Parlamentul European a aprobat încheierea acordului dintre Uniunea Europeană și Norvegia privind transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) pentru prevenirea, detectarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și a formelor grave de criminalitate. Acesta a urmat propunerea Comisiei. Acest text este acum adoptat de Parlament; el trebuie încă să fie aprobat în mod formal de guvernele statelor membre înainte de a putea intra în vigoare.
Datele din registrul cu numele pasagerilor (PNR) sunt informațiile pe care companiile aeriene le colectează la rezervare: nume, itinerariu, date de contact, modalitate de plată, bagaje. De mai mulți ani, Uniunea Europeană utilizează aceste date pentru a combate terorismul și criminalitatea gravă. Un acord cu Norvegia permitea transferul acestor date între UE și această țară. Comisia Europeană a negociat acest acord și a solicitat Parlamentului să îl aprobe. Parlamentul a luat decizia la 29 aprilie 2026.
Aprobarea acorduluiParlamentul își dă aprobarea pentru încheierea acordului dintre Uniunea Europeană și Norvegia privind transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) pentru prevenirea, detectarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și a formelor grave de criminalitate.
Transmiterea pozițieiPreședinta Parlamentului este însărcinată să transmită poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Regatului Norvegiei.
Nicio modificare a conținutuluiRezoluția de aprobare nu conține nicio modificare a conținutului acordului. Parlamentul nu a adăugat condiții sau praguri suplimentare mecanismului de transfer al datelor PNR.
Votul a avut loc prin apel nominal electronic: 532 de voturi pentru, 72 de voturi împotrivă și 26 de abțineri.
În mod concret, datele de rezervare ale zborurilor între Uniunea Europeană și Norvegia vor putea continua să fie transferate și utilizate de autoritățile norvegiene pentru a combate terorismul și criminalitatea gravă. Pasagerii vizați nu vor vedea o schimbare imediată în demersurile lor, dar datele lor vor rămâne supuse acestor transferuri. Acordul reglementează aceste schimburi și urmărește să garanteze un nivel de protecție a datelor personale. Textul trebuie încă să primească aprobarea formală a guvernelor statelor membre înainte de a deveni definitiv.
Parlamentul European a dat undă verde, pe 29 aprilie 2026, acordului UE-Norvegia privind transferul datelor din dosarele pasagerilor (PNR). Cu 532 de voturi pentru, 72 împotrivă și 26 de abțineri, a urmat Comisia fără a modifica textul. Un vot de încredere într-un instrument de securitate, dar și un cec în alb pentru un mecanism care merită supravegheat.
Acordul PNR cu Norvegia permite autorităților norvegiene să acceseze datele de rezervare ale zborurilor provenind din sau cu destinația Uniune. Aceste date (nume, itinerariu, date de contact, modalitate de plată, bagaje) sunt utilizate pentru a detecta și urmări infracțiunile teroriste și formele grave de criminalitate. Pentru cetățeni, aceasta înseamnă că datele lor vor continua să fie transferate, fără nicio schimbare imediată în demersurile lor. Pentru companiile aeriene, aceasta implică menținerea sistemelor de transmitere existente.
Parlamentul ar fi putut cere garanții suplimentare, clauze de revizuire sau limite precise privind durata de păstrare. Nu a făcut-o. Aprobând acordul fără amendament, acordă încredere Comisiei și Consiliului că garanțiile de protecție a datelor sunt suficiente. Or, fiecare transfer de date personale creează un risc de abuz sau de eroare. Un mecanism de control independent și rapoarte periodice ar fi fost garduri de protecție utile. Parlamentul a preferat simplitatea în locul prudenței.
Totuși, acordul se înscrie într-o cooperare deja veche între UE și Norvegia în materie de securitate. Norvegia este un partener de încredere, membru al spațiului Schengen, iar datele PNR sunt un instrument recunoscut pentru lupta împotriva terorismului. Votul larg arată că grupurile politice, de la PPE la S&D, trecând prin Renew și ECR, împărtășesc această analiză. Cele 72 de voturi împotrivă și 26 de abțineri provin probabil de la Verzi/ALE și de la Stânga, care își exprimă rezervele privind protecția datelor. Dar majoritatea a considerat că securitatea are prioritate.
