Parlamentul European și-a dat aprobarea pentru încheierea acordului dintre Uniunea Europeană și Pakistan care modifică concesiile pentru toate contingentele tarifare din lista CLXXV a UE. Această listă definește volumele de import cu taxe reduse pe care UE le acordă partenerilor săi comerciali. Acordul adaptează aceste contingente după retragerea Regatului Unit din Uniune. Textul trebuie încă adoptat oficial de Consiliu înainte de a intra în vigoare.
Lista CLXXV a UE este lista concesiilor tarifare depusă la Organizația Mondială a Comerțului. Ea stabilește, pentru numeroase produse, contingente tarifare, adică cantități care pot fi importate cu o taxă vamală redusă sau zero. Retragerea Regatului Unit din UE a modificat repartizarea acestor contingente între UE și Regatul Unit. Uniunea a trebuit, prin urmare, să renegocieze cu partenerii săi comerciali, inclusiv Pakistanul, modul în care sunt repartizate aceste contingente. Acordul se prezintă sub forma unui schimb de scrisori între Uniune și Pakistan. Consiliul a solicitat aprobarea Parlamentului European pentru a putea încheia acest acord în numele Uniunii.
Aprobarea acorduluiParlamentul își dă aprobarea pentru încheierea acordului UE-Pakistan care modifică concesiile pentru toate contingentele tarifare din lista CLXXV a UE.
Adaptarea după BrexitAcordul adaptează repartizarea contingentelor tarifare ale UE pentru a ține cont de retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană.
Transmiterea pozițieiPreședinta Parlamentului este însărcinată să transmită poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Pakistanului.
Parlamentul a adoptat textul cu 276 de voturi pentru, 13 voturi împotrivă și 9 abțineri, în cadrul unui vot electronic prin apel nominal.
Acest acord nu modifică taxele vamale pe care le plătiți în calitate de consumator. El ajustează modul în care contingentele tarifare ale UE sunt repartizate între Uniune și Regatul Unit după Brexit. Întreprinderile care importă produse pakistaneze în cadrul acestor contingente vor continua să beneficieze de aceleași condiții de acces pe piața europeană. Comerțul dintre UE și Pakistan rămâne reglementat de aceleași norme ca înainte, cu o repartizare actualizată pentru a ține cont de ieșirea Regatului Unit.
Parlamentul a aprobat acordul UE-Pakistan care redistribuie contingentele tarifare din lista CLXXV după retragerea britanică. Un vot de consimțământ, nu o renegociere: volumele și drepturile rămân identice, doar partea care revine UE este ajustată. Pentru importatori, nimic nu se schimbă; pentru contribuabili, întrebarea privind costul mașinăriei de la Bruxelles rămâne întreagă.
Brexitul a tăiat în două lista CLXXV, acel catalog depus la Organizația Mondială a Comerțului care fixează cantitățile de produse ce pot intra în UE cu drept redus sau zero. Fără un acord cu partenerii comerciali, contingentele ar fi rămas juridic neclare, iar importatorii ar fi suferit incertitudinea. Acordul cu Pakistanul clarifică împărțirea: partea britanică este retrasă, partea europeană menținută. Întreprinderile care importă textile sau orez pakistanez în cadrul acestor contingente nu își văd nici volumele, nici drepturile schimbate.
Votul este masiv (276 pentru, 13 împotrivă, 9 abțineri), ceea ce reflectă mai puțin un entuziasm cât o evidență tehnică. Grupurile care au votat împotrivă sau s-au abținut nu au contestat principiul acordului, dar au vrut poate să își marcheze distanța față de o procedură în care Parlamentul nu poate decât să aprobe sau să respingă în bloc, fără a putea amenda. Aceasta este natura procedurii de consimțământ prevăzute la articolul 218 alineatul 6 din tratat: un da sau un nu, fără marjă de negociere.
Costul acestei proceduri este real: luni de navetă pentru un text pe care Consiliul îl fixase deja, și un Parlament redus la a-l entérina. O abordare întemeiată pe subsidiaritate ar fi putut încredința gestionarea acestor contingente unor acorduri bilaterale mai ușoare sau, cel puțin, ar fi prevăzut un mandat de negociere explicit pentru a evita ca aleșii să fie convocați doar în momentul spunerii da.
