Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care solicită Uniunii să își reducă dependențele strategice și să își consolideze capacitatea de acțiune autonomă, promovând în același timp interoperabilitatea mondială. Acesta solicită completarea uniunii economiilor și investițiilor, dezvoltarea unui activ european sigur comun, extinderea facturării în euro, implementarea unei monede digitale de bancă centrală pentru operațiuni angro și a euro digital, precum și extinderea liniilor de swap. Solicită Comisiei, împreună cu BCE, să prezinte o strategie comună de internaționalizare a euro până la sfârșitul anului 2026. Parlamentul solicită Comisiei să acționeze; aceasta nu este o lege.
Sistemul monetar internațional rămâne centrat pe dolarul american, care reprezenta 57,8 % din rezervele oficiale de schimb mondiale la sfârșitul anului 2024, în timp ce euro reprezenta aproximativ 20 %. Tensiunile geopolitice și fragmentarea comerțului mondial deschid calea către un sistem de rezervă cu mai multe valute. Parlamentul consideră că euro trebuie să treacă de la statutul de monedă refugiu pasivă la cel de monedă internațională deplină, cu avantaje în ceea ce privește costurile de împrumut, protecția împotriva volatilității cursului de schimb și influența geopolitică.
Activ european sigur comunParlamentul solicită dezvoltarea unui activ european sigur, profund și lichid, emis la o scară suficientă pentru a crea o piață lichidă, alocat și gestionat la nivelul Uniunii, cu un mecanism clar de rambursare bazat pe resurse proprii previzibile și credibile, fără mutualizarea datoriei naționale.
Facturarea în euroComisia este invitată să conecteze programele de investiții ale Uniunii la facturarea în euro de-a lungul lanțurilor valorice, să promoveze utilizarea euro în acordurile comerciale și achizițiile publice cu respectarea normelor privind ajutoarele de stat și să ia în considerare stimulente specifice pentru tarifarea și decontarea în euro a exporturilor de tehnologii curate.
Infrastructura digitală și euro digitalParlamentul subliniază că împrumutul, creditarea și decontarea în euro necesită o infrastructură publică europeană pentru plăți și decontări digitale, cu o monedă digitală de bancă centrală pentru operațiuni angro în centrul acesteia, și își reafirmă sprijinul deplin pentru implementarea euro digital, inclusiv pentru reducerea costurilor transferurilor de fonduri.
Linii de swapAcesta solicită extinderea liniilor de swap bilaterale cu statele membre și la nivel internațional și invită BCE să raporteze mai bine în raportul său anual către Parlament criteriile de eligibilitate pentru aceste linii și să evalueze dacă aceste criterii servesc internaționalizarea euro, inclusiv pentru țările din Sudul global.
Strategie comună până la sfârșitul anului 2026Parlamentul invită Comisia, în cooperare cu BCE, să prezinte o strategie comună de internaționalizare a euro Parlamentului și Consiliului până la sfârșitul anului 2026.
Rezoluția a fost adoptată cu 405 voturi pentru, 146 împotrivă și 60 abțineri în cadrul unui vot electronic prin apel nominal.
Această rezoluție nu creează obligații juridice: solicită Comisiei și BCE să acționeze. Dacă aceste solicitări se concretizează, întreprinderile europene, în special întreprinderile mici și mijlocii, ar putea beneficia de costuri de schimb mai reduse și de facturi în euro mai simple în comerțul internațional. Gospodăriile ar putea vedea o scădere a comisioanelor pentru transferurile de fonduri datorită euro digital de retail. Dezvoltarea unui activ european sigur comun urmărește reducerea costurilor de finanțare și consolidarea stabilității financiare, fără mutualizarea datoriilor naționale.
