Parlamentul European a adoptat la 16 septembrie 2026 un text care stabilește la 42 de zile lucrătoare termenul maxim pentru eliberarea autorizațiilor necesare proiectelor de pregătire pentru apărare, cu un acord tacit dacă administrația nu răspunde la timp. Este textul final negociat cu guvernele UE; acestea trebuie încă să îl aprobe oficial înainte de a deveni lege.
Proiectele legate de apărare (fabrici, infrastructură, modernizarea industriei) trebuie adesea să obțină multiple autorizații naționale și locale, ceea ce poate dura luni sau ani. Comisia propusese accelerarea acestor proceduri; Parlamentul a modificat abordarea negociind cu statele membre un termen obligatoriu și un mecanism de acord tacit, lăsând totodată posibilitatea fiecărei țări de a deroga în cazuri foarte limitate.
Termen de 42 de zile lucrătoareProcedura de autorizare nu poate depăși 42 de zile lucrătoare de la confirmarea că dosarul este complet. Acest termen poate fi prelungit de două ori, până la 60 de zile lucrătoare per prelungire, fără a depăși niciodată 102 zile lucrătoare în total.
Acord tacit în caz de tăcere a administrațieiDacă punctul de contact unic nu informează promotorul despre decizie în termenul stabilit (sau în termenul prelungit), autorizațiile solicitate sunt considerate acordate. Statele membre trebuie să se asigure că aceste autorizații tacite pot fi contestate de părțile interesate.
Derogare națională reglementatăUn stat membru poate, printr-o lege adoptată în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare, să excludă acordul tacit în cazuri strict limitate și excepționale, după o evaluare de la caz la caz care demonstrează un risc grav pentru sănătatea umană sau securitatea națională. Orice derogare trebuie notificată Comisiei.
Punct de contact unic în 3 luniFiecare stat membru trebuie să desemneze un punct de contact unic cel târziu la 3 luni de la intrarea în vigoare a regulamentului. Acest punct de contact verifică dacă dosarul este complet în termen de 14 zile lucrătoare de la primirea sa; o a doua cerere de informații lipsă este posibilă în termen de 10 zile lucrătoare, dar o a treia depunere incompletă închide procedura.
Monitorizare și evaluareStatele membre trebuie să transmită anual Comisiei un raport statistic privind autorizațiile aprobate, inclusiv tacit. Comisia va evalua punerea în aplicare cel târziu la 31 decembrie 2028, apoi la fiecare patru ani, examinând în special aplicarea acordului tacit.
Parlamentul a adoptat textul cu 540 de voturi pentru, 105 împotrivă și 22 de abțineri.
Pentru întreprinderile și lucrătorii din sectorul apărării, cererile de autorizare ar trebui să fie procesate mai rapid: 42 de zile lucrătoare în principiu, 102 zile lucrătoare maximum în caz de prelungire. Dacă administrația nu răspunde în termenele stabilite, permisul este considerat acordat, ceea ce reduce întârzierile. Cetățenii și comunitățile locale păstrează posibilitatea de a contesta o autorizație acordată tacit, iar statele membre pot refuza acordul tacit în cazuri excepționale legate de sănătate sau securitate națională.
Parlamentul European a adoptat la 16 septembrie 2026 un text care stabilește la 42 de zile lucrătoare termenul maxim pentru eliberarea autorizațiilor necesare proiectelor de pregătire a apărării, cu un acord tacit dacă administrația nu răspunde la timp. Este vorba de textul final negociat cu guvernele UE; acestea trebuie încă să îl aprobe formal înainte de a deveni lege. Votul (540 pentru, 105 împotrivă, 22 abțineri) transmite un semnal clar: lentoarea administrativă nu mai este o fatalitate.
Nucleul textului este simplu: odată ce dosarul este complet, administrația are la dispoziție 42 de zile lucrătoare pentru a decide. Dacă lasă termenul să treacă fără a notifica o decizie, autorizațiile solicitate sunt considerate acordate. Această inversare a sarcinii probei este decisivă: nu mai revine promotorului de proiect să insistă la nesfârșit, ci administrației să își justifice tăcerea. Pentru un IMM din domeniul apărării, aceasta poate însemna cu luni mai puțin capital de lucru blocat și echipamente livrate mai devreme forțelor armate.
Mecanismul este totuși încadrat. Statele membre pot, printr-o lege adoptată în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare, să excludă acordul tacit în cazuri strict limitate și excepționale, după o evaluare de la caz la caz care demonstrează un risc grav pentru sănătatea umană sau securitatea națională. Orice derogare trebuie notificată Comisiei. Această portiță de scăpare este justificată de motive legitime, dar creează un risc: dacă derogările se înmulțesc, efectul accelerator al textului se evaporă. Comisia va trebui să supravegheze utilizarea lor, astfel cum prevede evaluarea din 2028.
