Parlamentul European a adoptat o rezoluție care constată că statele membre au creat 91 de taxe sectoriale asupra sectorului financiar de la criza din 2008, ceea ce fragmentează puternic peisajul fiscal. Acesta solicită o mai bună coordonare la nivelul Uniunii, în special privind declararea țară cu țară și combaterea evaziunii fiscale, și invită Comisia să analizeze o reformă a TVA aplicată serviciilor financiare. Parlamentul ia act de retragerea anunțată a propunerii de taxă pe tranzacțiile financiare, fără a o aproba sau a o respinge. Acest text este o rezoluție: nu creează noi reguli obligatorii, ci solicită Comisiei și Consiliului să acționeze.
Serviciile financiare sunt în general scutite de TVA în Uniune din 1977. Această scutire împiedică băncile și asigurătorii să recupereze TVA-ul pe care îl plătesc pentru achizițiile lor, ceea ce le crește costurile și se poate răsfrânge asupra consumatorilor. În paralel, statele membre au multiplicat taxele specifice asupra sectorului financiar, creând reguli diferite de la o țară la alta. Parlamentul consideră că această fragmentare frânează investițiile transfrontaliere și dăunează uniunii piețelor de capital. Acesta solicită Comisiei să evalueze efectele regimului actual de TVA și să analizeze opțiuni de reformă, inclusiv un grup TVA transfrontalier și integrarea completă a serviciilor de asigurare în TVA.
91 de taxe sectoriale identificateParlamentul observă că statele membre au introdus 91 de taxe sectoriale asupra sectorului financiar de la criza financiară, ceea ce creează o puternică fragmentare fiscală și costuri administrative suplimentare pentru furnizorii de servicii financiare.
Se solicită o coordonare consolidatăAcesta solicită o coordonare consolidată la nivelul Uniunii, în special în punerea în aplicare a directivei privind impozitarea minimă, cu reguli solide de combatere a evaziunii fiscale și cerințe de transparență, în special declararea țară cu țară.
Reforma TVA urmează să fie analizatăAcesta invită Comisia să examineze impactul regimului actual de TVA asupra sectorului financiar, să împărtășească public această analiză și să analizeze opțiuni pentru a remedia efectele de denaturare, inclusiv posibilitatea unui grup TVA transfrontalier, sub rezerva condițiilor privind prețurile de transfer și a garanțiilor anti-abuz.
Asigurări: integrare în TVAAcesta invită Comisia să evalueze fezabilitatea înlocuirii taxelor naționale pe primele de asigurare cu o integrare completă a serviciilor de asigurare în sistemul de TVA, în cadrul unei eventuale reforme a scutirii.
Sediu central: Consiliul este invitat să acționezeAcesta invită Consiliul să își exprime poziția cu privire la propunerea de directivă de instituire a unui sistem de impozitare în funcție de sediul central pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii, ținând seama de rezoluția Parlamentului din 10 aprilie 2024.
Rezoluția a fost adoptată cu 418 voturi pentru, 152 împotrivă și 85 abțineri în cadrul unui vot electronic prin apel nominal din 7 iulie 2026.
Pentru persoanele fizice, acest vot nu schimbă direct impozitele sau prețurile. Acesta deschide calea către o viitoare reformă a TVA asupra serviciilor financiare: dacă aceasta va fi realizată, băncile și asigurătorii ar putea recupera TVA-ul plătit în amonte, ceea ce ar putea reduce anumite costuri, dar Parlamentul insistă ca nicio reformă să nu antreneze un cost suplimentar global pentru gospodăriile cu venituri mici și medii. Întreprinderile, în special băncile transfrontaliere și fintech-urile, ar putea beneficia de o mai mare claritate juridică și de o reducere a sarcinilor administrative dacă regulile naționale ar fi mai bine coordonate. Textul solicită, de asemenea, mai multă transparență cu privire la impozitul plătit de sectorul financiar, ceea ce ar putea consolida contribuția acestui sector la veniturile publice.
