Parlamentul European a adoptat o rezoluție care condamnă ferm dizolvarea și suspendarea organizațiilor societății civile din Burkina Faso și le cere autorităților burkineze să revină imediat asupra acestor măsuri. De asemenea, cere încetarea intimidărilor, răpirilor și detențiilor arbitrare care vizează jurnaliști, apărători ai drepturilor omului și opozanți. Textul solicită o foaie de parcurs credibilă către alegeri libere și o guvernare civilă. Parlamentul îi cere Comisiei Europene să acționeze; aceasta nu este o lege.
De la lovitura de stat militară din 2022, situația politică, de securitate și a drepturilor omului s-a deteriorat puternic în Burkina Faso. Guvernul a dizolvat toate partidele politice și 118 organizații ale societății civile, a suspendat sute de asociații, inclusiv Uniunea Generală a Studenților Burkinezi, și a cerut organizațiilor să își închidă conturile bancare pentru a le transfera către o bancă controlată de stat. Legea nr. 011-2025/ALT privind libertatea de asociere impune cerințe restrictive, noul cod al persoanelor și familiei incriminează promovarea relațiilor homosexuale, iar un proiect de lege care vizează restabilirea pedepsei cu moartea a fost depus. Milioane de persoane sunt strămutate și depind de ajutorul umanitar.
Anularea imediată a dizolvărilorParlamentul condamnă ferm dizolvarea și suspendarea organizațiilor societății civile și le cere autorităților burkineze să anuleze aceste măsuri fără întârziere, în special prin modificarea legii nr. 011-2025/ALT, pentru a garanta libertatea de asociere, de întrunire și de exprimare.
Sfârșitul intimidărilor și detențiilorAcesta cere încetarea imediată a actelor de intimidare, a recrutării ilegale, a hărțuirii, a detențiilor arbitrare și a disparițiilor forțate care vizează actorii societății civile, jurnaliștii, apărătorii drepturilor omului, lucrătorii umanitari și opozanții politici și solicită anchete independente cu privire la toate acuzațiile de crime și de încălcări ale drepturilor omului.
Libertatea presei și a partidelorParlamentul îndeamnă autoritățile burkineze să respecte libertatea presei, să ridice restricțiile impuse mass-media și să permită jurnaliștilor să lucreze liber și în siguranță. De asemenea, cere restabilirea drepturilor organizațiilor studențești și ale partidelor politice de a se organiza și prezentarea unei foi de parcurs credibile către alegeri libere și transparente și o guvernare civilă.
Nu întoarcerii pedepsei cu moarteaAcesta invită autoritățile să se abțină de la restabilirea pedepsei cu moartea, să revină asupra deciziei de retragere din Curtea Penală Internațională și să înceteze incriminarea acțiunilor societății civile care apără drepturile omului, egalitatea și nediscriminarea.
Lupta antiteroristă și parteneriiParlamentul reafirmă că lupta împotriva terorismului trebuie să respecte pe deplin dreptul internațional al drepturilor omului și dreptul internațional umanitar. Acesta constată că expulzarea trupelor europene, demantelarea parteneriatelor de securitate și căutarea unui parteneriat cu Rusia nu au îmbunătățit securitatea și îndeamnă Uniunea Europeană să își coordoneze acțiunea cu partenerii africani și să își consolideze sprijinul pentru societatea civilă și actorii umanitari.
Rezoluția a fost adoptată cu 476 de voturi pentru, 11 voturi împotrivă și 75 de abțineri în cadrul unui vot electronic prin apel nominal din 18 iunie 2026.
Această rezoluție nu creează o obligație juridică pentru cetățenii europeni, dar angajează poziția oficială a Parlamentului European. Aceasta cere Uniunii Europene să sprijine mai mult societatea civilă și actorii umanitari din Burkina Faso și să își coordoneze acțiunea cu partenerii africani. Autoritățile burkineze sunt îndemnate să revină asupra dizolvării organizațiilor, să elibereze persoanele deținute arbitrar și să se angajeze către alegeri libere. Parlamentul cere, de asemenea, Comisiei Europene și statelor membre să acționeze în acest sens; aceasta nu este o lege.
Pe 18 iunie 2026, Parlamentul European a adoptat cu 476 de voturi pentru, 11 împotrivă și 75 de abțineri o rezoluție care condamnă fără ocolișuri dizolvarea a 118 organizații ale societății civile și a tuturor partidelor politice din Burkina Faso. Nu este o lege, ci un act politic care angajează Uniunea și pune autoritățile burkineze față în față cu contradicțiile lor: junta a înlocuit parteneriatele de securitate cu o alianță cu Rusia, iar securitatea nu a progresat. Textul cere anularea imediată a dizolvărilor, încetarea detențiilor arbitrare și o foaie de parcurs către alegeri libere.
