Parlamentul European a adoptat la 16 septembrie 2026 o rezoluție prin care cere Uniunii și statelor membre să recunoască faptul că actele hibride pot constitui o formă de război, chiar și fără forțe clasice. Acesta solicită tratarea operațiunilor hibride care rămân sub pragul conflictelor armate și nu pot fi gestionate doar de forțele de ordine ca probleme de securitate colectivă, cu un răspuns combinat civil și militar. Textul nu este o lege: Parlamentul cere Comisiei, Consiliului și statelor membre să acționeze, dar nu creează el însuși obligații juridice.
Atacurile hibride (atacuri cibernetice, dezinformare, sabotaj, presiune asupra infrastructurilor) estompează granița dintre război și pace. Parlamentul consideră că răspunsul european rămâne prea reactiv și duce lipsă de capacități de supraveghere în timp real, de atribuire și de reacție proactivă. Rezoluția adoptată este o poziție politică: nu înlocuiește legile existente, dar stabilește prioritățile pe care Parlamentul dorește să le vadă aplicate de Comisie, Consiliu, Înaltul Reprezentant și guvernele naționale.
Recunoașterea actelor hibride ca posibil războiParlamentul invită Uniunea și statele membre să admită că actele hibride pot constitui o formă de război, indiferent dacă sunt folosite forțe clasice sau nu.
Tratarea operațiunilor sub prag ca securitate colectivăAcesta cere Comisiei și Consiliului să evalueze cadrele juridice existente, să acopere lacunele și să considere operațiunile hibride care nu pot fi gestionate doar de forțele de ordine ca probleme de securitate colectivă ce necesită un răspuns civil-militar combinat.
Consolidarea alertării rapide și a contracarării preventiveParlamentul solicită un sistem de alertă rapidă consolidat pentru a combate dezinformarea în timp real, cu responsabilități operaționale clare, și mecanisme armonizate de contracarare preventivă și intervenție rapidă la nivelul Uniunii și cu țările partenere.
Vizarea rețelelor și fluxurilor financiare iliciteAcesta invită Comisia, Înaltul Reprezentant și statele membre să utilizeze pe deplin setul de instrumente împotriva manipulării informațiilor și ingerințelor străine și manualul de descurajare, inclusiv prin atribuire publică coordonată și măsuri restrictive care vizează nu doar incidentele izolate, ci și fluxurile financiare ilicite, infrastructurile tehnice și rețelele de intermediari.
Integrarea vulnerabilităților cognitive în strategia de securitateParlamentul cere ca vulnerabilitățile cognitive să fie recunoscute și abordate în viitoarea strategie de securitate a Uniunii și ca Comisia să furnizeze o cartografiere a acestor vulnerabilități și criterii de reziliență.
Rezoluția a fost adoptată cu 470 de voturi pentru, 129 împotrivă și 62 de abțineri, în cadrul unui vot electronic prin apel nominal.
Pentru cetățeni, acest vot nu schimbă direct legea, dar împinge instituțiile europene și guvernele să protejeze mai bine infrastructurile critice (energie, sănătate, finanțe, cabluri submarine) și să combată mai rapid dezinformarea și ingerințele străine. De asemenea, încurajează o cooperare consolidată cu parteneri precum Regatul Unit, Norvegia, Canada, Japonia, Coreea de Sud, Australia, Noua Zeelandă și Taiwan, precum și cu Ucraina, Moldova, Armenia și Muntenegru pentru exerciții comune și formare. În final, Parlamentul cere ca misiunile Centrului European pentru Reziliență Democratică să fie clar definite pentru a evita suprapunerile.
Parlamentul European a adoptat la 16 septembrie 2026 o rezoluție prin care cere Uniunii și statelor membre să recunoască faptul că actele hibride pot constitui o formă de război, chiar și fără forțe clasice. Acesta solicită tratarea operațiunilor care rămân sub pragul conflictelor armate și nu pot fi gestionate doar de forțele de ordine ca probleme de securitate colectivă, cu un răspuns combinat civil și militar. Textul nu este o lege: el stabilește priorități politice, fără a crea obligații juridice.
