Parlamentul European a aprobat poziția Consiliului privind bugetul rectificativ nr. 1/2026, care înscrie excedentul exercițiului 2025, respectiv 2,095 miliarde de euro, în bugetul Uniunii pentru 2026. Acest buget rectificativ este astfel adoptat definitiv. Textul este acum final și va deveni lege odată publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
În fiecare an, dacă veniturile Uniunii depășesc cheltuielile, excedentul trebuie înscris în bugetul anului următor. Pentru 2025, acest excedent se ridică la 2,095 miliarde de euro. El provine în principal din taxe vamale mai mari decât s-a prevăzut (860 de milioane de euro) și din venituri financiare, dobânzi de întârziere și amenzi (840 de milioane de euro). Cheltuielile neexecutate au reprezentat doar 101 milioane de euro. Comisia propusese acest buget rectificativ pentru a respecta această obligație.
Înscrierea excedentului din 2025Excedentul de 2,095 miliarde de euro al exercițiului 2025 este înscris în bugetul 2026. El este compus dintr-o execuție pozitivă la venituri de 1,994 miliarde de euro și o subexecuție a cheltuielilor de 101 milioane de euro.
Reducerea echivalentă a contribuțiilor naționaleAceastă înscriere reduce cu un montant echivalent contribuția totală a statelor membre la resursa proprie bazată pe venitul național brut (VNB) pentru finanțarea bugetului 2026.
Venituri excepționale din amenziParlamentul reamintește că veniturile excepționale provenite din amenzi și redevențe ar trebui să servească drept venituri suplimentare pentru bugetul Uniunii și să nu determine o reducere corespunzătoare a contribuțiilor bazate pe VNB.
Post de venituri negative de 54 de milioaneUn post de venituri negative de 54 de milioane de euro este prevăzut pentru a acoperi dobânzile compensatorii și moratorii legate de rambursarea amenzilor de concurență anulate sau reduse. Această soluție se încheie la 31 decembrie 2027.
Reduceri forfetare de 5,8 miliardeReducerile forfetare anuale ajustate ale contribuțiilor bazate pe VNB pentru cinci state membre se ridică la aproximativ 5,8 miliarde de euro net. Parlamentul subliniază că acestea cresc mai repede decât plafoanele cadrului financiar multianual.
Parlamentul a adoptat textul cu 492 de voturi pentru, 101 voturi împotrivă și 60 de abțineri în cadrul unui vot electronic prin apel nominal.
Concret, banii necheltuiți în 2025 (2,095 miliarde de euro) se întorc în bugetul Uniunii pentru 2026. Statele membre își vor vedea contribuția la bugetul 2026 diminuată cu aceeași sumă, ceea ce ușurează povara asupra finanțelor lor publice. Parlamentul solicită, de asemenea, ca veniturile excepționale din amenzi să profite direct bugetului Uniunii, în loc să reducă contribuțiile naționale, și să fie găsite noi resurse proprii de cel puțin 60 de miliarde de euro pe an pentru finanțarea priorităților comune după 2027.
Parlamentul European a aprobat, pe 7 iulie 2026, poziția Consiliului privind bugetul rectificativ nr. 1/2026. Excedentul de 2,095 miliarde de euro din exercițiul 2025 este înscris în bugetul 2026, ceea ce reduce în mod corespunzător contribuțiile statelor membre. Un vot cu 492 de voturi pentru, 101 împotrivă și 60 de abțineri, care confirmă o mecanică contabilă virtuоasă, dar dezvăluie limitele unui buget european sub tensiune.
Înscrierea excedentului din 2025 în bugetul 2026 este o operațiune de bună gestiune: veniturile au depășit cheltuielile cu 2,095 miliarde de euro, în principal datorită taxelor vamale mai mari decât se preconizase (860 milioane) și amenzilor și dobânzilor de întârziere (840 milioane). Cheltuielile neexecutate reprezintă doar 101 milioane, adică 0,04 % din creditele autorizate. Această rată scăzută de subexecuție demonstrează o execuție bugetară riguroasă, dar nu trebuie să ascundă esențialul: acest excedent nu este rodul unei stăpâniri voluntare a cheltuielilor, ci rezultă dintr-o conjunctură de venituri excepționale.
Mecanica este simplă: excedentul reduce în mod corespunzător contribuțiile statelor membre bazate pe VNB. Cu alte cuvinte, guvernele naționale recuperează o marjă de 2,095 miliarde de euro pe care o pot aloca propriilor priorități. Este o gură de oxigen pentru finanțele publice adesea sub presiune, dar este și o mărturisire: bugetul Uniunii nu păstrează aceste venituri neprevăzute pentru a-și finanța propriile priorități, ci le restituie statelor. Parlamentul regretă acest lucru, dar nu face decât să constate o regulă contabilă care privează Uniunea de o flexibilitate totuși necesară.