Parlamentul nu a profitat de această procedură pentru a renegocia acordul. Ar fi putut cere ca transferurile să fie limitate la zborurile cu adevărat suspecte sau ca Norvegia să se angajeze la un control judiciar independent. Nu a făcut-o. Acest lucru poate fi înțeles: acordul era deja negociat, iar timpul presa în materie de securitate. Dar Parlamentul ar fi putut cel puțin să ceară un raport anual privind utilizarea datelor sau o clauză de suspendare în caz de încălcare. Nimic din toate acestea nu a fost adăugat.
O abordare mai liberală și mai responsabilă ar fi constat în limitarea strictă a colectării la datele necesare, stabilirea unei durate scurte de păstrare și încredințarea controlului unei autorități independente. Aceasta ar fi redus costul pentru libertăți fără a slăbi securitatea. Parlamentul a ales calea încrederii. Guvernelor statelor membre le revine acum să verifice dacă această încredere este justificată.
A aproba un acord fără a-l atinge înseamnă a accepta ca alții să decidă garanțiile în locul nostru.
Parlamentul European a dat undă verde, pe 29 aprilie 2026, acordului UE-Norvegia privind transferul datelor din dosarele pasagerilor (PNR). Cu 532 de voturi pentru, 72 împotrivă și 26 de abțineri, a urmat Comisia fără a modifica textul. Un vot de încredere într-un instrument de securitate, dar și un cec în alb pentru un mecanism care merită supravegheat.
Acordul PNR cu Norvegia permite autorităților norvegiene să acceseze datele de rezervare ale zborurilor provenind din sau cu destinația Uniune. Aceste date (nume, itinerariu, date de contact, modalitate de plată, bagaje) sunt utilizate pentru a detecta și urmări infracțiunile teroriste și formele grave de criminalitate. Pentru cetățeni, aceasta înseamnă că datele lor vor continua să fie transferate, fără nicio schimbare imediată în demersurile lor. Pentru companiile aeriene, aceasta implică menținerea sistemelor de transmitere existente.
Parlamentul ar fi putut cere garanții suplimentare, clauze de revizuire sau limite precise privind durata de păstrare. Nu a făcut-o. Aprobând acordul fără amendament, acordă încredere Comisiei și Consiliului că garanțiile de protecție a datelor sunt suficiente. Or, fiecare transfer de date personale creează un risc de abuz sau de eroare. Un mecanism de control independent și rapoarte periodice ar fi fost garduri de protecție utile. Parlamentul a preferat simplitatea în locul prudenței.
Totuși, acordul se înscrie într-o cooperare deja veche între UE și Norvegia în materie de securitate. Norvegia este un partener de încredere, membru al spațiului Schengen, iar datele PNR sunt un instrument recunoscut pentru lupta împotriva terorismului. Votul larg arată că grupurile politice, de la PPE la S&D, trecând prin Renew și ECR, împărtășesc această analiză. Cele 72 de voturi împotrivă și 26 de abțineri provin probabil de la Verzi/ALE și de la Stânga, care își exprimă rezervele privind protecția datelor. Dar majoritatea a considerat că securitatea are prioritate.
Parlamentul nu a profitat de această procedură pentru a renegocia acordul. Ar fi putut cere ca transferurile să fie limitate la zborurile cu adevărat suspecte sau ca Norvegia să se angajeze la un control judiciar independent. Nu a făcut-o. Acest lucru poate fi înțeles: acordul era deja negociat, iar timpul presa în materie de securitate. Dar Parlamentul ar fi putut cel puțin să ceară un raport anual privind utilizarea datelor sau o clauză de suspendare în caz de încălcare. Nimic din toate acestea nu a fost adăugat.
O abordare mai liberală și mai responsabilă ar fi constat în limitarea strictă a colectării la datele necesare, stabilirea unei durate scurte de păstrare și încredințarea controlului unei autorități independente. Aceasta ar fi redus costul pentru libertăți fără a slăbi securitatea. Parlamentul a ales calea încrederii. Guvernelor statelor membre le revine acum să verifice dacă această încredere este justificată.
A aproba un acord fără a-l atinge înseamnă a accepta ca alții să decidă garanțiile în locul nostru.