Parlamentul European a adoptat o rezoluție care constată un fapt simplu: din 2008, statele membre au creat 91 de taxe sectoriale asupra sectorului financiar, fără nicio coordonare. Solicită Comisiei să studieze o reformă a TVA-ului și ia act de retragerea taxei pe tranzacțiile financiare. Dar acest text nu creează nicio regulă obligatorie: invită, apelează, încurajează. Pentru băncile și asigurătorii care operează în mai multe țări, fragmentarea fiscală rămâne întreagă, iar costul complexității continuă să apese asupra investițiilor transfrontaliere.
Cele 91 de taxe sectoriale inventariate de Parlament nu sunt un detaliu statistic. Fiecare taxă națională are propriile reguli, propriile definiții, propriile proceduri de declarare. Pentru o bancă prezentă în zece state membre, aceasta înseamnă zece sisteme fiscale de stăpânit, zece seturi de formulare, zece calendare. Costul conformării crește, iar acest cost este transferat asupra clienților sau asupra acționarilor. Fragmentarea fiscală acționează ca o taxă vamală internă: protejează actorii interni și penalizează pe cei care vor să crească la scară europeană.
Parlamentul are dreptate să semnaleze această fragmentare. Dar răspunsul său, o rezoluție neobligatorie care cere coordonare, nu schimbă stimulentele. Statele membre își păstrează suveranitatea fiscală, și este dreptul lor. Problema nu este că impozitează, ci că impozitează fiecare pe cont propriu fără a lua în considerare efectul cumulat asupra pieței interne. O abordare bazată pe subsidiaritate nu ar consta în armonizare de sus în jos, ci în a face coordonarea benefică pentru statele care o aleg, de exemplu permițând ghișee unice sau declarații comune. Textul rămâne în incantație.
Comisia este invitată să evalueze impactul regimului de TVA și să ia în considerare opțiuni. Este o cerere de studiu, nu o reformă. Or, în timp ce studiul este realizat, întreprinderile continuă să plătească prețul incertitudinii. Costul întârzierii este real: proiecte de expansiune transfrontalieră sunt amânate, fintech-urile aleg să se dezvolte în afara Uniunii, capitalurile pleacă spre jurisdicții mai previzibile. Parlamentul ar fi putut cere un calendar obligatoriu sau măsuri de urgență pentru cazurile cele mai flagrante de dublă impunere. Nu a făcut-o.
Scutirea de TVA pentru serviciile financiare datează din 1977. La acea vreme, aplicarea TVA-ului la servicii complexe era considerată administrativ imposibilă. Parlamentul recunoaște că progresele tehnologice și digitalizarea ar putea pune în discuție această justificare. Dar nu trage consecințele: cere un studiu, apoi o eventuală reformă. Totuși, scutirea actuală produce efecte perverse bine identificate. Băncile nu pot recupera TVA-ul plătit pe achizițiile lor, ceea ce le încurajează să internalizeze servicii în loc să le externalizeze, limitând astfel specializarea și inovarea. Actorii mici și fintech-urile, care nu au aceleași economii de scară, sunt dezavantajați.
Parlamentul ia în considerare două piste: un grup TVA transfrontalier și integrarea completă a serviciilor de asigurare în TVA. Prima ar putea reduce costurile administrative, dar rămâne facultativă și limitată de constrângeri teritoriale. A doua ar înlocui taxele naționale pe primele de asigurare cu un TVA armonizat. În ambele cazuri, diavolul este în detalii: regulile de prețuri de transfer, garanțiile anti-abuz, definirea serviciilor emergente (active cripto, finanțe descentralizate) nu sunt rezolvate. Textul cere Comisiei să studieze fezabilitatea, dar nu stabilește niciun principiu director pentru a evita ca reforma să devină un monstru birocratic.
O abordare mai ambițioasă ar fi constat în a stabili un principiu simplu: orice reformă a TVA-ului asupra serviciilor financiare trebuie să reducă costul conformării și să nu crească sarcina globală pentru consumatori. Parlamentul spune acest lucru, dar fără mecanism de control. Invită Comisia să își împărtășească public analiza, ceea ce este un minim. Ar fi putut cere ca orice propunere viitoare să fie însoțită de un studiu de impact independent și de un test de subsidiaritate. Nu este cazul.
91 de taxe, 27 de regimuri și o rezoluție care cere un studiu: statu-quoul are încă zile frumoase în față.
