Parlamentul European a adoptat la 21 mai 2026, cu 440 de voturi pentru, 49 împotrivă și 84 de abțineri, noi norme care consolidează drepturile victimelor infracțiunilor în Uniunea Europeană. Textul creează un număr de asistență unic, apelabil la 116 006 pentru apelurile naționale, obligă statele membre să permită raportarea online a infracțiunilor neurgente și nonviolente și protejează mai bine datele de contact ale victimelor. Este textul final convenit cu guvernele UE; acestea trebuie încă să îl aprobe oficial înainte de a deveni lege.
Directiva din 2012 privind drepturile victimelor nu oferea un număr de asistență comun la nivelul întregii UE, nu prevedea în mod explicit raportarea online și nu proteja clar datele personale de contact ale victimelor în raport cu autorii infracțiunilor. Comisia Europeană a propus în 2023 consolidarea acestui cadru. Parlamentul a modificat această propunere și a ajuns la un acord cu Consiliul, care a condus la Directiva (UE) 2026/1472 ce modifică Directiva din 2012 fără a o înlocui.
Număr de asistență unic 116 006Statele membre trebuie să instituie linii de asistență accesibile, gratuite și confidențiale pentru victime, apelabile la 116 006 pentru apelurile naționale, precum și prin alte mijloace sigure, cum ar fi aplicații sau site-uri internet. Este prevăzut un număr distinct pentru apelurile internaționale, fără obligația de gratuitate.
Raportarea online a infracțiunilorVictimele trebuie să poată raporta infracțiunile prin canale gratuite, accesibile, sigure și ușor de utilizat, inclusiv online pentru cazurile neurgente și infracțiunile nonviolente, atunci când acest lucru este în interesul lor. Persoanele deținute sau plasate în centre închise trebuie, de asemenea, să poată raporta efectiv infracțiunile.
Protecția datelor personale de contactLocul de reședință, numărul de telefon și adresa electronică ale victimei nu trebuie comunicate autorului infracțiunii, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru exercitarea drepturilor la apărare sau dacă un interes legitim superior justifică acest lucru. Această regulă se aplică procedurilor penale inițiate după 2 iulie 2029.
Evaluare individuală consolidatăEvaluarea nevoilor victimei trebuie demarată cât mai curând posibil, de exemplu la primul contact cu autoritățile, și actualizată pe tot parcursul procedurii dacă situația se schimbă. Aceasta trebuie să acopere în special nevoia de sprijin psihologic suplimentar și accesul la servicii specializate.
Copii și persoane vulnerabileCopiii victime trebuie să poată raporta infracțiunile într-un mod sigur, confidențial și adaptat vârstei lor, fără ca consimțământul titularului autorității părintești să fie cerut în caz de conflict de interese. Victimele care sunt resortisanți ai unor țări terțe, indiferent de statutul lor de ședere, nu trebuie descurajate să raporteze și trebuie tratate fără discriminare.
Parlamentul a adoptat textul cu 440 de voturi pentru, 49 împotrivă și 84 de abțineri, în cadrul unui vot electronic prin apel nominal la 21 mai 2026.
Concret, o victimă din orice țară a UE va putea apela 116 006 pentru a obține informații, sprijin emoțional și a fi orientată către servicii de asistență. Va putea, de asemenea, să raporteze o infracțiune online dacă aceasta nu este urgentă sau violentă, fără a se deplasa. Datele sale personale de contact nu vor fi transmise autorului infracțiunii, cu excepția unor cazuri justificate, iar această protecție se va aplica procedurilor inițiate după 2 iulie 2029. Copiii și persoanele deținute vor beneficia de canale de raportare adaptate. Statele membre vor trebui, de asemenea, să îi formeze pe polițiști și pe personalul judiciar pentru primirea victimelor.
Parlamentul European a adoptat la 21 mai 2026, cu 440 de voturi pentru, 49 împotrivă și 84 de abțineri, Directiva (UE) 2026/1472 care consolidează drepturile victimelor infracțiunilor. Textul final, convenit cu Consiliul, creează un număr unic de asistență, disponibil la 116 006 pentru apelurile naționale, impune raportarea online a infracțiunilor neurgente și nonviolente și protejează datele de contact personale ale victimelor față de autor. Nu este o revoluție birocratică: este o simplificare concretă pentru cei care suferă o infracțiune și care, prea des, renunță să o raporteze.
Mecanismul este simplu: în loc să oblige o victimă să se deplaseze la secția de poliție pentru o infracțiune neurgentă, statele membre vor trebui să ofere un canal online gratuit, accesibil și sigur. Pentru o persoană care ezită să depună plângere, diferența dintre o procedură online și o deplasare fizică poate fi cea dintre a raporta și a renunța. Costul demersului scade, și exact asta contează.
Textul impune de asemenea ca persoanele deținute să poată raporta efectiv infracțiunile comise în locurile de detenție și ca copiii să poată face acest lucru fără consimțământul părinților în caz de conflict de interese. Sunt breșe în unghiuri moarte, nu straturi suplimentare de control. Logica este cea a accesului, nu a neîncrederii.