Rezoluția nu se pierde în considerații generale. Ea indică un mecanism precis: de la lovitura de stat din 2022, junta a dizolvat toate partidele politice și 118 organizații ale societății civile, a suspendat sute de asociații, între care Uniunea Generală a Studenților Burkinezi, și a cerut organizațiilor să își închidă conturile bancare pentru a le transfera la o bancă controlată de stat. Legea nr. 011-2025/ALT privind libertatea de asociere impune cerințe restrictive care sufocă financiar și administrativ asociațiile independente. Parlamentul cere anularea imediată a acestor măsuri și modificarea acestei legi. Nu este vorba despre ingerință: când un stat incriminează apărarea drepturilor omului, Uniunea are dreptul să o spună.
Textul cere de asemenea încetarea actelor de intimidare, a recrutării ilegale, a hărțuirii, a detențiilor arbitrare și a disparițiilor forțate. Cere anchete independente privind toate acuzațiile de crime. Nu este o concesie făcută unei așa-zise „înțelegeri” a circumstanțelor: lupta antiteroristă, oricât de legitimă ar fi, nu justifică nici disparițiile forțate, nici curățarea etnică a comunităților peule. Parlamentul reafirmă că lupta împotriva terorismului trebuie să respecte dreptul internațional al drepturilor omului și dreptul internațional umanitar. Este o reamintire că scopul nu justifică mijloacele.
Rezoluția nu se oprește la drepturile civile. Ea cheamă autoritățile să se abțină de la reinstituirea pedepsei cu moartea, să revină asupra deciziei de retragere din Curtea Penală Internațională și să înceteze incriminarea acțiunilor societății civile care apără egalitatea și nediscriminarea. În privința acestui ultim punct, noul cod al persoanelor și al familiei incriminează „promovarea” relațiilor homosexuale. Parlamentul nu cere Burkina Faso să își schimbe societatea: îi cere să nu îi închidă pe cei care apără drepturi fundamentale. Distincția este esențială, iar textul o respectă.
Pasajul cel mai puternic este poate constatarea privind securitatea. Parlamentul notează că expulzarea trupelor europene, demantelarea parteneriatelor de securitate și căutarea unui parteneriat cu Rusia nu au îmbunătățit securitatea. Este un fapt: atentatele teroriste continuă, milioane de persoane sunt strămutate și depind de ajutorul umanitar. Această constatare nu este o ingerință în afacerile interne, este o evaluare a rezultatelor. Junta a ales să rupă cu partenerii săi istorici și să se îndrepte spre Moscova; trebuie acum să dea socoteală pentru consecințe. Parlamentul își exprimă de asemenea îngrijorarea față de influența crescândă a Rusiei, care contribuie la încălcările drepturilor omului și la deriva autoritară.
Rezoluția cheamă Uniunea Europeană să își coordoneze acțiunea cu partenerii săi africani și să își consolideze sprijinul pentru societatea civilă și actorii umanitari. Este răspunsul corect: să nu abandonezi populațiile, dar nici să nu speli un regim care a ales represiunea. Uniunea trebuie să îi sprijine pe cei care, la fața locului, apără libertățile, și să condiționeze ajutorul său de progrese verificabile. Textul nu cere tăierea ajutorului umanitar, ceea ce ar fi o greșeală morală, ci cere să nu închizi ochii la încălcări.
Votul este fără ambiguitate: 476 de voturi pentru, 11 împotrivă și 75 de abțineri. Grupurile care s-au abținut sau s-au opus nu au vrut să condamne clar o juntă care a dizolvat orice opoziție politică. Nu este o poziție de principiu, este o alegere politică. Parlamentul, în schimb, a ales să numească represiunea și să fixeze cerințe. O rezoluție nu este o lege, dar este un act politic care angajează Uniunea și statele sale membre. Ea va fi transmisă Consiliului, Comisiei, VP/HR, statelor membre, autorităților burkineze, Uniunii Africane și Națiunilor Unite. Este puțin, dar este un reper.
Alternativa liberală și subsidiară ar fi să mergi mai departe: să condiționezi explicit ajutorul pentru dezvoltare și sprijinul de securitate de respectarea libertății de asociere și de organizarea de alegeri libere, în loc să te mulțumești cu apeluri. Parlamentul ar fi putut cere un mecanism de monitorizare obligatoriu. Nu a făcut-o. Este o ocazie ratată, dar semnalul transmis rămâne puternic.
Când un regim dizolvă 118 organizații și toate partidele, Parlamentul European are datoria să numească represiunea, nu să o relativizeze.
Pe 18 iunie 2026, Parlamentul European a adoptat cu 476 de voturi pentru, 11 împotrivă și 75 de abțineri o rezoluție care condamnă fără ocolișuri dizolvarea a 118 organizații ale societății civile și a tuturor partidelor politice din Burkina Faso. Nu este o lege, ci un act politic care angajează Uniunea și pune autoritățile burkineze față în față cu contradicțiile lor: junta a înlocuit parteneriatele de securitate cu o alianță cu Rusia, iar securitatea nu a progresat. Textul cere anularea imediată a dizolvărilor, încetarea detențiilor arbitrare și o foaie de parcurs către alegeri libere.