Parlamentul European a adoptat o rezoluție care constată un fapt simplu: din 2008, statele membre au creat 91 de taxe sectoriale asupra sectorului financiar, fără nicio coordonare. Solicită Comisiei să studieze o reformă a TVA-ului și ia act de retragerea taxei pe tranzacțiile financiare. Dar acest text nu creează nicio regulă obligatorie: invită, apelează, încurajează. Pentru băncile și asigurătorii care operează în mai multe țări, fragmentarea fiscală rămâne întreagă, iar costul complexității continuă să apese asupra investițiilor transfrontaliere.
Cele 91 de taxe sectoriale inventariate de Parlament nu sunt un detaliu statistic. Fiecare taxă națională are propriile reguli, propriile definiții, propriile proceduri de declarare. Pentru o bancă prezentă în zece state membre, aceasta înseamnă zece sisteme fiscale de stăpânit, zece seturi de formulare, zece calendare. Costul conformării crește, iar acest cost este transferat asupra clienților sau asupra acționarilor. Fragmentarea fiscală acționează ca o taxă vamală internă: protejează actorii interni și penalizează pe cei care vor să crească la scară europeană.
Parlamentul are dreptate să semnaleze această fragmentare. Dar răspunsul său, o rezoluție neobligatorie care cere coordonare, nu schimbă stimulentele. Statele membre își păstrează suveranitatea fiscală, și este dreptul lor. Problema nu este că impozitează, ci că impozitează fiecare pe cont propriu fără a lua în considerare efectul cumulat asupra pieței interne. O abordare bazată pe subsidiaritate nu ar consta în armonizare de sus în jos, ci în a face coordonarea benefică pentru statele care o aleg, de exemplu permițând ghișee unice sau declarații comune. Textul rămâne în incantație.
Comisia este invitată să evalueze impactul regimului de TVA și să ia în considerare opțiuni. Este o cerere de studiu, nu o reformă. Or, în timp ce studiul este realizat, întreprinderile continuă să plătească prețul incertitudinii. Costul întârzierii este real: proiecte de expansiune transfrontalieră sunt amânate, fintech-urile aleg să se dezvolte în afara Uniunii, capitalurile pleacă spre jurisdicții mai previzibile. Parlamentul ar fi putut cere un calendar obligatoriu sau măsuri de urgență pentru cazurile cele mai flagrante de dublă impunere. Nu a făcut-o.
Scutirea de TVA pentru serviciile financiare datează din 1977. La acea vreme, aplicarea TVA-ului la servicii complexe era considerată administrativ imposibilă. Parlamentul recunoaște că progresele tehnologice și digitalizarea ar putea pune în discuție această justificare. Dar nu trage consecințele: cere un studiu, apoi o eventuală reformă. Totuși, scutirea actuală produce efecte perverse bine identificate. Băncile nu pot recupera TVA-ul plătit pe achizițiile lor, ceea ce le încurajează să internalizeze servicii în loc să le externalizeze, limitând astfel specializarea și inovarea. Actorii mici și fintech-urile, care nu au aceleași economii de scară, sunt dezavantajați.
Parlamentul ia în considerare două piste: un grup TVA transfrontalier și integrarea completă a serviciilor de asigurare în TVA. Prima ar putea reduce costurile administrative, dar rămâne facultativă și limitată de constrângeri teritoriale. A doua ar înlocui taxele naționale pe primele de asigurare cu un TVA armonizat. În ambele cazuri, diavolul este în detalii: regulile de prețuri de transfer, garanțiile anti-abuz, definirea serviciilor emergente (active cripto, finanțe descentralizate) nu sunt rezolvate. Textul cere Comisiei să studieze fezabilitatea, dar nu stabilește niciun principiu director pentru a evita ca reforma să devină un monstru birocratic.
O abordare mai ambițioasă ar fi constat în a stabili un principiu simplu: orice reformă a TVA-ului asupra serviciilor financiare trebuie să reducă costul conformării și să nu crească sarcina globală pentru consumatori. Parlamentul spune acest lucru, dar fără mecanism de control. Invită Comisia să își împărtășească public analiza, ceea ce este un minim. Ar fi putut cere ca orice propunere viitoare să fie însoțită de un studiu de impact independent și de un test de subsidiaritate. Nu este cazul.
91 de taxe, 27 de regimuri și o rezoluție care cere un studiu: statu-quoul are încă zile frumoase în față.
