la toate acuzațiile împotriva lor.
Abrogarea legilor represiveCondamnă aplicarea legii securității naționale și a ordonanței privind salvgardarea securității naționale, care au servit la urmărirea în justiție a activiștilor, și cere abrogarea lor.
Sancțiuni europene solicitateParlamentul cere Consiliului să impună de urgență sancțiuni, în cadrul regimului global de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului, șefului guvernului John Lee Ka-chiu și tuturor responsabililor din Hong Kong și China implicați în reprimarea libertăților din Hong Kong.
Suspendarea extrădărilorInvită toate statele membre să suspende tratatele lor de extrădare cu China și să protejeze persoanele persecutate din UE împotriva riscurilor de reprimare transnațională.
Angajament diplomatic consolidatCere delegației UE să intensifice monitorizarea cazurilor Leticia Wong, Lee Cheuk-yan, Chow Hang-tung, Albert Ho și Jimmy Lai și să includă sistematic drepturile omului și libertatea presei pe agenda relațiilor dintre UE și China.
Rezoluția a fost adoptată cu 459 de voturi pentru, 12 împotrivă și 86 de abțineri, în cadrul unui vot electronic prin apel nominal.
Această rezoluție nu creează obligații juridice noi pentru cetățenii UE, dar angajează poziția oficială a Parlamentului European privind situația din Hong Kong. Cere guvernelor UE să suspende tratatele de extrădare cu China, ceea ce ar putea modifica garanțiile oferite persoanelor căutate de Beijing care se află în Uniune. De asemenea, solicită sancțiuni împotriva responsabililor din Hong Kong și China, o decizie care aparține Consiliului. În final, invită UE să apere libertatea presei și drepturile fundamentale în schimburile sale cu China.
Parlamentul European a adoptat o rezoluție care condamnă demontarea libertăților din Hong Kong și cere eliberarea Leticiei Wong, a lui Lee Cheuk-yan, Chow Hang-tung, Albert Ho, Jimmy Lai și a tuturor deținuților politici. Votul este clar: 459 pentru, 12 împotrivă, 86 abțineri. Dar o rezoluție nu este o politică. Ea exprimă o poziție; nu eliberează pe nimeni. Ceea ce contează de acum înainte este ce va face Consiliul cu cererile de sancțiuni și ce vor face statele membre cu tratatele de extrădare.
Parlamentul nu votează o lege. Votează o rezoluție: un document politic care angajează poziția sa, nu pe cea a statelor. Apelurile de a o elibera pe Leticia Wong, condamnată pentru că a vândut cărți, sau pe Lee Cheuk-yan și Chow Hang-tung, condamnați la șapte ani pentru organizarea de veghe, nu au nicio forță executorie. Ele spun ce gândește UE; nu schimbă ce face Hong Kong. Este o distincție pe care cetățenii europeni trebuie să o înțeleagă: Parlamentul vorbește, dar Consiliul și guvernele sunt cele care pot acționa.
Textul este precis și documentat: 401 arestări și 182 de condamnări din iunie 2026, pedepse de la șapte la douăzeci de ani, librari urmăriți pentru tarabele lor. Această precizie este utilă. Ea fixează faptele și face represiunea greu de negat. Dar nu conturează încă un răspuns. O rezoluție care condamnă fără să decidă lasă timp regimurilor să se instaleze și victimelor să putrezească în închisoare.
Parlamentul cere Consiliului să impună sancțiuni lui John Lee Ka-chiu și responsabililor represiunii. Aceasta este partea cea mai concretă a textului și singura care ar putea schimba stimulentele. Dar Consiliul decide în unanimitate. Fiecare stat membru poate bloca. Costul acestei blocări este suportat de cei care, la Hong Kong, riscă închisoarea pentru o carte sau o lumânare. Parlamentul poate cere; nu poate constrânge. Întrebarea este deci simplă: guvernele europene vor cu adevărat să sancționeze sau preferă declarația care nu costă nimic?
