Parlamentul European a decis să ridice imunitatea parlamentară a lui Nikos Pappas, deputat grec, ca urmare a unei cereri a autorităților judiciare grecești privind presupuse fapte de defăimare și insultă. Decizia a fost adoptată prin vot cu mâna ridicată, fără numărare individuală a voturilor. Parlamentul a însărcinat Președinta sa să transmită imediat această decizie și raportul comisiei competente autorității judiciare grecești competente, precum și lui Nikos Pappas. Această decizie este definitivă și se aplică imediat.
Nikos Pappas este deputat în Parlamentul European, ales în Grecia în iunie 2024. Autoritățile judiciare grecești îl urmăresc penal pentru presupuse declarații defăimătoare și insultătoare făcute în cadrul unui interviu online la 20 martie 2024 la Atena, fapte care constituie infracțiuni penale în dreptul grec. Cererea de ridicare a imunității sale a fost transmisă de parchetul general al Curții Supreme grecești la 10 septembrie 2025 și anunțată în ședința plenară a Parlamentului la 6 octombrie 2025. Nikos Pappas a fost audiat la 28 ianuarie 2026. Parlamentul a examinat dacă urmărirea penală urmărea să dăuneze activității sale politice și nu a găsit niciun element în acest sens.
Ridicarea imunității lui Nikos PappasParlamentul European a decis să ridice imunitatea parlamentară a lui Nikos Pappas, permițând astfel autorităților judiciare grecești să continue procedura penală împotriva sa pentru presupuse fapte de defăimare și insultă.
Transmiterea imediată a decizieiPreședinta Parlamentului European este însărcinată să transmită fără întârziere decizia și raportul comisiei competente autorității judiciare grecești competente, precum și lui Nikos Pappas.
Absența persecuției politiceParlamentul a constatat că niciun element nu permitea să se presupună că urmărirea penală a fost inițiată cu intenția de a dăuna activității politice a lui Nikos Pappas în calitate de deputat european.
Fapte anterioare mandatuluiFaptele reproșate lui Nikos Pappas au fost comise la 20 martie 2024, înainte de alegerea sa în Parlamentul European în iunie 2024, și nu țin de o opinie sau un vot exprimat în exercitarea funcțiilor sale parlamentare.
Parlamentul European a adoptat ridicarea imunității lui Nikos Pappas prin vot cu mâna ridicată. Nu a fost înregistrată nicio numărare individuală a voturilor.
Această decizie înseamnă că Nikos Pappas, în calitate de cetățean grec, va putea fi urmărit penal în fața instanțelor grecești pentru presupuse fapte de defăimare și insultă, ca orice alt cetățean. Ea reamintește că imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal, ci o protecție legată de exercitarea funcțiilor parlamentare. Cetățenii greci care se consideră victime ale defăimării își pot vedea astfel plângerea soluționată chiar dacă autorul presupus este un deputat european, atât timp cât faptele nu țin de activitatea parlamentară.
Parlamentul European a ridicat imunitatea lui Nikos Pappas, deputat grec, pentru fapte de defăimare și insultă presupuse a fi fost comise înainte de alegerea sa. O decizie care reamintește că imunitatea parlamentară protejează instituția, nu persoana.
Imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal. Ea există pentru a garanta independența Parlamentului și a membrilor săi, astfel încât niciun deputat să nu fie urmărit penal pentru opiniile sau voturile sale. În speță, declarațiile reproșate lui Nikos Pappas au fost făcute în cadrul unui interviu online la 20 martie 2024, înainte de alegerea sa în Parlamentul European în iunie 2024. Prin urmare, ele nu țin de exercitarea funcțiilor sale parlamentare. Parlamentul a constatat că niciun element nu permitea să se prezume că urmărirea penală viza dăunarea activității sale politice. Calea judiciară greacă își poate urma astfel cursul.
