Parlamentul European a adoptat o rezoluție care condamnă reprimarea sistematică a regimului cubanez și cere eliberarea imediată și necondiționată a tuturor deținuților politici, inclusiv a minorilor. Acesta solicită sancțiuni vizate împotriva responsabililor de reprimare, inclusiv Miguel Díaz-Canel și liderii GAESA, și cere ca Uniunea să suspende acordul de dialog politic și cooperare cu Cuba dacă nu se iau rapid măsuri concrete de tranziție democratică. Textul invită, de asemenea, la livrarea ajutorului umanitar direct poporului cubanez, ocolind statul.
Cuba traversează o criză profundă: întreruperi de energie electrică ce pot dura până la 22 de ore pe zi, penurii de alimente, apă și medicamente și o inflație cumulată de peste 500 % în patru ani. Potrivit ONG-ului Prisoners Defenders, 1 281 de deținuți politici erau în detenție la sfârșitul lunii mai 2026, inclusiv minori. Parlamentul European alertase deja în repetate rânduri cu privire la situația drepturilor omului pe insulă și la aplicarea acordului UE-Cuba semnat în 2016.
Eliberarea deținuților politiciParlamentul cere eliberarea imediată și necondiționată a tuturor deținuților politici și a persoanelor deținute arbitrar, inclusiv a minorilor, încetarea torturii și a relelor tratamente, precum și accesul imediat la procese echitabile și la îngrijiri medicale pentru persoanele grav bolnave.
Sancțiuni vizate împotriva responsabililorAcesta solicită măsuri vizate în temeiul regimului global de sancțiuni al UE în domeniul drepturilor omului împotriva responsabililor de reprimare, începând cu cei mai înalți lideri, inclusiv Miguel Díaz-Canel, responsabilii din lanțul de comandă de securitate, judiciar și penitenciar, precum și liderii GAESA.
Suspendarea condiționată a acordului UE-CubaParlamentul invită vicepreședinta Comisiei și statele membre să declare că, fără măsuri explicite, concrete și semnificative pe termen scurt (foaie de parcurs pentru tranziția democratică, eliberarea a aproape 1 300 de deținuți politici, autorizarea întoarcerii fără represalii pentru exilați), Uniunea va suspenda fără întârziere acordul de dialog politic și cooperare.
Ajutor umanitar fără intermedierea statuluiAcesta îndeamnă Comisia și statele membre să instituie canale umanitare pentru a furniza energie, alimente și medicamente direct poporului cubanez și întreprinderilor independente, ocolind statul, și invită toți donatorii să sporească un ajutor care trebuie să rămână protejat și să nu finanțeze niciodată regimul.
Accesul la locurile de detențieParlamentul cere ca regimul să acorde Comitetului Internațional al Crucii Roșii, raportorilor speciali ai Națiunilor Unite, unei delegații a Parlamentului European și observatorilor independenți acces nestingherit la toate locurile de detenție.
Rezoluția a fost adoptată cu 283 de voturi pentru, 199 voturi împotrivă și 85 de abțineri în cadrul unui vot electronic prin apel nominal.
Această rezoluție este o poziție politică a Parlamentului European: nu schimbă direct dreptul UE sau statutul acordului cu Cuba, dar angajează Parlamentul să ceară socoteală regimului cubanez. Concret, aceasta solicită sancțiuni împotriva unor responsabili numiți și o suspendare a acordului dacă nu se mișcă nimic și susține un ajutor umanitar care să ajungă direct la cubanezi fără a trece prin stat. Pentru cetățenii europeni, aceasta înseamnă că Parlamentul lor promovează o linie mai fermă față de Havana, fără obligație juridică imediată pentru statele membre.
Parlamentul European a adoptat o rezoluție care condamnă represiunea sistematică a regimului cubanez și cere eliberarea imediată și necondiționată a tuturor deținuților politici, inclusiv a minorilor. Acesta face apel la sancțiuni țintite împotriva responsabililor represiunii, printre care Miguel Díaz-Canel și liderii GAESA, și solicită ca Uniunea să suspende acordul de dialog politic și cooperare cu Cuba dacă nu se iau rapid măsuri concrete de tranziție democratică. Textul invită de asemenea la livrarea ajutorului umanitar direct poporului cubanez, ocolind statul.
Rezoluția Parlamentului European nu se mulțumește să condamne represiunea; ea descrie mecanismul acesteia. Cincizeci de ani de alegeri comuniste au aruncat Cuba într-o criză profundă: pene de curent de până la 22 de ore pe zi, lipsuri de alimente, apă și medicamente, inflație cumulată de peste 500 % în patru ani. Salariile de stat, între 15 și 25 de dolari pe lună la cursul pieței negre, nu permit supraviețuirea. Potrivit Observatorului cubanez pentru drepturile omului, 89 % dintre familii trăiesc în sărăcie extremă, iar șapte cubanezi din zece sar peste mese. Regimul menține populația în dependență prin penuria organizată.
La această mizerie se adaugă represiunea politică. Prisoners Defenders înregistrează 1 281 de deținuți politici la sfârșitul lunii mai 2026, inclusiv minori, și documentează tortura sistematică, violențele sexuale și refuzul îngrijirilor. Parlamentul cere eliberarea imediată și necondiționată a tuturor deținuților politici și a persoanelor deținute arbitrar, încetarea maltratărilor, procese echitabile și o reparație integrală pentru victime. De asemenea, cere ca Comitetul Internațional al Crucii Roșii, raportorii speciali ai Națiunilor Unite, o delegație a Parlamentului European și observatori independenți să poată avea acces fără obstacole la toate locurile de detenție.
