Parlamentul European a adoptat o rezoluție care constată că partidul aflat la putere în Georgia, Visul Georgian, nu doar a suspendat, ci a inversat efectiv integrarea europeană a țării. Acesta solicită Uniunii Europene și statelor sale membre să impună imediat sancțiuni personale țintite împotriva lui Bidzina Ivanishvili, a familiei sale, a întreprinderilor sale, a liderilor Visului Georgian, a judecătorilor, a procurorilor și a altor responsabili de represiune. Parlamentul cere, de asemenea, eliberarea imediată a tuturor deținuților politici, inclusiv a fostului președinte Mikheil Saakașvili, și își reafirmă sprijinul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei. Textul a fost adoptat cu 436 de voturi pentru, 145 împotrivă și 47 de abțineri.
Comisia Europeană publicase în 2025 un raport care documenta regresul democratic din Georgia și suspendarea de facto a procesului de aderare a țării la Uniunea Europeană. Acest raport constata că autoritățile georgiene nu au pus în aplicare cele nouă condiții necesare pentru statutul de țară candidată și se îndepărtează de standardele europene. Parlamentul European a reacționat adoptând o rezoluție care merge dincolo de simpla constatare: solicită sancțiuni și denunță o inversare completă a traiectoriei europene a Georgiei. Această rezoluție nu este o lege: ea exprimă poziția politică a Parlamentului și solicită Comisiei și statelor membre să acționeze.
Sancțiuni personale împotriva lui IvanishviliParlamentul solicită Uniunii Europene și statelor sale membre să impună fără întârziere sancțiuni țintite împotriva lui Bidzina Ivanishvili, a membrilor familiei sale și a întreprinderilor sale, precum și împotriva principalilor lideri ai Visului Georgian, a judecătorilor, a procurorilor și a altor responsabili de represiune și de fraudă electorală. Acesta cere înghețarea activelor lui Ivanishvili și cooperarea cu Regatul Unit și Statele Unite pe această temă.
Ridicarea veto-ului ungarParlamentul îndeamnă noul guvern ungar să ridice veto-ul impus de predecesorul său asupra sancțiunilor țintite la nivelul Uniunii împotriva lui Bidzina Ivanishvili și a tuturor liderilor Visului Georgian. Acesta îndeamnă Consiliul să analizeze mecanisme colective atunci când unanimitatea nu este posibilă, pentru ca Uniunea să poată răspunde în mod eficace și unit.
Eliberarea deținuților politiciParlamentul cere eliberarea imediată și necondiționată a tuturor persoanelor întemnițate din motive politice, inclusiv a liderilor opoziției și a foștilor funcționari. Acesta își reiterează cererea de eliberare imediată a fostului președinte Mikheil Saakașvili din rațiuni umanitare și solicită ca deputații europeni să aibă acces nerestricționat la Saakașvili și la ceilalți deținuți politici.
Nerecunoașterea parlamentului georgianParlamentul își menține poziția de nerecunoaștere a legitimității parlamentului georgian și a președintelui desemnat de acesta, pe care îl califică drept parlament de facto cu un singur partid. Acesta solicită reprezentanților Uniunii și deputaților europeni să se abțină de la întâlniri cu reprezentanții regimului, începând cu actualul președinte de facto, atât timp cât represiunea și regresul democratic continuă.
Sprijin pentru suveranitatea georgianăParlamentul își reafirmă sprijinul neclintit pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei și condamnă ocupația rusă a regiunilor Abhazia și Tskhinvali/Osetia de Sud. Acesta condamnă dezvoltarea bazei navale rusești de la Ochamchire ca o încălcare a integrității teritoriale și o amenințare directă la adresa securității Mării Negre și cere retragerea imediată și necondiționată a forțelor ruse.
Rezoluția a fost adoptată cu 436 de voturi pentru, 145 de voturi împotrivă și 47 de abțineri în cadrul unui vot electronic prin apel nominal din 17 iunie 2026.
Pentru cetățenii europeni, acest vot înseamnă că Parlamentul European solicită oficial sancțiuni împotriva responsabililor georgieni, dar aceste sancțiuni nu sunt încă în vigoare: ele trebuie aprobate în unanimitate de statele membre în Consiliu. Concret, persoanele vizate de aceste sancțiuni ar avea activele înghețate în Uniune și li s-ar interzice intrarea în spațiul european. Parlamentul cere, de asemenea, ca deputații europeni să poată face vizite lui Mikheil Saakașvili și celorlalți deținuți politici și ca Uniunea să continue să sprijine societatea civilă și mass-media independentă din Georgia. Această rezoluție nu are forță de lege: ea exprimă poziția politică a Parlamentului și îndeamnă Comisia și statele membre să acționeze.
Parlamentul European constată că Visul Georgian nu doar a suspendat, ci a inversat traiectoria europeană a Georgiei și îi desemnează nominal pe cei pe care vrea să îi vadă sancționați: Bidzina Ivanichvili, familia sa, companiile sale, liderii partidului, judecători, procurori și proprietarii de mass-media complici. Adoptat cu 436 de voturi împotrivă 145 și 47 de abțineri, acest text nu este o lege: este o presiune politică, iar totul depinde de acum de unanimitatea statelor membre în Consiliu.
O rezoluție nu îngheață niciun cont. Dar fixează o țintă și face inacțiunea costisitoare pentru cei care o aleg. Desemnându-l pe Bidzina Ivanichvili, familia sa, companiile sale, judecătorii și procurorii care servesc represiunea, Parlamentul iese din registrul regretelor diplomatice. Spune cine a capturat statul și o spune public, cu 436 de voturi.