Această decizie are o miză concretă pentru cetățenii greci care se consideră victime ale defăimării: plângerea lor va putea ajunge la capăt chiar dacă autorul presupus este un deputat european, atât timp cât faptele nu sunt acoperite de imunitate. Ea transmite totodată un semnal aleșilor: imunitatea nu este un scut împotriva răspunderilor de drept comun. Transparența votului cu mâna ridicată, fără numărare individuală, nu permite cunoașterea pozițiilor fiecărui grup, dar decizia este clară.
Cererea de ridicare a imunității a fost transmisă de parchetul general al Curții Supreme grecești la 10 septembrie 2025, anunțată în plen la 6 octombrie 2025, iar Nikos Pappas a fost audiat la 28 ianuarie 2026. Parlamentul a decis prin vot cu mâna ridicată, fără numărare individuală. Această celeritate contrastează cu lentitudinea multor proceduri europene. Ea merită salutată: o justiție care întârzie este o justiție care nu protejează nici victimele, nici justițiabilii.
Parlamentul a reamintit că nu este un tribunal și că deputatul nu este un acuzat în această procedură. Este o distincție esențială: rolul Parlamentului se limitează la a verifica dacă cererea nu este motivată de o intenție politică. Odată efectuat acest control, revine jurisdicțiilor naționale să decidă. Această repartizare a rolurilor este sănătoasă. Ea evită ca imunitatea să devină un instrument de impunitate sau, dimpotrivă, un instrument de persecuție politică.
Imunitatea nu este un privilegiu personal, ci o garanție a independenței Parlamentului.
Parlamentul European a ridicat imunitatea lui Nikos Pappas, deputat grec, pentru fapte de defăimare și insultă presupuse a fi fost comise înainte de alegerea sa. O decizie care reamintește că imunitatea parlamentară protejează instituția, nu persoana.
Imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal. Ea există pentru a garanta independența Parlamentului și a membrilor săi, astfel încât niciun deputat să nu fie urmărit penal pentru opiniile sau voturile sale. În speță, declarațiile reproșate lui Nikos Pappas au fost făcute în cadrul unui interviu online la 20 martie 2024, înainte de alegerea sa în Parlamentul European în iunie 2024. Prin urmare, ele nu țin de exercitarea funcțiilor sale parlamentare. Parlamentul a constatat că niciun element nu permitea să se prezume că urmărirea penală viza dăunarea activității sale politice. Calea judiciară greacă își poate urma astfel cursul.
Această decizie are o miză concretă pentru cetățenii greci care se consideră victime ale defăimării: plângerea lor va putea ajunge la capăt chiar dacă autorul presupus este un deputat european, atât timp cât faptele nu sunt acoperite de imunitate. Ea transmite totodată un semnal aleșilor: imunitatea nu este un scut împotriva răspunderilor de drept comun. Transparența votului cu mâna ridicată, fără numărare individuală, nu permite cunoașterea pozițiilor fiecărui grup, dar decizia este clară.
Cererea de ridicare a imunității a fost transmisă de parchetul general al Curții Supreme grecești la 10 septembrie 2025, anunțată în plen la 6 octombrie 2025, iar Nikos Pappas a fost audiat la 28 ianuarie 2026. Parlamentul a decis prin vot cu mâna ridicată, fără numărare individuală. Această celeritate contrastează cu lentitudinea multor proceduri europene. Ea merită salutată: o justiție care întârzie este o justiție care nu protejează nici victimele, nici justițiabilii.
Parlamentul a reamintit că nu este un tribunal și că deputatul nu este un acuzat în această procedură. Este o distincție esențială: rolul Parlamentului se limitează la a verifica dacă cererea nu este motivată de o intenție politică. Odată efectuat acest control, revine jurisdicțiilor naționale să decidă. Această repartizare a rolurilor este sănătoasă. Ea evită ca imunitatea să devină un instrument de impunitate sau, dimpotrivă, un instrument de persecuție politică.
Imunitatea nu este un privilegiu personal, ci o garanție a independenței Parlamentului.
