Parlamentul European a decis să ridice imunitatea parlamentară a Afroditi Latinopoulou, deputată greacă, pentru a permite justiției grece să o urmărească penal într-un dosar de fals, uz de fals și fraudă electorală în stare de recidivă. Decizia a fost adoptată prin vot cu mâna ridicată, fără numărare individuală a voturilor. Președinta Parlamentului trebuie să transmită imediat această decizie autorității judiciare grece competente și persoanei vizate. Nu este vorba despre o lege: este o decizie internă a Parlamentului privind imunitatea unuia dintre membrii săi.
Justiția greacă o suspectează pe Afroditi Latinopoulou că a creat partidul FONI LOGIKIS cu încălcarea legii grece privind finanțarea partidelor, care impune cel puțin 200 de semnături de cetățeni pentru înființarea unui partid. O parte importantă a acestor semnături ar fi fictive sau falsificate. Faptele pretinse s-ar fi produs între 2023 și iunie 2024. Cererea de ridicare a imunității a fost transmisă de parchetul grec la 11 decembrie 2025 și anunțată în Parlament la 19 ianuarie 2026. Eurodeputata a fost audiată la 3 iunie 2026. Parlamentul a examinat dacă faptele reproșate țineau de exercitarea normală a mandatului parlamentar, ceea ce, în opinia sa, nu este cazul.
Ridicarea imunitățiiParlamentul European ridică imunitatea parlamentară a Afroditi Latinopoulou, ceea ce permite autorităților judiciare grece să o urmărească penal pentru fals, uz de fals și fraudă electorală în stare de recidivă.
Transmitere imediatăPreședinta Parlamentului este însărcinată să transmită fără întârziere decizia autorității competente a Republicii Elene și Afroditi Latinopoulou însăși.
Perioada faptelorInfracțiunile pretinse ar fi fost comise între 2023 și iunie 2024, înainte de alegerea sa în Parlamentul European în iunie 2024.
Procedură respectatăAfroditi Latinopoulou a fost audiată la 3 iunie 2026 și și-a prezentat documentele, în conformitate cu regulile de procedură ale Parlamentului în materie de imunitate.
Decizia a fost adoptată prin vot cu mâna ridicată. Nu a fost înregistrată nicio numărare individuală a voturilor.
Această decizie înseamnă că justiția greacă poate acum să investigheze și să o urmărească penal pe eurodeputata Afroditi Latinopoulou pentru fapte presupuse de fals și fraudă electorală, fără ca mandatul său european să constituie un obstacol. Pentru cetățeni, aceasta ilustrează faptul că imunitatea parlamentară nu este o protecție personală împotriva urmăririi penale, ci o garanție limitată la funcționarea independentă a Parlamentului. Decizia nu prejudecă în niciun fel vinovăția sau nevinovăția persoanei vizate: justiția greacă este cea care trebuie să decidă.
Parlamentul European a ridicat imunitatea parlamentară a Afroditi Latinopoulou, deputată greacă, pentru a permite justiției din țara sa să o urmărească penal pentru fals, uz de fals și fraudă electorală în recidivă. Nu este o condamnare, este sfârșitul unui privilegiu care nu ar fi trebuit niciodată să protejeze fapte străine de mandat. Decizia a fost adoptată prin vot cu mâna ridicată, fără numărare individuală, iar Președinta trebuie să o transmită fără întârziere autorității judiciare elene.
Imunitatea parlamentară nu este un scut personal. Ea garantează independența Parlamentului și a deputaților săi împotriva urmăririi penale pentru opinii sau voturi exprimate în exercitarea mandatului. Faptele reproșate Afroditei Latinopoulou, fals, uz de fals și fraudă electorală, nu au nimic de-a face cu o opinie sau un vot. Prin urmare, Parlamentul nu le putea acoperi fără a transforma o garanție instituțională într-un privilegiu individual.
Procedura a fost respectată: cererea parchetului grec transmisă la 11 decembrie 2025, anunțată în plen la 19 ianuarie 2026, audierea persoanei vizate la 3 iunie 2026, documente prezentate. Parlamentul a examinat dacă faptele țineau de exercitarea normală a mandatului. A concluzionat că nu. Aceasta este lectura corectă: o semnătură falsificată pentru a întemeia un partid nu este un act parlamentar.
Decizia nu spune nimic despre vinovăție. Ea înlătură doar un obstacol procedural. Justiția greacă trebuie să decidă, cu garanțiile procesului echitabil. A confunda ridicarea imunității cu o condamnare ar fi o eroare; a confunda imunitatea cu impunitatea ar fi una și mai gravă.