Parlamentul European a adoptat o rezoluție care solicită Comisiei și BCE o strategie comună de internaționalizare a euro până la sfârșitul anului 2026. Obiectivul este corect: să facă din euro o monedă internațională deplină, și nu un refugiu pasiv care absoarbe șocurile venite de aiurea. Dar textul rămâne o listă de dorințe, fără pârghia care contează: disciplina bugetară și liberalizarea piețelor.
Parlamentul vrea să transforme euro din refugiu pasiv în monedă internațională. Ideea este bună: o monedă folosită doar pentru a stoca valoare în perioade de criză nu oferă nici avantajele seigniorajului, nici influența geopolitică a unei adevărate monede de rezervă. Dar textul cere mai ales rapoarte, strategii și stimulente. Nu spune ce face euro atractiv: finanțe publice credibile și piețe de capital profunde, lichide și integrate.
Parlamentul recunoaște pe jumătate: subliniază că nivelurile ridicate de datorie suverană pot slăbi credibilitatea bugetară. Dar nu trage consecințele. O monedă internațională trebuie să ofere active sigure în cantitate suficientă. Or activul sigur european pe care îl invocă rămâne condiționat de noi emisiuni comune, cu un mecanism de rambursare bazat pe resurse proprii previzibile. Fără disciplină bugetară, aceste emisiuni devin o nouă formă de datorie partajată, iar investitorii vor vedea asta.
Alternativa este simplă: reducerea cheltuielilor publice și a fiscalității care apasă asupra economisirii și investițiilor, finalizarea uniunii piețelor de capital prin eliminarea barierelor naționale și lăsarea piețelor să evalueze riscul suveran fără garanție implicită. Este mai puțin spectaculos decât o strategie comună, dar este ceea ce creează un activ sigur credibil.
Parlamentul invită Comisia să lege programele de investiții ale Uniunii de facturarea în euro și să ia în considerare stimulente țintite pentru exporturile de tehnologii curate. Intenția este lăudabilă: IMM-urile europene suportă costuri de schimb și riscuri de rată care le scumpesc exporturile. Dar orice stimulent țintit este o cheltuială publică sau o denaturare a concurenței. Contribuabilul plătește pentru un rezultat pe care piața l-ar putea produce singură dacă costurile de tranzacție în euro ar fi mai mici.
Adevărata pârghie nu este stimulentul, ci simplificarea. O piață unică a serviciilor financiare, reguli armonizate de contabilitate și insolvență și o infrastructură de plăți competitivă ar face mai mult pentru facturarea în euro decât subvențiile. Parlamentul menționează infrastructura publică de plăți și o monedă digitală de bancă centrală pentru angro. Fie. Dar trebuie întrebat cine va plăti și cine va decide. O infrastructură publică europeană poate reduce dependența de sistemele americane, cu condiția să fie deschisă, interoperabilă și gestionată cu disciplină, nu ca un nou monopol birocratic.
Parlamentul cere BCE să raporteze mai bine criteriile de eligibilitate pentru liniile de swap și să evalueze dacă aceste criterii servesc internaționalizarea euro, inclusiv pentru țările din Sudul global. Notează de asemenea că Ucraina nu are linie de swap. Cererea de transparență este legitimă: BCE trebuie să răspundă pentru alegerile sale în fața aleșilor. Dar extinderea liniilor de swap înseamnă asumarea unui risc de credit și de lichiditate în numele politicii externe. Fiecare linie acordată este un angajament implicit al băncii centrale, deci al contribuabilului european.
Disciplina cere ca aceste linii să fie acordate după criterii economice stricte, nu după considerații diplomatice. Parlamentul are dreptate să ceară socoteală, dar nu trebuie să transforme BCE într-un instrument de politică externă. O monedă internațională inspiră încredere pentru că banca sa centrală este independentă și previzibilă, nu pentru că distribuie swap-uri.
O monedă internațională nu se decretează: se câștigă prin disciplina bugetară și libertatea piețelor.