Mecanismul este simplu și trebuie privit în față: sancțiunile personale țin de Consiliu, unde un singur veto este suficient. Prin urmare, Parlamentul cere explicit noului guvern ungar să ridice blocajul predecesorului său și invită Consiliul să studieze mecanisme colective atunci când unanimitatea este de neatins. Aceasta este adevărata întrebare pusă: o Uniune care cere unanimitate pentru a-și apăra propriile valori ajunge să nu mai ceară nimic deloc.
Rezoluția descrie un mecanism concret și aici este utilă. O lege privind subvențiile lărgește noțiunea de finanțare străină până la a o transforma într-o infracțiune pedepsită cu șase ani de închisoare, ceea ce decuplează societatea civilă și mass-media independente de orice finanțare externă. O modificare a codului electoral le interzice cetățenilor să voteze din străinătate. Partidele de opoziție sunt vizate de o acțiune constituțională depusă de 88 de deputați. Fiecare măsură reduce costul represiunii pentru putere și crește costul rezistenței pentru cetățeni.
Prin urmare, Parlamentul condiționează relațiile cu autoritățile de reforme verificabile și restricționează contactele politice la strictul necesar, menținând în același timp angajamentul față de societatea civilă și mass-media independente. Acesta este arbitrajul corect: să nu tratezi regimul ca pe un partener normal, să nu-i abandonezi pe cei care luptă. Aproape 75% dintre georgieni susțin integrarea europeană potrivit textului; pe ei trebuie să îi aibă în vedere Uniunea, nu pe liderii care îi privează de vot.
Textul rămâne o recomandare politică, fără obligație juridică. O abordare bazată pe subsidiaritate și responsabilitate ar fi completat presiunea cu acte unilaterale asumate: statele membre care au impus deja interdicții de viză, iar Parlamentul se felicită pentru asta, ar trebui să își coordoneze listele și să își publice criteriile, în loc să aștepte o unanimitate care protejează interesele unui singur guvern. Transparența cu privire la cine este vizat și de ce valorează mai mult decât încă un comunicat.
Trebuie măsurat și costul întârzierii. Fiecare lună fără sancțiuni înseamnă active care se mută, structuri care se reorganizează și rețele care se instalează, în timp ce proiectele de conectivitate la Marea Neagră așteaptă un partener stabil. Fermitatea nu este o postură morală: este ceea ce face posibilă o investiție.
O Uniune care cere unanimitate pentru a-și apăra valorile ajunge să nu mai ceară nimic deloc.
Parlamentul European constată că Visul Georgian nu doar a suspendat, ci a inversat traiectoria europeană a Georgiei și îi desemnează nominal pe cei pe care vrea să îi vadă sancționați: Bidzina Ivanichvili, familia sa, companiile sale, liderii partidului, judecători, procurori și proprietarii de mass-media complici. Adoptat cu 436 de voturi împotrivă 145 și 47 de abțineri, acest text nu este o lege: este o presiune politică, iar totul depinde de acum de unanimitatea statelor membre în Consiliu.
O rezoluție nu îngheață niciun cont. Dar fixează o țintă și face inacțiunea costisitoare pentru cei care o aleg. Desemnându-l pe Bidzina Ivanichvili, familia sa, companiile sale, judecătorii și procurorii care servesc represiunea, Parlamentul iese din registrul regretelor diplomatice. Spune cine a capturat statul și o spune public, cu 436 de voturi.
Mecanismul este simplu și trebuie privit în față: sancțiunile personale țin de Consiliu, unde un singur veto este suficient. Prin urmare, Parlamentul cere explicit noului guvern ungar să ridice blocajul predecesorului său și invită Consiliul să studieze mecanisme colective atunci când unanimitatea este de neatins. Aceasta este adevărata întrebare pusă: o Uniune care cere unanimitate pentru a-și apăra propriile valori ajunge să nu mai ceară nimic deloc.
Rezoluția descrie un mecanism concret și aici este utilă. O lege privind subvențiile lărgește noțiunea de finanțare străină până la a o transforma într-o infracțiune pedepsită cu șase ani de închisoare, ceea ce decuplează societatea civilă și mass-media independente de orice finanțare externă. O modificare a codului electoral le interzice cetățenilor să voteze din străinătate. Partidele de opoziție sunt vizate de o acțiune constituțională depusă de 88 de deputați. Fiecare măsură reduce costul represiunii pentru putere și crește costul rezistenței pentru cetățeni.
Prin urmare, Parlamentul condiționează relațiile cu autoritățile de reforme verificabile și restricționează contactele politice la strictul necesar, menținând în același timp angajamentul față de societatea civilă și mass-media independente. Acesta este arbitrajul corect: să nu tratezi regimul ca pe un partener normal, să nu-i abandonezi pe cei care luptă. Aproape 75% dintre georgieni susțin integrarea europeană potrivit textului; pe ei trebuie să îi aibă în vedere Uniunea, nu pe liderii care îi privează de vot.
Textul rămâne o recomandare politică, fără obligație juridică. O abordare bazată pe subsidiaritate și responsabilitate ar fi completat presiunea cu acte unilaterale asumate: statele membre care au impus deja interdicții de viză, iar Parlamentul se felicită pentru asta, ar trebui să își coordoneze listele și să își publice criteriile, în loc să aștepte o unanimitate care protejează interesele unui singur guvern. Transparența cu privire la cine este vizat și de ce valorează mai mult decât încă un comunicat.
Trebuie măsurat și costul întârzierii. Fiecare lună fără sancțiuni înseamnă active care se mută, structuri care se reorganizează și rețele care se instalează, în timp ce proiectele de conectivitate la Marea Neagră așteaptă un partener stabil. Fermitatea nu este o postură morală: este ceea ce face posibilă o investiție.
O Uniune care cere unanimitate pentru a-și apăra valorile ajunge să nu mai ceară nimic deloc.
