Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care solicită Comisiei și statelor membre să protejeze mai bine drepturile fundamentale în Uniune. Solicită în special deschiderea unei proceduri consolidate împotriva Ungariei, utilizarea sistematică a mecanismului care condiționează fondurile europene de respectarea statului de drept și o strategie europeană de combatere a sărăciei. Acest text este o poziție politică: nu creează noi obligații juridice.
În fiecare an, Parlamentul European examinează situația drepturilor fundamentale în Uniune și votează o rezoluție care enumeră constatările și solicitările sale. Textul adoptat acoperă statul de drept, libertatea presei, combaterea corupției, drepturile sociale și sărăcia. Se bazează pe rapoarte ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale și ale Comisiei.
Procedură consolidată împotriva UngarieiParlamentul solicită Comisiei și statelor membre să declanșeze procedura prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din tratatul UE împotriva Ungariei, care este deja vizată de o procedură din 2018. De asemenea, solicită Consiliului să adopte recomandări specifice fiecărei țări, cu termene clare și criterii măsurabile.
Fonduri europene condiționate de statul de dreptParlamentul invită Comisia să utilizeze în mod sistematic și riguros regulamentul care permite suspendarea fondurilor europene în caz de încălcare a statului de drept, astfel încât banii Uniunii să nu finanțeze atingeri aduse valorilor Uniunii.
Strategie anti-sărăcie pentru 2035Parlamentul invită Comisia să elaboreze o strategie europeană de combatere a sărăciei care să vizeze eliminarea sărăciei până în 2035, cu obiective intermediare măsurabile, și să creeze un grup de lucru al Uniunii privind sărăcia.
Protecția jurnaliștilor și a mass-mediaParlamentul solicită punerea în aplicare completă a regulamentului european privind libertatea mass-media și transpunerea rapidă a directivei împotriva acțiunilor în justiție abuzive. Solicită protejarea jurnaliștilor în exil, în special împotriva utilizării abuzive a notificărilor roșii Interpol.
Combaterea corupțieiParlamentul solicită statelor membre să se conformeze pe deplin recomandărilor GRECO și să coopereze cu Parchetul European. Solicită o aplicare rapidă și ambițioasă a directivei anti-corupție și protecția avertizorilor de integritate.
Parlamentul a adoptat rezoluția cu 328 de voturi pentru, 199 împotrivă și 98 abțineri în cadrul unui vot electronic prin apel nominal.
Această rezoluție nu vă schimbă direct drepturile: exprimă poziția politică a Parlamentului European și solicită Comisiei și statelor membre să acționeze. Concret, pledează pentru ca fondurile europene să fie tăiate în caz de încălcări grave ale statului de drept, pentru o mai bună protecție a jurnaliștilor și pentru o strategie care să vizeze eliminarea sărăciei până în 2035. Aceste solicitări nu au forță de lege atât timp cât Comisia nu propune texte obligatorii și statele membre nu le adoptă.
Cu 328 de voturi pentru, 199 împotrivă și 98 de abțineri, Parlamentul European a adoptat o rezoluție care cere deschiderea procedurii articolului 7 alineatul (2) împotriva Ungariei, utilizarea sistematică a regulamentului care condiționează fondurile europene de statul de drept și lansarea unei strategii antipauperitate pentru 2035. Acest text nu are nicio forță obligatorie: exprimă o majoritate politică, nu schimbă niciun drept al cetățenilor.
Parlamentul European a adoptat o rezoluție privind drepturile fundamentale în 2024 și 2025. Aceasta cere Comisiei să facă evaluări de impact sistematice asupra drepturilor fundamentale înainte de fiecare propunere legislativă, să își întărească rapoartele anuale privind Carta și să deschidă proceduri de încălcare. De asemenea, face apel la Consiliu să adopte recomandări pe țară cu termene și criterii măsurabile. Nimic din toate acestea nu creează o obligație juridică: Comisia rămâne liberă să urmeze sau nu, iar statele membre nu sunt obligate.
Mecanismul de condiționalitate legat de statul de drept merită o oprire. Acest regulament permite Comisiei să suspende plăți din fonduri europene atunci când constată că încălcări ale statului de drept afectează buna gestiune financiară. Parlamentul vrea ca aceasta să îl utilizeze „în mod sistematic și riguros”. Dar Comisia, nu Parlamentul, decide. Iar Comisia a arătat deja că preferă să negocieze planuri de redresare în loc să taie fondurile. Rezoluția nu schimbă acest raport de forțe.
Apelul de a deschide articolul 7 alineatul (2) împotriva Ungariei este un semnal politic puternic. Procedura există din 2018, dar este blocată în Consiliu, unde mai multe guverne refuză să meargă mai departe. O rezoluție a Parlamentului nu va debloca această piedică. Ea servește la documentarea pozițiilor și la influențarea opiniei, nu la producerea de efecte juridice.