Parlamentul nu se mulțumește să aprobe un buget rectificativ. Profită de ocazie pentru a-și reafirma poziția de lungă durată: veniturile excepționale provenite din amenzi și redevențe ar trebui să rămână în bugetul Uniunii și să nu reducă contribuțiile naționale. Critică de asemenea reducerile forfetare acordate a cinci state membre (5,8 miliarde de euro net), care cresc mai repede decât plafoanele cadrului financiar multianual (plafonul multianual al cheltuielilor UE) pentru că sunt indexate la inflație. Aceste poziții sunt legitime, dar se lovesc de o realitate: fără noi resurse proprii, orice cheltuială suplimentară va cădea în sarcina statelor membre.
Cererea de noi resurse proprii de cel puțin 60 de miliarde de euro pe an pentru perioada 2028-2034 este o cifră considerabilă. Nu este vorba despre o obligație legală, ci despre o condiție politică impusă de Parlament pentru un cadru financiar ambițios. Însă crearea de noi resurse proprii înseamnă găsirea unor venituri pe care statele acceptă să le cedeze Uniunii. Într-un context în care capitalele își apără cu gelozie suveranitatea fiscală, exercițiul se anunță dificil. Parlamentul are dreptate să vrea să slăbească strânsoarea, dar nu poate simultan să ceară mai multe resurse proprii și să se felicite că excedentul ușurează contribuțiile naționale. Există aici o tensiune pe care niciun vot nu o rezolvă.
Un excedent returnat statelor membre este o marjă pentru bugetele lor, dar este și mărturisirea că Uniunea nu se poate baza pe propriile venituri.
Parlamentul European a aprobat, pe 7 iulie 2026, poziția Consiliului privind bugetul rectificativ nr. 1/2026. Excedentul de 2,095 miliarde de euro din exercițiul 2025 este înscris în bugetul 2026, ceea ce reduce în mod corespunzător contribuțiile statelor membre. Un vot cu 492 de voturi pentru, 101 împotrivă și 60 de abțineri, care confirmă o mecanică contabilă virtuоasă, dar dezvăluie limitele unui buget european sub tensiune.
Înscrierea excedentului din 2025 în bugetul 2026 este o operațiune de bună gestiune: veniturile au depășit cheltuielile cu 2,095 miliarde de euro, în principal datorită taxelor vamale mai mari decât se preconizase (860 milioane) și amenzilor și dobânzilor de întârziere (840 milioane). Cheltuielile neexecutate reprezintă doar 101 milioane, adică 0,04 % din creditele autorizate. Această rată scăzută de subexecuție demonstrează o execuție bugetară riguroasă, dar nu trebuie să ascundă esențialul: acest excedent nu este rodul unei stăpâniri voluntare a cheltuielilor, ci rezultă dintr-o conjunctură de venituri excepționale.
Mecanica este simplă: excedentul reduce în mod corespunzător contribuțiile statelor membre bazate pe VNB. Cu alte cuvinte, guvernele naționale recuperează o marjă de 2,095 miliarde de euro pe care o pot aloca propriilor priorități. Este o gură de oxigen pentru finanțele publice adesea sub presiune, dar este și o mărturisire: bugetul Uniunii nu păstrează aceste venituri neprevăzute pentru a-și finanța propriile priorități, ci le restituie statelor. Parlamentul regretă acest lucru, dar nu face decât să constate o regulă contabilă care privează Uniunea de o flexibilitate totuși necesară.
Parlamentul nu se mulțumește să aprobe un buget rectificativ. Profită de ocazie pentru a-și reafirma poziția de lungă durată: veniturile excepționale provenite din amenzi și redevențe ar trebui să rămână în bugetul Uniunii și să nu reducă contribuțiile naționale. Critică de asemenea reducerile forfetare acordate a cinci state membre (5,8 miliarde de euro net), care cresc mai repede decât plafoanele cadrului financiar multianual (plafonul multianual al cheltuielilor UE) pentru că sunt indexate la inflație. Aceste poziții sunt legitime, dar se lovesc de o realitate: fără noi resurse proprii, orice cheltuială suplimentară va cădea în sarcina statelor membre.
Cererea de noi resurse proprii de cel puțin 60 de miliarde de euro pe an pentru perioada 2028-2034 este o cifră considerabilă. Nu este vorba despre o obligație legală, ci despre o condiție politică impusă de Parlament pentru un cadru financiar ambițios. Însă crearea de noi resurse proprii înseamnă găsirea unor venituri pe care statele acceptă să le cedeze Uniunii. Într-un context în care capitalele își apără cu gelozie suveranitatea fiscală, exercițiul se anunță dificil. Parlamentul are dreptate să vrea să slăbească strânsoarea, dar nu poate simultan să ceară mai multe resurse proprii și să se felicite că excedentul ușurează contribuțiile naționale. Există aici o tensiune pe care niciun vot nu o rezolvă.
Un excedent returnat statelor membre este o marjă pentru bugetele lor, dar este și mărturisirea că Uniunea nu se poate baza pe propriile venituri.