Rezoluția adoptată cu 470 de voturi pentru, 129 împotrivă și 62 de abțineri nu are forță obligatorie. Ea invită Comisia, Consiliul și statele membre să acționeze, dar nu creează nicio obligație juridică. Importanța sa este politică: stabilește prioritățile pe care Parlamentul vrea să le vadă aplicate și obligă instituțiile să dea socoteală pentru punerea lor în aplicare.
Textul cere Uniunii să recunoască faptul că actele hibride pot constitui o formă de război, indiferent dacă se folosesc sau nu forțe clasice. Nu este vorba despre o clauză de război automată, ci despre o invitație de a considera aceste operațiuni drept amenințări grave, și nu drept incidente izolate.
Parlamentul cere tratarea operațiunilor hibride care nu pot fi gestionate doar de forțele de ordine ca probleme de securitate colectivă, necesitând un răspuns civilo-militar combinat. Aceasta implică o coordonare între serviciile de informații, forțele armate și autoritățile civile, dar și o clarificare a responsabilităților operaționale.
Acesta solicită un sistem de alertă rapidă consolidat pentru a combate dezinformarea în timp real, cu responsabilități clare, și mecanisme armonizate de demontare preventivă și intervenție rapidă la scara Uniunii și cu țările partenere. Setul de instrumente FIMI ar trebui să includă contramăsuri împotriva tehnicilor de influență avansate, precum controlul reflexiv.
Textul invită de asemenea să fie vizate nu doar incidentele izolate, ci și fluxurile financiare ilicite, infrastructurile tehnice și rețelele de intermediari care susțin aceste campanii. O abordare care sancționează doar simptomele lasă intactă capacitatea de a face rău.
A recunoaște războiul hibrid înseamnă a refuza să îl tratezi ca pe o serie de incidente izolate.
Parlamentul European a adoptat la 16 septembrie 2026 o rezoluție prin care cere Uniunii și statelor membre să recunoască faptul că actele hibride pot constitui o formă de război, chiar și fără forțe clasice. Acesta solicită tratarea operațiunilor care rămân sub pragul conflictelor armate și nu pot fi gestionate doar de forțele de ordine ca probleme de securitate colectivă, cu un răspuns combinat civil și militar. Textul nu este o lege: el stabilește priorități politice, fără a crea obligații juridice.
Rezoluția adoptată cu 470 de voturi pentru, 129 împotrivă și 62 de abțineri nu are forță obligatorie. Ea invită Comisia, Consiliul și statele membre să acționeze, dar nu creează nicio obligație juridică. Importanța sa este politică: stabilește prioritățile pe care Parlamentul vrea să le vadă aplicate și obligă instituțiile să dea socoteală pentru punerea lor în aplicare.
Textul cere Uniunii să recunoască faptul că actele hibride pot constitui o formă de război, indiferent dacă se folosesc sau nu forțe clasice. Nu este vorba despre o clauză de război automată, ci despre o invitație de a considera aceste operațiuni drept amenințări grave, și nu drept incidente izolate.
Parlamentul cere tratarea operațiunilor hibride care nu pot fi gestionate doar de forțele de ordine ca probleme de securitate colectivă, necesitând un răspuns civilo-militar combinat. Aceasta implică o coordonare între serviciile de informații, forțele armate și autoritățile civile, dar și o clarificare a responsabilităților operaționale.
Acesta solicită un sistem de alertă rapidă consolidat pentru a combate dezinformarea în timp real, cu responsabilități clare, și mecanisme armonizate de demontare preventivă și intervenție rapidă la scara Uniunii și cu țările partenere. Setul de instrumente FIMI ar trebui să includă contramăsuri împotriva tehnicilor de influență avansate, precum controlul reflexiv.
Textul invită de asemenea să fie vizate nu doar incidentele izolate, ci și fluxurile financiare ilicite, infrastructurile tehnice și rețelele de intermediari care susțin aceste campanii. O abordare care sancționează doar simptomele lasă intactă capacitatea de a face rău.
A recunoaște războiul hibrid înseamnă a refuza să îl tratezi ca pe o serie de incidente izolate.
