Parlamentul European a votat împotriva unui act al Comisiei care adăuga soia pe lista materiilor prime cu risc ridicat de schimbare indirectă a destinației terenurilor, alături de uleiul de palmier. Prin urmare, acest act nu poate intra în vigoare. Parlamentul solicită Comisiei să prezinte un nou text care să reexamineze soia pe baza datelor din 2008 și să recunoască drept cu risc scăzut soia produsă în UE sau în țări terțe care aplică standarde echivalente de monitorizare a terenurilor și a defrișării.
Comisia adoptase un act delegat care adăuga soia pe lista materiilor prime cu risc ridicat de schimbare indirectă a destinației terenurilor, bazându-se pe date actualizate care utilizau o perioadă de observare de referință din 2014. Aceasta însemna că biodieselul pe bază de soia nu ar mai fi contat în obiectivele europene privind energiile regenerabile pentru 2030. Parlamentul a contestat această abordare, în special schimbarea perioadei de referință, în timp ce metoda în vigoare impune în mod explicit date din 2008.
Obiecție față de clasificarea soieiParlamentul formulează obiecții față de actul delegat al Comisiei, care, prin urmare, nu poate intra în vigoare. Solicită un nou text.
Date din 2008 în loc de 2014Statutul soiei de materie cu risc ridicat trebuie reexaminat pe baza datelor din 2008, astfel cum impune metoda existentă, și nu pe baza perioadei de referință din 2014 utilizate de Comisie.
Pragul de 10 la sutăDacă, pe baza datelor din 2008, ponderea expansiunii soiei pe terenuri cu stocuri mari de carbon scade sub 10 la sută, soia nu trebuie clasificată ca având risc ridicat în noul text.
Luarea în considerare a culturii dubleMetoda trebuie actualizată pentru a ține seama pe deplin de cultura dublă a soiei, astfel încât expansiunea suprafețelor și ponderea calculată pe terenurile cu stocuri mari de carbon să reflecte realitatea.
Soia cu risc scăzut recunoscutăSoia produsă în UE sau în țări terțe care aplică standarde echivalente și verificate de monitorizare a terenurilor și a defrișării trebuie recunoscută ca având risc scăzut și exclusă din traiectoria de reducere treptată.
Parlamentul a adoptat obiecția cu 388 de voturi pentru, 248 împotrivă și 24 de abțineri, în cadrul unui vot electronic prin apel nominal.
Această decizie împiedică tratarea soiei la fel ca uleiul de palmier în obiectivele privind energiile regenerabile. Concret, biodieselul pe bază de soia ar putea continua să conteze în aceste obiective până la adoptarea unui nou text. Producătorii europeni de soia și cei din țări terțe care aplică standarde echivalente de monitorizare a terenurilor și a defrișării ar putea beneficia de recunoașterea soiei lor ca având risc scăzut și de neincluderea în reducerea treptată. Comisia trebuie acum să propună un nou act delegat care să țină seama de aceste recomandări. Între timp, reducerea treptată a biocombustibililor pe bază de ulei de palmier nu este pusă în discuție.
Respingând actul delegat al Comisiei care adăuga soia pe lista materiilor prime cu risc ridicat de schimbare indirectă a destinației terenurilor, Parlamentul European nu apără soia împotriva pădurii. El cere un lucru simplu: Comisia să își aplice propria metodă, cu datele din 2008 pe care le-a stabilit ea însăși, în loc să mute perioada de referință la 2014 pentru a justifica o clasificare pe care aceste date nu o susțin.
Comisia a adoptat un act delegat care clasifică soia ca materie primă cu risc ridicat de schimbare indirectă a destinației terenurilor, alături de uleiul de palmier. Pentru a ajunge aici, a utilizat date actualizate cu o perioadă de observare de referință de 2014. Însă articolul 3 din regulamentul delegat din 2019 cere explicit date din 2008. Această deplasare a perioadei de referință nu a fost impusă de decizia grupului special al OMC, care privea actualitatea actualizărilor, nu alegerea anului de referință. Schimbând fereastra de observare, Comisia a schimbat rezultatul: cu datele din 2008, raportul din 2019 concluziona că ponderea expansiunii soiei pe terenuri cu stoc mare de carbon era de 8 %, sub pragul de 10 % dincolo de care o materie primă este clasificată ca risc ridicat.
Parlamentul nu contestă principiul cadrului privind schimbările indirecte ale destinației terenurilor. Contestă metoda folosită pentru a ajunge la o concluzie deja scrisă. Diferența nu este tehnică: ea determină dacă mii de exploatații europene și din țări terțe pot continua să se bazeze pe un sector care respectă standarde verificate de monitorizare a terenurilor și de defrișare, sau dacă sunt lovite de o clasificare pe care datele nu o justifică.