Parlamentul cere o strategie europeană de luptă împotriva sărăciei care să vizeze eliminarea sărăciei până în 2035, cu obiective intermediare și un grup de lucru al Uniunii. Intenția este generoasă, dar metoda ridică semne de întrebare. Sărăcia nu se decretează; ea depinde de creștere, de ocupare, de costul locuinței și de eficacitatea transferurilor sociale, domenii în care statele membre au competențele esențiale. Crearea unui grup de lucru și a unor obiective europene riscă să adauge coordonare fără a trata cauzele: fiscalitate prea grea pe muncă, reglementare care scumpește construcția, piață a muncii rigidă.
Textul cere de asemenea ca locuința să nu mai fie tratată ca o marfă. Dar locuința este un bun rar acolo unde construcția este împiedicată de regulile de urbanism și de costurile administrative. Adevărata soluție liberală ar fi să eliberezi terenul și să reduci obstacolele din calea construcției, nu să multiplici fondurile și strategiile. Parlamentul preferă prima opțiune: cere un fond specific pentru locuințe accesibile. Aceasta înseamnă a adăuga un strat de cheltuieli publice fără a garanta că oferta va urma.
O rezoluție îi angajează doar pe cei care au votat-o; ea nu schimbă nici tratatele, nici viața cetățenilor.
Cu 328 de voturi pentru, 199 împotrivă și 98 de abțineri, Parlamentul European a adoptat o rezoluție care cere deschiderea procedurii articolului 7 alineatul (2) împotriva Ungariei, utilizarea sistematică a regulamentului care condiționează fondurile europene de statul de drept și lansarea unei strategii antipauperitate pentru 2035. Acest text nu are nicio forță obligatorie: exprimă o majoritate politică, nu schimbă niciun drept al cetățenilor.
Parlamentul European a adoptat o rezoluție privind drepturile fundamentale în 2024 și 2025. Aceasta cere Comisiei să facă evaluări de impact sistematice asupra drepturilor fundamentale înainte de fiecare propunere legislativă, să își întărească rapoartele anuale privind Carta și să deschidă proceduri de încălcare. De asemenea, face apel la Consiliu să adopte recomandări pe țară cu termene și criterii măsurabile. Nimic din toate acestea nu creează o obligație juridică: Comisia rămâne liberă să urmeze sau nu, iar statele membre nu sunt obligate.
Mecanismul de condiționalitate legat de statul de drept merită o oprire. Acest regulament permite Comisiei să suspende plăți din fonduri europene atunci când constată că încălcări ale statului de drept afectează buna gestiune financiară. Parlamentul vrea ca aceasta să îl utilizeze „în mod sistematic și riguros”. Dar Comisia, nu Parlamentul, decide. Iar Comisia a arătat deja că preferă să negocieze planuri de redresare în loc să taie fondurile. Rezoluția nu schimbă acest raport de forțe.
Apelul de a deschide articolul 7 alineatul (2) împotriva Ungariei este un semnal politic puternic. Procedura există din 2018, dar este blocată în Consiliu, unde mai multe guverne refuză să meargă mai departe. O rezoluție a Parlamentului nu va debloca această piedică. Ea servește la documentarea pozițiilor și la influențarea opiniei, nu la producerea de efecte juridice.
Parlamentul cere o strategie europeană de luptă împotriva sărăciei care să vizeze eliminarea sărăciei până în 2035, cu obiective intermediare și un grup de lucru al Uniunii. Intenția este generoasă, dar metoda ridică semne de întrebare. Sărăcia nu se decretează; ea depinde de creștere, de ocupare, de costul locuinței și de eficacitatea transferurilor sociale, domenii în care statele membre au competențele esențiale. Crearea unui grup de lucru și a unor obiective europene riscă să adauge coordonare fără a trata cauzele: fiscalitate prea grea pe muncă, reglementare care scumpește construcția, piață a muncii rigidă.
Textul cere de asemenea ca locuința să nu mai fie tratată ca o marfă. Dar locuința este un bun rar acolo unde construcția este împiedicată de regulile de urbanism și de costurile administrative. Adevărata soluție liberală ar fi să eliberezi terenul și să reduci obstacolele din calea construcției, nu să multiplici fondurile și strategiile. Parlamentul preferă prima opțiune: cere un fond specific pentru locuințe accesibile. Aceasta înseamnă a adăuga un strat de cheltuieli publice fără a garanta că oferta va urma.
O rezoluție îi angajează doar pe cei care au votat-o; ea nu schimbă nici tratatele, nici viața cetățenilor.