Parlamentul cere măsuri țintite în temeiul regimului global de sancțiuni al UE în domeniul drepturilor omului împotriva responsabililor represiunii, începând cu cei mai înalți lideri, printre care Miguel Díaz-Canel, responsabilii lanțului de comandă de securitate, judiciar și penitenciar, precum și liderii GAESA. Nu este vorba de sancțiuni economice generale care ar lovi populația, ci de măsuri individualizate împotriva celor care ordonă sau execută represiunea. Această abordare este liberală: vizează responsabilii, nu victimele.
În privința acordului de dialog politic și cooperare, Parlamentul invită vicepreședinta Comisiei și statele membre să declare că, fără măsuri explicite, concrete și semnificative pe termen scurt (foaie de parcurs pentru tranziția democratică, eliberarea a aproape 1 300 de deținuți politici, autorizarea întoarcerii fără represalii pentru exilați), Uniunea va suspenda fără întârziere acordul. Clauza de suspendare există deja (articolul 85, paragraful 3, litera b); Parlamentul cere să se îndrăznească a o folosi. Este o chestiune de credibilitate: un acord încălcat sistematic de regim nu poate servi drept paravan.
Textul face apel de asemenea la canale umanitare directe către poporul cubanez și întreprinderile independente, ocolind statul, și la ca ajutorul să nu finanțeze niciodată regimul. Alternativa liberală ar fi condiționarea oricărui ajutor de reforme economice reale: securitate juridică, libertatea de a întreprinde, deschidere către investiții. Parlamentul cere și acest lucru, dar ajutorul direct rămâne o boyă de salvare, nu o soluție durabilă. Soluția este sfârșitul monopolului de stat asupra economiei.
Un regim care își înfometează poporul și își închide disidenții nu poate fi un partener comercial și politic ca ceilalți.
Parlamentul European a adoptat o rezoluție care condamnă represiunea sistematică a regimului cubanez și cere eliberarea imediată și necondiționată a tuturor deținuților politici, inclusiv a minorilor. Acesta face apel la sancțiuni țintite împotriva responsabililor represiunii, printre care Miguel Díaz-Canel și liderii GAESA, și solicită ca Uniunea să suspende acordul de dialog politic și cooperare cu Cuba dacă nu se iau rapid măsuri concrete de tranziție democratică. Textul invită de asemenea la livrarea ajutorului umanitar direct poporului cubanez, ocolind statul.
Rezoluția Parlamentului European nu se mulțumește să condamne represiunea; ea descrie mecanismul acesteia. Cincizeci de ani de alegeri comuniste au aruncat Cuba într-o criză profundă: pene de curent de până la 22 de ore pe zi, lipsuri de alimente, apă și medicamente, inflație cumulată de peste 500 % în patru ani. Salariile de stat, între 15 și 25 de dolari pe lună la cursul pieței negre, nu permit supraviețuirea. Potrivit Observatorului cubanez pentru drepturile omului, 89 % dintre familii trăiesc în sărăcie extremă, iar șapte cubanezi din zece sar peste mese. Regimul menține populația în dependență prin penuria organizată.
La această mizerie se adaugă represiunea politică. Prisoners Defenders înregistrează 1 281 de deținuți politici la sfârșitul lunii mai 2026, inclusiv minori, și documentează tortura sistematică, violențele sexuale și refuzul îngrijirilor. Parlamentul cere eliberarea imediată și necondiționată a tuturor deținuților politici și a persoanelor deținute arbitrar, încetarea maltratărilor, procese echitabile și o reparație integrală pentru victime. De asemenea, cere ca Comitetul Internațional al Crucii Roșii, raportorii speciali ai Națiunilor Unite, o delegație a Parlamentului European și observatori independenți să poată avea acces fără obstacole la toate locurile de detenție.
Parlamentul cere măsuri țintite în temeiul regimului global de sancțiuni al UE în domeniul drepturilor omului împotriva responsabililor represiunii, începând cu cei mai înalți lideri, printre care Miguel Díaz-Canel, responsabilii lanțului de comandă de securitate, judiciar și penitenciar, precum și liderii GAESA. Nu este vorba de sancțiuni economice generale care ar lovi populația, ci de măsuri individualizate împotriva celor care ordonă sau execută represiunea. Această abordare este liberală: vizează responsabilii, nu victimele.
În privința acordului de dialog politic și cooperare, Parlamentul invită vicepreședinta Comisiei și statele membre să declare că, fără măsuri explicite, concrete și semnificative pe termen scurt (foaie de parcurs pentru tranziția democratică, eliberarea a aproape 1 300 de deținuți politici, autorizarea întoarcerii fără represalii pentru exilați), Uniunea va suspenda fără întârziere acordul. Clauza de suspendare există deja (articolul 85, paragraful 3, litera b); Parlamentul cere să se îndrăznească a o folosi. Este o chestiune de credibilitate: un acord încălcat sistematic de regim nu poate servi drept paravan.
Textul face apel de asemenea la canale umanitare directe către poporul cubanez și întreprinderile independente, ocolind statul, și la ca ajutorul să nu finanțeze niciodată regimul. Alternativa liberală ar fi condiționarea oricărui ajutor de reforme economice reale: securitate juridică, libertatea de a întreprinde, deschidere către investiții. Parlamentul cere și acest lucru, dar ajutorul direct rămâne o boyă de salvare, nu o soluție durabilă. Soluția este sfârșitul monopolului de stat asupra economiei.
Un regim care își înfometează poporul și își închide disidenții nu poate fi un partener comercial și politic ca ceilalți.