Parlamentul European a adoptat o rezoluție care solicită Comisiei și BCE o strategie comună de internaționalizare a euro până la sfârșitul anului 2026. Obiectivul este corect: să facă din euro o monedă internațională deplină, și nu un refugiu pasiv care absoarbe șocurile venite de aiurea. Dar textul rămâne o listă de dorințe, fără pârghia care contează: disciplina bugetară și liberalizarea piețelor.
Parlamentul vrea să transforme euro din refugiu pasiv în monedă internațională. Ideea este bună: o monedă folosită doar pentru a stoca valoare în perioade de criză nu oferă nici avantajele seigniorajului, nici influența geopolitică a unei adevărate monede de rezervă. Dar textul cere mai ales rapoarte, strategii și stimulente. Nu spune ce face euro atractiv: finanțe publice credibile și piețe de capital profunde, lichide și integrate.
Parlamentul recunoaște pe jumătate: subliniază că nivelurile ridicate de datorie suverană pot slăbi credibilitatea bugetară. Dar nu trage consecințele. O monedă internațională trebuie să ofere active sigure în cantitate suficientă. Or activul sigur european pe care îl invocă rămâne condiționat de noi emisiuni comune, cu un mecanism de rambursare bazat pe resurse proprii previzibile. Fără disciplină bugetară, aceste emisiuni devin o nouă formă de datorie partajată, iar investitorii vor vedea asta.
Alternativa este simplă: reducerea cheltuielilor publice și a fiscalității care apasă asupra economisirii și investițiilor, finalizarea uniunii piețelor de capital prin eliminarea barierelor naționale și lăsarea piețelor să evalueze riscul suveran fără garanție implicită. Este mai puțin spectaculos decât o strategie comună, dar este ceea ce creează un activ sigur credibil.
Parlamentul invită Comisia să lege programele de investiții ale Uniunii de facturarea în euro și să ia în considerare stimulente țintite pentru exporturile de tehnologii curate. Intenția este lăudabilă: IMM-urile europene suportă costuri de schimb și riscuri de rată care le scumpesc exporturile. Dar orice stimulent țintit este o cheltuială publică sau o denaturare a concurenței. Contribuabilul plătește pentru un rezultat pe care piața l-ar putea produce singură dacă costurile de tranzacție în euro ar fi mai mici.
Adevărata pârghie nu este stimulentul, ci simplificarea. O piață unică a serviciilor financiare, reguli armonizate de contabilitate și insolvență și o infrastructură de plăți competitivă ar face mai mult pentru facturarea în euro decât subvențiile. Parlamentul menționează infrastructura publică de plăți și o monedă digitală de bancă centrală pentru angro. Fie. Dar trebuie întrebat cine va plăti și cine va decide. O infrastructură publică europeană poate reduce dependența de sistemele americane, cu condiția să fie deschisă, interoperabilă și gestionată cu disciplină, nu ca un nou monopol birocratic.
Parlamentul cere BCE să raporteze mai bine criteriile de eligibilitate pentru liniile de swap și să evalueze dacă aceste criterii servesc internaționalizarea euro, inclusiv pentru țările din Sudul global. Notează de asemenea că Ucraina nu are linie de swap. Cererea de transparență este legitimă: BCE trebuie să răspundă pentru alegerile sale în fața aleșilor. Dar extinderea liniilor de swap înseamnă asumarea unui risc de credit și de lichiditate în numele politicii externe. Fiecare linie acordată este un angajament implicit al băncii centrale, deci al contribuabilului european.
Disciplina cere ca aceste linii să fie acordate după criterii economice stricte, nu după considerații diplomatice. Parlamentul are dreptate să ceară socoteală, dar nu trebuie să transforme BCE într-un instrument de politică externă. O monedă internațională inspiră încredere pentru că banca sa centrală este independentă și previzibilă, nu pentru că distribuie swap-uri.
O monedă internațională nu se decretează: se câștigă prin disciplina bugetară și libertatea piețelor.