Un act delegat care nu poate intra în vigoare înseamnă timp pierdut pentru producători, procesatori și investitori. Comisia trebuie acum să prezinte un nou text. Între timp, biodieselul pe bază de soia continuă să conteze în obiectivele privind energiile regenerabile. Această incertitudine are un cost: proiectele care depind de clasificare rămân suspendate, iar operatorii care au investit în lanțuri de aprovizionare durabile nu știu dacă soia lor va fi recunoscută ca risc scăzut. Parlamentul cere ca această soia, produsă în UE sau în țări terțe cu standarde echivalente și verificate, să fie exclusă din traiectoria de reducere treptată. Este o gură de oxigen pentru cei care își dovedesc conformitatea, nu un cadou pentru agricultura intensivă.
Dubla cultură este celălalt unghi mort. Metoda actuală nu ține pe deplin cont de această practică, ceea ce denaturează calculul expansiunii suprafețelor și al ponderii pe terenurile cu stoc mare de carbon. Cerând o actualizare, Parlamentul nu diluează obiectivul: el cere ca măsura să reflecte realitatea solurilor, nu o contabilitate aproximativă. Reducerea treptată a uleiului de palmier nu este afectată: clasificarea sa este solidă din punct de vedere științific, iar Parlamentul cere menținerea ei. La fel stau lucrurile în privința corectării lacunelor certificării cu risc scăzut, un răspuns adecvat la decizia OMC.
Să schimbi anul de referință pentru a schimba rezultatul nu este știință, este politică deghizată în metodă.
Respingând actul delegat al Comisiei care adăuga soia pe lista materiilor prime cu risc ridicat de schimbare indirectă a destinației terenurilor, Parlamentul European nu apără soia împotriva pădurii. El cere un lucru simplu: Comisia să își aplice propria metodă, cu datele din 2008 pe care le-a stabilit ea însăși, în loc să mute perioada de referință la 2014 pentru a justifica o clasificare pe care aceste date nu o susțin.
Comisia a adoptat un act delegat care clasifică soia ca materie primă cu risc ridicat de schimbare indirectă a destinației terenurilor, alături de uleiul de palmier. Pentru a ajunge aici, a utilizat date actualizate cu o perioadă de observare de referință de 2014. Însă articolul 3 din regulamentul delegat din 2019 cere explicit date din 2008. Această deplasare a perioadei de referință nu a fost impusă de decizia grupului special al OMC, care privea actualitatea actualizărilor, nu alegerea anului de referință. Schimbând fereastra de observare, Comisia a schimbat rezultatul: cu datele din 2008, raportul din 2019 concluziona că ponderea expansiunii soiei pe terenuri cu stoc mare de carbon era de 8 %, sub pragul de 10 % dincolo de care o materie primă este clasificată ca risc ridicat.
Parlamentul nu contestă principiul cadrului privind schimbările indirecte ale destinației terenurilor. Contestă metoda folosită pentru a ajunge la o concluzie deja scrisă. Diferența nu este tehnică: ea determină dacă mii de exploatații europene și din țări terțe pot continua să se bazeze pe un sector care respectă standarde verificate de monitorizare a terenurilor și de defrișare, sau dacă sunt lovite de o clasificare pe care datele nu o justifică.
Un act delegat care nu poate intra în vigoare înseamnă timp pierdut pentru producători, procesatori și investitori. Comisia trebuie acum să prezinte un nou text. Între timp, biodieselul pe bază de soia continuă să conteze în obiectivele privind energiile regenerabile. Această incertitudine are un cost: proiectele care depind de clasificare rămân suspendate, iar operatorii care au investit în lanțuri de aprovizionare durabile nu știu dacă soia lor va fi recunoscută ca risc scăzut. Parlamentul cere ca această soia, produsă în UE sau în țări terțe cu standarde echivalente și verificate, să fie exclusă din traiectoria de reducere treptată. Este o gură de oxigen pentru cei care își dovedesc conformitatea, nu un cadou pentru agricultura intensivă.
Dubla cultură este celălalt unghi mort. Metoda actuală nu ține pe deplin cont de această practică, ceea ce denaturează calculul expansiunii suprafețelor și al ponderii pe terenurile cu stoc mare de carbon. Cerând o actualizare, Parlamentul nu diluează obiectivul: el cere ca măsura să reflecte realitatea solurilor, nu o contabilitate aproximativă. Reducerea treptată a uleiului de palmier nu este afectată: clasificarea sa este solidă din punct de vedere științific, iar Parlamentul cere menținerea ei. La fel stau lucrurile în privința corectării lacunelor certificării cu risc scăzut, un răspuns adecvat la decizia OMC.
Să schimbi anul de referință pentru a schimba rezultatul nu este știință, este politică deghizată în metodă.
