Parlamentul European a aprobat poziția Consiliului privind bugetul rectificativ nr. 2/2026, care majorează plățile cu 8,004 miliarde de euro, dintre care 5,4 miliarde pentru coeziune și 2,2 miliarde pentru planurile strategice din cadrul PAC. Textul este adoptat definitiv și va fi publicat în Jurnalul Oficial. Acesta prevede, de asemenea, 53 de posturi pentru împrumutul acordat Ucrainei și o rezervă agricolă consolidată de 300 de milioane de euro.
Bugetul Uniunii pentru 2026 se afla sub presiune: restanțele de plăți din 2025 la coeziune și accelerarea punerii în aplicare a programelor au creat nevoi de lichidități. Comisia a propus un buget rectificativ pentru a ajusta veniturile și cheltuielile. Parlamentul a aprobat poziția Consiliului, ceea ce încheie procedura bugetară pentru acest rectificativ.
Plăți coeziune +5,4 miliardeCreditele de plată pentru programele de coeziune cresc de la nivelul lor inițial cu 5,4 miliarde de euro, pentru a plăti mai rapid beneficiarii și regiunile.
Plăți PAC +2,2 miliardeCreditele de plată pentru planurile strategice din cadrul PAC (FEADR) cresc cu 2,2 miliarde de euro, pentru a sprijini agricultorii și dezvoltarea rurală.
Rezervă agricolă +300 milioaneRezerva agricolă este consolidată cu 300 de milioane de euro pentru a ajuta agricultorii confruntați cu grave penurii de lichidități, iar Fondul european de garantare agricolă (FEGA) este majorat cu 140 de milioane de euro.
53 de posturi pentru împrumutul UcraineiGestionarea împrumutului de sprijin pentru Ucraina necesită 53 de posturi, dintre care 41 peste efectivele stabile, cu un impact bugetar estimat la 3,2 milioane de euro pentru șase luni în 2026.
Venituri: +4,36 miliarde VNBContribuțiile statelor membre bazate pe venitul național brut (VNB) cresc cu 4 364,9 milioane de euro față de bugetul rectificativ nr. 1/2026, iar resursele proprii, altele decât VNB, cresc cu 2 997,9 milioane de euro.
Parlamentul a adoptat textul cu 440 de voturi pentru, 127 împotrivă și 104 abțineri (vot electronic prin apel nominal).
Concret, regiunile și agricultorii vor beneficia de plăți mai rapide și mai mari în 2026: 5,4 miliarde de euro suplimentari pentru coeziune și 2,2 miliarde pentru planurile strategice din cadrul PAC. Rezerva agricolă este consolidată cu 300 de milioane de euro pentru a face față crizelor. Bugetul UE este, de asemenea, ajustat pentru a finanța împrumutul acordat Ucrainei, cu 53 de posturi și 1 milion de euro cheltuieli de sprijin. Statele membre vor contribui mai mult prin resursa VNB, cu 4,36 miliarde de euro suplimentari. Textul este adoptat definitiv și va fi publicat în Jurnalul Oficial.
Bugetul rectificativ nr. 2/2026 este adoptat: 8,004 miliarde de euro plăți suplimentare, dintre care 5,4 miliarde pentru coeziune și 2,2 miliarde pentru planurile strategice ale PAC. Regiunile și agricultorii vor primi mai repede, dar factura ajunge la statele membre prin resursa RNB, în valoare de 4,36 miliarde de euro. Parlamentul aprobă fără a corecta mecanismul care face din contribuabilul național finanțatorul rezidual al fiecărei diferențe.
Restanța de plăți din 2025 în coeziune, conjugată cu accelerarea punerii în aplicare, pune bugetul 2026 sub presiune. Comisia propune prin urmare să majoreze plățile cu 8 miliarde de euro. Parlamentul aprobă și se felicită pentru progresele în punerea în aplicare. Dar cine plătește? Statele membre, prin resursa RNB, cu 4,3649 miliarde de euro mai mult decât la bugetul rectificativ nr. 1/2026. Regiunile și agricultorii primesc mai repede, ceea ce este o veste bună pentru trezoreria lor. Vestea proastă este că această recuperare nu corectează cauza: un buget anual rigid, programe multianuale prost calibrate și o Comisie care gestionează trezoreria de pe o zi pe alta.
Mecanismul este simplu: când plățile întârzie, creditele se acumulează; când se accelerează, este nevoie de bani proaspeți. Statele membre sunt chemate în ajutor, fără marjă de manevră asupra calendarului sau asupra sumelor. O abordare bazată pe subsidiaritate ar fi constat în a lăsa autoritățile de gestionare naționale și regionale să poarte responsabilitatea calendarelor de plată, cu plafoane previzibile și reguli clare de reportare, în loc să centralizeze trezoreria la Bruxelles și să trimită factura capitalelor.
