Parlamentul European a aprobat încheierea acordului dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit privind cooperarea în aplicarea dreptului lor respectiv al concurenței. Acesta a urmat propunerea Comisiei, care negociase acest acord. Textul este acum adoptat de către Parlament; acesta va deveni lege după publicarea oficială.
Uniunea Europeană și Regatul Unit au negociat un acord pentru a coopera în aplicarea normelor lor respective de concurență. Acest acord urmărește să permită autorităților de concurență ale ambelor părți să facă schimb de informații și să își coordoneze acțiunile atunci când întreprinderile își desfășoară activitatea pe ambele piețe. Comisia a negociat și a propus încheierea acestui acord și a solicitat Parlamentului European să își dea aprobarea. Consiliul transmisese deja Parlamentului cererea sa de aprobare.
Aprobarea acorduluiParlamentul își dă aprobarea pentru încheierea acordului dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit privind cooperarea în aplicarea dreptului lor respectiv al concurenței.
Transmiterea pozițieiPreședinta Parlamentului este însărcinată să transmită poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Regatului Unit.
Nicio modificare a textuluiParlamentul nu a adus nicio modificare acordului: a votat pentru sau împotriva textului astfel cum a fost negociat, fără a propune amendamente.
Votul a fost adoptat cu 640 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă și 26 de abțineri.
Acest acord va permite autorităților de concurență din UE și Regatul Unit să coopereze mai strâns. Concret, atunci când o întreprindere este suspectată de practici anticoncurențiale care afectează atât piața europeană, cât și piața britanică, cele două autorități vor putea face schimb de informații și își vor putea coordona anchetele. Acest lucru ar trebui să facă anchetele mai eficiente și să evite ca comportamentele anticoncurențiale să treacă neobservate. Pentru cetățeni, aceasta înseamnă o mai bună protecție împotriva abuzurilor de poziție dominantă și a înțelegerilor, care pot duce la creșterea prețurilor. Acordul nu creează noi norme de concurență: el organizează cooperarea între autoritățile existente.
Parlamentul European și-a dat unda verde, cu 640 de voturi pentru, 5 împotrivă și 26 de abțineri, acordului care organizează cooperarea între autoritățile de concurență ale Uniunii și ale Regatului Unit. Nu a amendat nimic: a aprobat textul așa cum a fost negociat de Comisie. Un vot masiv care ascunde o întrebare de fond: acest acord face piețele mai libere sau adaugă un strat de birocrație fără să atingă adevăratele bariere?
Acordul va permite autorităților de concurență ale UE și ale Regatului Unit să facă schimb de informații și să își coordoneze acțiunile atunci când o întreprindere este suspectată de practici anticoncurențiale care afectează ambele piețe. Concret, anchetele ar trebui să fie mai eficiente, iar comportamentele anticoncurențiale mai puțin susceptibile de a scăpa printre degete. Pentru cetățeni, este o protecție sporită împotriva înțelegerilor și abuzurilor de poziție dominantă, care fac prețurile să crească.
Dar trebuie să fie clar: acest acord nu creează nicio regulă de concurență nouă. Nu elimină nicio barieră la intrare, nu reduce nicio sarcină administrativă pentru întreprinderile care vor să se dezvolte în Europa. Adaugă un canal de comunicare între birocrații. Este util, dar nu este o politică de concurență orientată spre creștere. O abordare cu adevărat liberală ar fi profitat de ocazie pentru a pune o întrebare simplă: de ce trebuie întreprinderile să suporte în continuare proceduri de autorizare grele și fragmentate pentru a opera pe ambele piețe?
Cooperarea între autorități poate reduce termenele de anchetă, dar nu face decât să fluidizeze un sistem care rămâne fundamental definit de legiuitorii naționali și europeni. Adevărata miză pentru antreprenori nu este coordonarea anchetelor, ci previzibilitatea și rapiditatea deciziilor. Fiecare lună de incertitudine de reglementare înseamnă un proiect de investiții amânat, o angajare întârziată, o piață necucerită.
Parlamentul ar fi putut profita de acest vot pentru a cere Comisiei un raport privind obstacolele concrete în calea concurenței transfrontaliere sau pentru a condiționa aprobarea de angajamente de simplificare. Nu a făcut-o. A aprobat, punct. Nu este un scandal, dar este o ocazie ratată de a reaminti că concurența nu este doar o chestiune de jandarmi, ci mai ales un cadru care permite actorilor noi să intre și să prospere.
O cooperare între jandarmi nu înlocuiește o politică ce deschide piețele.
Parlamentul European și-a dat unda verde, cu 640 de voturi pentru, 5 împotrivă și 26 de abțineri, acordului care organizează cooperarea între autoritățile de concurență ale Uniunii și ale Regatului Unit. Nu a amendat nimic: a aprobat textul așa cum a fost negociat de Comisie. Un vot masiv care ascunde o întrebare de fond: acest acord face piețele mai libere sau adaugă un strat de birocrație fără să atingă adevăratele bariere?
Acordul va permite autorităților de concurență ale UE și ale Regatului Unit să facă schimb de informații și să își coordoneze acțiunile atunci când o întreprindere este suspectată de practici anticoncurențiale care afectează ambele piețe. Concret, anchetele ar trebui să fie mai eficiente, iar comportamentele anticoncurențiale mai puțin susceptibile de a scăpa printre degete. Pentru cetățeni, este o protecție sporită împotriva înțelegerilor și abuzurilor de poziție dominantă, care fac prețurile să crească.
Dar trebuie să fie clar: acest acord nu creează nicio regulă de concurență nouă. Nu elimină nicio barieră la intrare, nu reduce nicio sarcină administrativă pentru întreprinderile care vor să se dezvolte în Europa. Adaugă un canal de comunicare între birocrații. Este util, dar nu este o politică de concurență orientată spre creștere. O abordare cu adevărat liberală ar fi profitat de ocazie pentru a pune o întrebare simplă: de ce trebuie întreprinderile să suporte în continuare proceduri de autorizare grele și fragmentate pentru a opera pe ambele piețe?
Cooperarea între autorități poate reduce termenele de anchetă, dar nu face decât să fluidizeze un sistem care rămâne fundamental definit de legiuitorii naționali și europeni. Adevărata miză pentru antreprenori nu este coordonarea anchetelor, ci previzibilitatea și rapiditatea deciziilor. Fiecare lună de incertitudine de reglementare înseamnă un proiect de investiții amânat, o angajare întârziată, o piață necucerită.
Parlamentul ar fi putut profita de acest vot pentru a cere Comisiei un raport privind obstacolele concrete în calea concurenței transfrontaliere sau pentru a condiționa aprobarea de angajamente de simplificare. Nu a făcut-o. A aprobat, punct. Nu este un scandal, dar este o ocazie ratată de a reaminti că concurența nu este doar o chestiune de jandarmi, ci mai ales un cadru care permite actorilor noi să intre și să prospere.
O cooperare între jandarmi nu înlocuiește o politică ce deschide piețele.