Rezoluția nu se pierde în considerații generale. Ea indică un mecanism precis: de la lovitura de stat din 2022, junta a dizolvat toate partidele politice și 118 organizații ale societății civile, a suspendat sute de asociații, între care Uniunea Generală a Studenților Burkinezi, și a cerut organizațiilor să își închidă conturile bancare pentru a le transfera la o bancă controlată de stat. Legea nr. 011-2025/ALT privind libertatea de asociere impune cerințe restrictive care sufocă financiar și administrativ asociațiile independente. Parlamentul cere anularea imediată a acestor măsuri și modificarea acestei legi. Nu este vorba despre ingerință: când un stat incriminează apărarea drepturilor omului, Uniunea are dreptul să o spună.
Textul cere de asemenea încetarea actelor de intimidare, a recrutării ilegale, a hărțuirii, a detențiilor arbitrare și a disparițiilor forțate. Cere anchete independente privind toate acuzațiile de crime. Nu este o concesie făcută unei așa-zise „înțelegeri” a circumstanțelor: lupta antiteroristă, oricât de legitimă ar fi, nu justifică nici disparițiile forțate, nici curățarea etnică a comunităților peule. Parlamentul reafirmă că lupta împotriva terorismului trebuie să respecte dreptul internațional al drepturilor omului și dreptul internațional umanitar. Este o reamintire că scopul nu justifică mijloacele.
Rezoluția nu se oprește la drepturile civile. Ea cheamă autoritățile să se abțină de la reinstituirea pedepsei cu moartea, să revină asupra deciziei de retragere din Curtea Penală Internațională și să înceteze incriminarea acțiunilor societății civile care apără egalitatea și nediscriminarea. În privința acestui ultim punct, noul cod al persoanelor și al familiei incriminează „promovarea” relațiilor homosexuale. Parlamentul nu cere Burkina Faso să își schimbe societatea: îi cere să nu îi închidă pe cei care apără drepturi fundamentale. Distincția este esențială, iar textul o respectă.
Pasajul cel mai puternic este poate constatarea privind securitatea. Parlamentul notează că expulzarea trupelor europene, demantelarea parteneriatelor de securitate și căutarea unui parteneriat cu Rusia nu au îmbunătățit securitatea. Este un fapt: atentatele teroriste continuă, milioane de persoane sunt strămutate și depind de ajutorul umanitar. Această constatare nu este o ingerință în afacerile interne, este o evaluare a rezultatelor. Junta a ales să rupă cu partenerii săi istorici și să se îndrepte spre Moscova; trebuie acum să dea socoteală pentru consecințe. Parlamentul își exprimă de asemenea îngrijorarea față de influența crescândă a Rusiei, care contribuie la încălcările drepturilor omului și la deriva autoritară.
Rezoluția cheamă Uniunea Europeană să își coordoneze acțiunea cu partenerii săi africani și să își consolideze sprijinul pentru societatea civilă și actorii umanitari. Este răspunsul corect: să nu abandonezi populațiile, dar nici să nu speli un regim care a ales represiunea. Uniunea trebuie să îi sprijine pe cei care, la fața locului, apără libertățile, și să condiționeze ajutorul său de progrese verificabile. Textul nu cere tăierea ajutorului umanitar, ceea ce ar fi o greșeală morală, ci cere să nu închizi ochii la încălcări.
Votul este fără ambiguitate: 476 de voturi pentru, 11 împotrivă și 75 de abțineri. Grupurile care s-au abținut sau s-au opus nu au vrut să condamne clar o juntă care a dizolvat orice opoziție politică. Nu este o poziție de principiu, este o alegere politică. Parlamentul, în schimb, a ales să numească represiunea și să fixeze cerințe. O rezoluție nu este o lege, dar este un act politic care angajează Uniunea și statele sale membre. Ea va fi transmisă Consiliului, Comisiei, VP/HR, statelor membre, autorităților burkineze, Uniunii Africane și Națiunilor Unite. Este puțin, dar este un reper.
Alternativa liberală și subsidiară ar fi să mergi mai departe: să condiționezi explicit ajutorul pentru dezvoltare și sprijinul de securitate de respectarea libertății de asociere și de organizarea de alegeri libere, în loc să te mulțumești cu apeluri. Parlamentul ar fi putut cere un mecanism de monitorizare obligatoriu. Nu a făcut-o. Este o ocazie ratată, dar semnalul transmis rămâne puternic.
Când un regim dizolvă 118 organizații și toate partidele, Parlamentul European are datoria să numească represiunea, nu să o relativizeze.
