La 10 februarie 2026, Parlamentul European a adoptat o actualizare a normelor privind piața și măsurile de sprijin în sectorul vitivinicol și pentru produsele vinicole aromatizate. Textul simplifică autorizațiile de replantare, clarifică definiția „cupajului” și facilitează smulgerea viilor abandonate. De asemenea, modernizează procedurile permițând utilizarea mijloacelor electronice.
Normele actuale privind piața vitivinicolă, care provin din Regulamentele (UE) nr. 1308/2013, (UE) 2021/2115 și (UE) nr. 251/2014, datează de mai mulți ani. Comisia Europeană a propus o revizuire pentru a simplifica anumite proceduri și a răspunde mai bine provocărilor sectorului, cum ar fi gestionarea viilor abandonate și clarificarea practicilor oenologice. Parlamentul și Consiliul au ajuns la un acord în primă lectură, ceea ce a permis o adoptare rapidă.
Textul adoptat modifică trei regulamente existente:
Regulamentul modifică, de asemenea, Regulamentul (UE) 2024/1143 în ceea ce privește anumite norme de etichetare pentru băuturile spirtoase, pentru a asigura coerența cu noile dispoziții.
Textul a fost adoptat cu o majoritate largă: 625 de voturi pentru, 15 împotrivă și 11 abțineri. Acest vot confirmă acordul încheiat cu Consiliul, ceea ce înseamnă că regulamentul este adoptat definitiv și va intra în vigoare după publicarea sa în Jurnalul Oficial al UE.
Pentru consumatori, aceste modificări nu vor avea un impact direct vizibil, dar garantează o mai bună trasabilitate și o clarificare a practicilor oenologice. Pentru viticultori și producătorii de vin, noile norme simplifică demersurile administrative și oferă mai multă flexibilitate în gestionarea viilor lor. Utilizarea mijloacelor electronice va reduce termenele și costurile legate de procedurile pe hârtie. În cele din urmă, smulgerea facilitată a viilor abandonate contribuie la o gestionare mai durabilă a potențialului de producție viticolă în UE.
Parlamentul European a adoptat la 10 februarie 2026, cu 625 de voturi pentru, 15 împotrivă și 11 abțineri, Regulamentul (UE) 2026/471 care modifică regulile pieței vitivinicole. Acest text final, negociat cu Consiliul, ajustează mecanismele de sprijin sectorial fără a atinge miezul problemei: o politică agricolă comună care tratează producătorii ca pe niște administrați, nu ca pe niște antreprenori.
Vinul european suferă de un rău simplu: reguli uniforme pentru terroiruri, climate și piețe care nu au nimic în comun. Regulamentul 2026/471 ajustează măsuri de sprijin și reguli de piață, dar nu le redă viticultorilor libertatea de a decide ce să planteze, cum să vândă și la ce preț. Fiecare normă nouă, fiecare procedură nouă de declarare, fiecare condiție nouă de eligibilitate pentru ajutoare crește costul de producție și deturnează atenția de la cel care face vin spre cel care completează formulare.
Acordul găsit cu Consiliul are meritul de a fi rapid și de a închide o procedură. Dar rapiditatea nu spune nimic despre calitate. Textul final este o coajă: aprobă un compromis ale cărui detalii operaționale sunt trimise la acte de executare și la linii directoare. Pentru un exploatație, asta înseamnă noi incertitudini: regulile se vor schimba din nou, fără ca Parlamentul să se pronunțe încă o dată. Controlul democratic se oprește acolo unde începe comitologia.
Măsurile de sprijin sectorial, oricât de tehnice ar fi, mobilizează fonduri publice. Fiecare euro cheltuit la Bruxelles pentru organizarea pieței vinului este un euro luat de la contribuabili și un semnal trimis producătorilor: produceți pentru ajutor, nu pentru consumator. Regulamentul nu pune în discuție această logică. O ajustează. O abordare bazată pe subsidiaritate ar fi constat în a lăsa statele membre, sau mai bine, interprofesiunile regionale, să își definească propriile reguli de comercializare și de sprijin, fără a trece printr-un regulament european de mai multe pagini.
Textul prevede de asemenea o declarație a Comisiei anexată la rezoluție. Această declarație va fi publicată în Jurnalul Oficial, dar nu are nicio putere obligatorie. Este un angajament politic, nu o garanție pentru viticultori. Cei care așteaptă clarificări privind regulile pieței vor trebui să se mulțumească cu bune intenții. Între timp, concurenții din Lumea Nouă continuă să inoveze, să planteze și să vândă, fără să aștepte un regulament european.
Un acord în plus, iar viticultorii așteaptă în continuare să fie lăsați să lucreze.
Parlamentul European a adoptat la 10 februarie 2026, cu 625 de voturi pentru, 15 împotrivă și 11 abțineri, Regulamentul (UE) 2026/471 care modifică regulile pieței vitivinicole. Acest text final, negociat cu Consiliul, ajustează mecanismele de sprijin sectorial fără a atinge miezul problemei: o politică agricolă comună care tratează producătorii ca pe niște administrați, nu ca pe niște antreprenori.
Vinul european suferă de un rău simplu: reguli uniforme pentru terroiruri, climate și piețe care nu au nimic în comun. Regulamentul 2026/471 ajustează măsuri de sprijin și reguli de piață, dar nu le redă viticultorilor libertatea de a decide ce să planteze, cum să vândă și la ce preț. Fiecare normă nouă, fiecare procedură nouă de declarare, fiecare condiție nouă de eligibilitate pentru ajutoare crește costul de producție și deturnează atenția de la cel care face vin spre cel care completează formulare.
Acordul găsit cu Consiliul are meritul de a fi rapid și de a închide o procedură. Dar rapiditatea nu spune nimic despre calitate. Textul final este o coajă: aprobă un compromis ale cărui detalii operaționale sunt trimise la acte de executare și la linii directoare. Pentru un exploatație, asta înseamnă noi incertitudini: regulile se vor schimba din nou, fără ca Parlamentul să se pronunțe încă o dată. Controlul democratic se oprește acolo unde începe comitologia.
Măsurile de sprijin sectorial, oricât de tehnice ar fi, mobilizează fonduri publice. Fiecare euro cheltuit la Bruxelles pentru organizarea pieței vinului este un euro luat de la contribuabili și un semnal trimis producătorilor: produceți pentru ajutor, nu pentru consumator. Regulamentul nu pune în discuție această logică. O ajustează. O abordare bazată pe subsidiaritate ar fi constat în a lăsa statele membre, sau mai bine, interprofesiunile regionale, să își definească propriile reguli de comercializare și de sprijin, fără a trece printr-un regulament european de mai multe pagini.
Textul prevede de asemenea o declarație a Comisiei anexată la rezoluție. Această declarație va fi publicată în Jurnalul Oficial, dar nu are nicio putere obligatorie. Este un angajament politic, nu o garanție pentru viticultori. Cei care așteaptă clarificări privind regulile pieței vor trebui să se mulțumească cu bune intenții. Între timp, concurenții din Lumea Nouă continuă să inoveze, să planteze și să vândă, fără să aștepte un regulament european.
Un acord în plus, iar viticultorii așteaptă în continuare să fie lăsați să lucreze.