Cererea de suspendare a tratatelor de extrădare cu China ține de aceeași logică. Un tratat de extrădare nu este un ornament diplomatic. El expune orice persoană prezentă în UE la a fi predată unui sistem în care justiția este un instrument de represiune. Parlamentul invită statele membre să suspende aceste tratate. Unele au făcut-o deja; altele nu. Invitația este justă, dar rămâne o invitație. Protecția persoanelor persecutate va depinde de decizia fiecărui guvern, nu de acest vot.
Textul reamintește de asemenea că declarația sino-britanică rămâne obligatorie din punct de vedere juridic și că Hong Kong este legat de Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Este exact în drept. Dar o reamintire de drept valorează doar dacă cineva este pregătit să tragă consecințele. Parlamentul și-a făcut partea: a numit cazurile, a cifrat represiunea și a desemnat responsabilii. Mingea este în terenul Consiliului și al capitalelor.
O rezoluție care condamnă fără să decidă lasă timp regimurilor să se instaleze și victimelor să putrezească în închisoare.
Parlamentul European a adoptat o rezoluție care condamnă demontarea libertăților din Hong Kong și cere eliberarea Leticiei Wong, a lui Lee Cheuk-yan, Chow Hang-tung, Albert Ho, Jimmy Lai și a tuturor deținuților politici. Votul este clar: 459 pentru, 12 împotrivă, 86 abțineri. Dar o rezoluție nu este o politică. Ea exprimă o poziție; nu eliberează pe nimeni. Ceea ce contează de acum înainte este ce va face Consiliul cu cererile de sancțiuni și ce vor face statele membre cu tratatele de extrădare.
Parlamentul nu votează o lege. Votează o rezoluție: un document politic care angajează poziția sa, nu pe cea a statelor. Apelurile de a o elibera pe Leticia Wong, condamnată pentru că a vândut cărți, sau pe Lee Cheuk-yan și Chow Hang-tung, condamnați la șapte ani pentru organizarea de veghe, nu au nicio forță executorie. Ele spun ce gândește UE; nu schimbă ce face Hong Kong. Este o distincție pe care cetățenii europeni trebuie să o înțeleagă: Parlamentul vorbește, dar Consiliul și guvernele sunt cele care pot acționa.
Textul este precis și documentat: 401 arestări și 182 de condamnări din iunie 2026, pedepse de la șapte la douăzeci de ani, librari urmăriți pentru tarabele lor. Această precizie este utilă. Ea fixează faptele și face represiunea greu de negat. Dar nu conturează încă un răspuns. O rezoluție care condamnă fără să decidă lasă timp regimurilor să se instaleze și victimelor să putrezească în închisoare.
Parlamentul cere Consiliului să impună sancțiuni lui John Lee Ka-chiu și responsabililor represiunii. Aceasta este partea cea mai concretă a textului și singura care ar putea schimba stimulentele. Dar Consiliul decide în unanimitate. Fiecare stat membru poate bloca. Costul acestei blocări este suportat de cei care, la Hong Kong, riscă închisoarea pentru o carte sau o lumânare. Parlamentul poate cere; nu poate constrânge. Întrebarea este deci simplă: guvernele europene vor cu adevărat să sancționeze sau preferă declarația care nu costă nimic?
Cererea de suspendare a tratatelor de extrădare cu China ține de aceeași logică. Un tratat de extrădare nu este un ornament diplomatic. El expune orice persoană prezentă în UE la a fi predată unui sistem în care justiția este un instrument de represiune. Parlamentul invită statele membre să suspende aceste tratate. Unele au făcut-o deja; altele nu. Invitația este justă, dar rămâne o invitație. Protecția persoanelor persecutate va depinde de decizia fiecărui guvern, nu de acest vot.
Textul reamintește de asemenea că declarația sino-britanică rămâne obligatorie din punct de vedere juridic și că Hong Kong este legat de Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Este exact în drept. Dar o reamintire de drept valorează doar dacă cineva este pregătit să tragă consecințele. Parlamentul și-a făcut partea: a numit cazurile, a cifrat represiunea și a desemnat responsabilii. Mingea este în terenul Consiliului și al capitalelor.
O rezoluție care condamnă fără să decidă lasă timp regimurilor să se instaleze și victimelor să putrezească în închisoare.