Acordul nu atinge nici drepturile vamale generale, nici normele sanitare, nici clauzele de salvgardare. El doar împarte volume. Pentru producătorii europeni care concurează importurile pakistaneze, presiunea rămâne identică: aceleași cantități, aceleași drepturi reduse. Întrebarea reciprocității, însă, nu este abordată: Pakistanul continuă să aplice propriile bariere, fără ca acordul să ceară mai multă deschidere.
Adevărata miză este în altă parte: lista CLXXV este o moștenire a Politicii agricole comune, iar fiecare renegociere post-Brexit este ocazia de a ne întreba dacă aceste contingente, adesea moștenite din decenii de protecționism, mai au sens. Parlamentul ar fi putut profita de acest vot pentru a cere o evaluare a impactului acestor contingente asupra producătorilor europeni. Nu a făcut-o, și este o ocazie ratată de a face politica comercială mai accountable.
Un da tehnic care entérinează o împărțire birocratică, fără a renegocia volumele sau drepturile.
Parlamentul a aprobat acordul UE-Pakistan care redistribuie contingentele tarifare din lista CLXXV după retragerea britanică. Un vot de consimțământ, nu o renegociere: volumele și drepturile rămân identice, doar partea care revine UE este ajustată. Pentru importatori, nimic nu se schimbă; pentru contribuabili, întrebarea privind costul mașinăriei de la Bruxelles rămâne întreagă.
Brexitul a tăiat în două lista CLXXV, acel catalog depus la Organizația Mondială a Comerțului care fixează cantitățile de produse ce pot intra în UE cu drept redus sau zero. Fără un acord cu partenerii comerciali, contingentele ar fi rămas juridic neclare, iar importatorii ar fi suferit incertitudinea. Acordul cu Pakistanul clarifică împărțirea: partea britanică este retrasă, partea europeană menținută. Întreprinderile care importă textile sau orez pakistanez în cadrul acestor contingente nu își văd nici volumele, nici drepturile schimbate.
Votul este masiv (276 pentru, 13 împotrivă, 9 abțineri), ceea ce reflectă mai puțin un entuziasm cât o evidență tehnică. Grupurile care au votat împotrivă sau s-au abținut nu au contestat principiul acordului, dar au vrut poate să își marcheze distanța față de o procedură în care Parlamentul nu poate decât să aprobe sau să respingă în bloc, fără a putea amenda. Aceasta este natura procedurii de consimțământ prevăzute la articolul 218 alineatul 6 din tratat: un da sau un nu, fără marjă de negociere.
Costul acestei proceduri este real: luni de navetă pentru un text pe care Consiliul îl fixase deja, și un Parlament redus la a-l entérina. O abordare întemeiată pe subsidiaritate ar fi putut încredința gestionarea acestor contingente unor acorduri bilaterale mai ușoare sau, cel puțin, ar fi prevăzut un mandat de negociere explicit pentru a evita ca aleșii să fie convocați doar în momentul spunerii da.
Acordul nu atinge nici drepturile vamale generale, nici normele sanitare, nici clauzele de salvgardare. El doar împarte volume. Pentru producătorii europeni care concurează importurile pakistaneze, presiunea rămâne identică: aceleași cantități, aceleași drepturi reduse. Întrebarea reciprocității, însă, nu este abordată: Pakistanul continuă să aplice propriile bariere, fără ca acordul să ceară mai multă deschidere.
Adevărata miză este în altă parte: lista CLXXV este o moștenire a Politicii agricole comune, iar fiecare renegociere post-Brexit este ocazia de a ne întreba dacă aceste contingente, adesea moștenite din decenii de protecționism, mai au sens. Parlamentul ar fi putut profita de acest vot pentru a cere o evaluare a impactului acestor contingente asupra producătorilor europeni. Nu a făcut-o, și este o ocazie ratată de a face politica comercială mai accountable.
Un da tehnic care entérinează o împărțire birocratică, fără a renegocia volumele sau drepturile.