Dispoziția cea mai concretă este poate cea mai discretă: locul de reședință, numărul de telefon și adresa electronică a victimei nu vor mai fi comunicate autorului infracțiunii, cu excepția cazului în care este necesar pentru drepturile la apărare sau pentru un interes legitim superior. Această regulă se aplică procedurilor inițiate după 2 iulie 2029. Trei ani de tranziție este mult pentru o victimă a cărei adresă poate încă să ajungă mâine în mâini greșite.
Alternativa subsidiară ar fi să lăsăm fiecare stat membru să stabilească propriile garanții, dar riscul de fragmentare este real: o victimă care locuiește într-o țară ar putea avea datele protejate, alta nu. Abordarea europeană se justifică aici prin egalitatea de tratament, cu condiția ca termenul de punere în aplicare să nu devină un pretext pentru a amâna esențialul.
Textul consolidează drepturile, dar nu elimină complexitatea procedurală. Evaluarea individuală trebuie lansată cât mai curând posibil și actualizată, dar victimele vor trebui în continuare să navigheze între autoritățile naționale, serviciile de sprijin și instanțe. Costul timpului rămâne suportat de victimă, nu de administrație. O simplificare reală ar fi eliminat dublurile demersurilor, nu doar ar fi accelerat coada de așteptare.
Votul este larg: 440 pentru, 49 împotrivă, 84 de abțineri. Grupurile nu au votat toate din aceleași motive, dar majoritatea a considerat că accesul la justiție primează în fața reținerilor naționale. Este un semnal: când Europa simplifică accesul la drept, nu doar reglementează, ci oferă un serviciu.
O victimă care poate raporta online și a cărei adresă rămâne protejată nu este o victimă în plus în statistici, este o persoană care își recapătă controlul.
Parlamentul European a adoptat la 21 mai 2026, cu 440 de voturi pentru, 49 împotrivă și 84 de abțineri, Directiva (UE) 2026/1472 care consolidează drepturile victimelor infracțiunilor. Textul final, convenit cu Consiliul, creează un număr unic de asistență, disponibil la 116 006 pentru apelurile naționale, impune raportarea online a infracțiunilor neurgente și nonviolente și protejează datele de contact personale ale victimelor față de autor. Nu este o revoluție birocratică: este o simplificare concretă pentru cei care suferă o infracțiune și care, prea des, renunță să o raporteze.
Mecanismul este simplu: în loc să oblige o victimă să se deplaseze la secția de poliție pentru o infracțiune neurgentă, statele membre vor trebui să ofere un canal online gratuit, accesibil și sigur. Pentru o persoană care ezită să depună plângere, diferența dintre o procedură online și o deplasare fizică poate fi cea dintre a raporta și a renunța. Costul demersului scade, și exact asta contează.
Textul impune de asemenea ca persoanele deținute să poată raporta efectiv infracțiunile comise în locurile de detenție și ca copiii să poată face acest lucru fără consimțământul părinților în caz de conflict de interese. Sunt breșe în unghiuri moarte, nu straturi suplimentare de control. Logica este cea a accesului, nu a neîncrederii.
Dispoziția cea mai concretă este poate cea mai discretă: locul de reședință, numărul de telefon și adresa electronică a victimei nu vor mai fi comunicate autorului infracțiunii, cu excepția cazului în care este necesar pentru drepturile la apărare sau pentru un interes legitim superior. Această regulă se aplică procedurilor inițiate după 2 iulie 2029. Trei ani de tranziție este mult pentru o victimă a cărei adresă poate încă să ajungă mâine în mâini greșite.
Alternativa subsidiară ar fi să lăsăm fiecare stat membru să stabilească propriile garanții, dar riscul de fragmentare este real: o victimă care locuiește într-o țară ar putea avea datele protejate, alta nu. Abordarea europeană se justifică aici prin egalitatea de tratament, cu condiția ca termenul de punere în aplicare să nu devină un pretext pentru a amâna esențialul.
Textul consolidează drepturile, dar nu elimină complexitatea procedurală. Evaluarea individuală trebuie lansată cât mai curând posibil și actualizată, dar victimele vor trebui în continuare să navigheze între autoritățile naționale, serviciile de sprijin și instanțe. Costul timpului rămâne suportat de victimă, nu de administrație. O simplificare reală ar fi eliminat dublurile demersurilor, nu doar ar fi accelerat coada de așteptare.
Votul este larg: 440 pentru, 49 împotrivă, 84 de abțineri. Grupurile nu au votat toate din aceleași motive, dar majoritatea a considerat că accesul la justiție primează în fața reținerilor naționale. Este un semnal: când Europa simplifică accesul la drept, nu doar reglementează, ci oferă un serviciu.
O victimă care poate raporta online și a cărei adresă rămâne protejată nu este o victimă în plus în statistici, este o persoană care își recapătă controlul.