Termenul de 42 de zile lucrătoare poate fi prelungit de două ori, până la 60 de zile lucrătoare per prelungire, fără a depăși niciodată 102 zile lucrătoare în total. Aceste prelungiri sunt posibile în caz de complexitate excepțională, de localizare sau de dimensiune a proiectului, ori de riscuri excepționale pentru sănătate, securitate sau mediu. Textul precizează că orice prelungire trebuie notificată în scris și motivată. Pentru proiectele transfrontaliere este prevăzută coordonarea între statele membre, dar fără a aduce atingere cerințelor de securitate națională.
Regulamentul se aplică doar cererilor depuse începând cu 3 luni după intrarea în vigoare. Proiectele deja angajate în meandrele administrative rămân supuse vechilor proceduri. În plus, textul lasă statelor membre sarcina de a stabili ce proiecte pot fi considerate proiecte de pregătire a apărării (articolul 3). Această marjă de apreciere poate duce la interpretări restrictive, chiar la refuzuri de calificare, ceea ce ar priva anumite proiecte de beneficiul termenului accelerat.
În fine, acordul tacit nu înlătură o eventuală contestare de către părțile interesate. Autorizațiile considerate acordate pot fi atacate, ceea ce este normal în drept, dar deschide calea unor căi de recurs dilatorii. Textul tratează procedurile de recurs ca urgente atunci când dreptul național prevede acest lucru, ceea ce este un progres, dar nu garantează că toate statele membre dispun de astfel de proceduri. O abordare mai liberală ar fi constat în eliminarea pur și simplu a cerinței de autorizare pentru proiectele de apărare care respectă standarde de securitate predefinite, în loc să se creeze un nou drept procedural. Simplificarea radicală rămâne de făcut.
Tăcerea administrației va valora de acum autorizare: o inversare a sarcinii probei care profită celor care construiesc.
Parlamentul European a adoptat la 16 septembrie 2026 un text care stabilește la 42 de zile lucrătoare termenul maxim pentru eliberarea autorizațiilor necesare proiectelor de pregătire a apărării, cu un acord tacit dacă administrația nu răspunde la timp. Este vorba de textul final negociat cu guvernele UE; acestea trebuie încă să îl aprobe formal înainte de a deveni lege. Votul (540 pentru, 105 împotrivă, 22 abțineri) transmite un semnal clar: lentoarea administrativă nu mai este o fatalitate.
Nucleul textului este simplu: odată ce dosarul este complet, administrația are la dispoziție 42 de zile lucrătoare pentru a decide. Dacă lasă termenul să treacă fără a notifica o decizie, autorizațiile solicitate sunt considerate acordate. Această inversare a sarcinii probei este decisivă: nu mai revine promotorului de proiect să insistă la nesfârșit, ci administrației să își justifice tăcerea. Pentru un IMM din domeniul apărării, aceasta poate însemna cu luni mai puțin capital de lucru blocat și echipamente livrate mai devreme forțelor armate.
Mecanismul este totuși încadrat. Statele membre pot, printr-o lege adoptată în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare, să excludă acordul tacit în cazuri strict limitate și excepționale, după o evaluare de la caz la caz care demonstrează un risc grav pentru sănătatea umană sau securitatea națională. Orice derogare trebuie notificată Comisiei. Această portiță de scăpare este justificată de motive legitime, dar creează un risc: dacă derogările se înmulțesc, efectul accelerator al textului se evaporă. Comisia va trebui să supravegheze utilizarea lor, astfel cum prevede evaluarea din 2028.
Termenul de 42 de zile lucrătoare poate fi prelungit de două ori, până la 60 de zile lucrătoare per prelungire, fără a depăși niciodată 102 zile lucrătoare în total. Aceste prelungiri sunt posibile în caz de complexitate excepțională, de localizare sau de dimensiune a proiectului, ori de riscuri excepționale pentru sănătate, securitate sau mediu. Textul precizează că orice prelungire trebuie notificată în scris și motivată. Pentru proiectele transfrontaliere este prevăzută coordonarea între statele membre, dar fără a aduce atingere cerințelor de securitate națională.
Regulamentul se aplică doar cererilor depuse începând cu 3 luni după intrarea în vigoare. Proiectele deja angajate în meandrele administrative rămân supuse vechilor proceduri. În plus, textul lasă statelor membre sarcina de a stabili ce proiecte pot fi considerate proiecte de pregătire a apărării (articolul 3). Această marjă de apreciere poate duce la interpretări restrictive, chiar la refuzuri de calificare, ceea ce ar priva anumite proiecte de beneficiul termenului accelerat.
În fine, acordul tacit nu înlătură o eventuală contestare de către părțile interesate. Autorizațiile considerate acordate pot fi atacate, ceea ce este normal în drept, dar deschide calea unor căi de recurs dilatorii. Textul tratează procedurile de recurs ca urgente atunci când dreptul național prevede acest lucru, ceea ce este un progres, dar nu garantează că toate statele membre dispun de astfel de proceduri. O abordare mai liberală ar fi constat în eliminarea pur și simplu a cerinței de autorizare pentru proiectele de apărare care respectă standarde de securitate predefinite, în loc să se creeze un nou drept procedural. Simplificarea radicală rămâne de făcut.
Tăcerea administrației va valora de acum autorizare: o inversare a sarcinii probei care profită celor care construiesc.