Împrumutul de sprijin pentru Ucraina necesită o expertiză financiară și juridică nouă. Comisia solicită 53 de posturi, dintre care 41 peste efectivele stabile, pentru un cost de 3,2 milioane de euro pe șase luni în 2026. Parlamentul ia act și subliniază că principiul menținerii voluntare a efectivelor s-a dovedit contraproductiv. Are dreptate să o spună: o instituție care primește o misiune nouă trebuie să poată recruta, altfel deturnează agenți de la alte sarcini. Dar trebuie să ne întrebăm și de ce este necesară o asemenea structură. Un împrumut garantat de statele membre ar putea fi gestionat de o bancă publică sau de Banca Europeană de Investiții, cu costuri administrative mai mici și o responsabilitate clară. Comisia preferă internalizarea, ceea ce îi lărgește perimetrul și bugetul.
Finanțarea acestor costuri trece prin mobilizarea instrumentului de flexibilitate (1 milion de euro) și a dispozitivului de marjă unică (3,2 milioane de euro). Cu alte cuvinte, se ponctionează marjele existente, deja foarte subțiri. Parlamentul se îngrijorează, pe bună dreptate, dar nu propune reducerea cheltuielilor. Cere noi resurse proprii, până la 60 de miliarde de euro pe an. Este o poziție politică, nu o regulă operațională. O alternativă liberală ar fi fost să condiționeze aceste cheltuieli de economii echivalente în alte linii, sau să le finanțeze prin redistribuiri interne, în loc de noi impozite europene.
Regiunile și agricultorii primesc mai repede, dar statele membre plătesc mai mult, fără a putea contesta vreodată mecanismul.
Bugetul rectificativ nr. 2/2026 este adoptat: 8,004 miliarde de euro plăți suplimentare, dintre care 5,4 miliarde pentru coeziune și 2,2 miliarde pentru planurile strategice ale PAC. Regiunile și agricultorii vor primi mai repede, dar factura ajunge la statele membre prin resursa RNB, în valoare de 4,36 miliarde de euro. Parlamentul aprobă fără a corecta mecanismul care face din contribuabilul național finanțatorul rezidual al fiecărei diferențe.
Restanța de plăți din 2025 în coeziune, conjugată cu accelerarea punerii în aplicare, pune bugetul 2026 sub presiune. Comisia propune prin urmare să majoreze plățile cu 8 miliarde de euro. Parlamentul aprobă și se felicită pentru progresele în punerea în aplicare. Dar cine plătește? Statele membre, prin resursa RNB, cu 4,3649 miliarde de euro mai mult decât la bugetul rectificativ nr. 1/2026. Regiunile și agricultorii primesc mai repede, ceea ce este o veste bună pentru trezoreria lor. Vestea proastă este că această recuperare nu corectează cauza: un buget anual rigid, programe multianuale prost calibrate și o Comisie care gestionează trezoreria de pe o zi pe alta.
Mecanismul este simplu: când plățile întârzie, creditele se acumulează; când se accelerează, este nevoie de bani proaspeți. Statele membre sunt chemate în ajutor, fără marjă de manevră asupra calendarului sau asupra sumelor. O abordare bazată pe subsidiaritate ar fi constat în a lăsa autoritățile de gestionare naționale și regionale să poarte responsabilitatea calendarelor de plată, cu plafoane previzibile și reguli clare de reportare, în loc să centralizeze trezoreria la Bruxelles și să trimită factura capitalelor.
Împrumutul de sprijin pentru Ucraina necesită o expertiză financiară și juridică nouă. Comisia solicită 53 de posturi, dintre care 41 peste efectivele stabile, pentru un cost de 3,2 milioane de euro pe șase luni în 2026. Parlamentul ia act și subliniază că principiul menținerii voluntare a efectivelor s-a dovedit contraproductiv. Are dreptate să o spună: o instituție care primește o misiune nouă trebuie să poată recruta, altfel deturnează agenți de la alte sarcini. Dar trebuie să ne întrebăm și de ce este necesară o asemenea structură. Un împrumut garantat de statele membre ar putea fi gestionat de o bancă publică sau de Banca Europeană de Investiții, cu costuri administrative mai mici și o responsabilitate clară. Comisia preferă internalizarea, ceea ce îi lărgește perimetrul și bugetul.
Finanțarea acestor costuri trece prin mobilizarea instrumentului de flexibilitate (1 milion de euro) și a dispozitivului de marjă unică (3,2 milioane de euro). Cu alte cuvinte, se ponctionează marjele existente, deja foarte subțiri. Parlamentul se îngrijorează, pe bună dreptate, dar nu propune reducerea cheltuielilor. Cere noi resurse proprii, până la 60 de miliarde de euro pe an. Este o poziție politică, nu o regulă operațională. O alternativă liberală ar fi fost să condiționeze aceste cheltuieli de economii echivalente în alte linii, sau să le finanțeze prin redistribuiri interne, în loc de noi impozite europene.
Regiunile și agricultorii primesc mai repede, dar statele membre plătesc mai mult, fără a putea contesta vreodată mecanismul.