Un deputat european ales în iunie 2024 are imunitatea ridicată pentru fapte anterioare alegerii sale. Este demonstrația că mandatul european nu este un refugiu. Alegătorii care au ales-o pe Afroditi Latinopoulou pot judeca faptele în fața justiției grecești, apoi la urne. Responsabilitatea individuală se aplică tuturor, inclusiv celor care sièd în Parlament.
Votul cu mâna ridicată, fără numărare individuală, împiedică să se știe ce grupuri au susținut ridicarea imunității. Nu este lipsit de importanță: într-o chestiune de probitate, transparența voturilor ar trebui să fie regula. Alegătorii au dreptul să știe cine a protejat ce. O procedură mai lizibilă, cu vot nominal, ar fi servit mai bine încrederea în instituție.
Rămâne esențialul: Parlamentul și-a făcut treaba. A examinat cererea pe fond, a ascultat persoana vizată și a concluzionat că imunitatea nu acoperea fapte de drept comun. O alternativă întemeiată pe subsidiaritate ar fi constat în a lăsa justiția națională să acționeze fără autorizare prealabilă pentru fapte străine de mandat și în a rezerva procedura de imunitate doar urmăririlor penale legate de activitatea parlamentară. Astfel, Parlamentul ar avea mai puțină putere discreționară, iar cetățenii o justiție mai rapidă.
Imunitatea protejează funcția, nu persoana: de îndată ce faptele ies din mandat, ea trebuie să cadă.
Parlamentul European a ridicat imunitatea parlamentară a Afroditi Latinopoulou, deputată greacă, pentru a permite justiției din țara sa să o urmărească penal pentru fals, uz de fals și fraudă electorală în recidivă. Nu este o condamnare, este sfârșitul unui privilegiu care nu ar fi trebuit niciodată să protejeze fapte străine de mandat. Decizia a fost adoptată prin vot cu mâna ridicată, fără numărare individuală, iar Președinta trebuie să o transmită fără întârziere autorității judiciare elene.
Imunitatea parlamentară nu este un scut personal. Ea garantează independența Parlamentului și a deputaților săi împotriva urmăririi penale pentru opinii sau voturi exprimate în exercitarea mandatului. Faptele reproșate Afroditei Latinopoulou, fals, uz de fals și fraudă electorală, nu au nimic de-a face cu o opinie sau un vot. Prin urmare, Parlamentul nu le putea acoperi fără a transforma o garanție instituțională într-un privilegiu individual.
Procedura a fost respectată: cererea parchetului grec transmisă la 11 decembrie 2025, anunțată în plen la 19 ianuarie 2026, audierea persoanei vizate la 3 iunie 2026, documente prezentate. Parlamentul a examinat dacă faptele țineau de exercitarea normală a mandatului. A concluzionat că nu. Aceasta este lectura corectă: o semnătură falsificată pentru a întemeia un partid nu este un act parlamentar.
Decizia nu spune nimic despre vinovăție. Ea înlătură doar un obstacol procedural. Justiția greacă trebuie să decidă, cu garanțiile procesului echitabil. A confunda ridicarea imunității cu o condamnare ar fi o eroare; a confunda imunitatea cu impunitatea ar fi una și mai gravă.
Un deputat european ales în iunie 2024 are imunitatea ridicată pentru fapte anterioare alegerii sale. Este demonstrația că mandatul european nu este un refugiu. Alegătorii care au ales-o pe Afroditi Latinopoulou pot judeca faptele în fața justiției grecești, apoi la urne. Responsabilitatea individuală se aplică tuturor, inclusiv celor care sièd în Parlament.
Votul cu mâna ridicată, fără numărare individuală, împiedică să se știe ce grupuri au susținut ridicarea imunității. Nu este lipsit de importanță: într-o chestiune de probitate, transparența voturilor ar trebui să fie regula. Alegătorii au dreptul să știe cine a protejat ce. O procedură mai lizibilă, cu vot nominal, ar fi servit mai bine încrederea în instituție.
Rămâne esențialul: Parlamentul și-a făcut treaba. A examinat cererea pe fond, a ascultat persoana vizată și a concluzionat că imunitatea nu acoperea fapte de drept comun. O alternativă întemeiată pe subsidiaritate ar fi constat în a lăsa justiția națională să acționeze fără autorizare prealabilă pentru fapte străine de mandat și în a rezerva procedura de imunitate doar urmăririlor penale legate de activitatea parlamentară. Astfel, Parlamentul ar avea mai puțină putere discreționară, iar cetățenii o justiție mai rapidă.
Imunitatea protejează funcția, nu persoana: de îndată ce faptele ies din mandat, ea trebuie să cadă.
