Parlamentul European a adoptat o rezoluție care deplânge eșecul legii amnistiei venezuelene și cere eliberarea totală și necondiționată a tuturor persoanelor deținute arbitrar din motive politice, dintre care cel puțin 470 rămân deținute pe nedrept. Textul insistă ca această lege să nu protejeze niciodată autorii de încălcări ale drepturilor omului și ca Consiliul UE să nu ridice sancțiunile împotriva acestor responsabili atât timp cât nu s-au înregistrat progrese semnificative către o tranziție democratică. Parlamentul solicită Comisiei și statelor membre să facă tot posibilul pentru a obține aceste rezultate.
Legea amnistiei pentru coexistență democratică, adoptată în februarie 2026 de adunarea controlată de regimul venezuelean, trebuia să permită eliberarea deținuților politici. În realitate, nu a condus la eliberarea lor necondiționată: cel puțin 470 de persoane rămân deținute în condiții inumane, legea se aplică doar în cazuri limitate și nu este aplicată automat. Domeniul său restrâns, lipsa unui control independent și punerea sa în aplicare discriminatorie nu au oferit nicio bază pentru reconcilierea politică. Pe 23 aprilie 2026, Delcy Rodriguez a anunțat încheierea acestei legi, ceea ce Parlamentul consideră a fi o încălcare a constituției și a independenței judiciare.
Eliberare necondiționată cerutăParlamentul cere eliberarea totală și necondiționată a tuturor persoanelor deținute arbitrar din motive politice și insistă ca acestea să se bucure pe deplin de drepturile lor civile și politice.
Nicio protecție pentru torționariLegea amnistiei nu trebuie în niciun caz aplicată pentru a proteja responsabilii de încălcări ale drepturilor omului, care trebuie să fie pe deplin răspunzători pentru faptele lor.
Sfârșitul represiunii și reformeParlamentul îndeamnă insistent regimul să pună imediat capăt represiunii și să reformeze instituțiile judiciare, represive și electorale, în special prin închiderea tuturor instalațiilor utilizate pentru detenția arbitrară, relele tratamente și tortura.
Sancțiuni menținute condiționatAtât timp cât nu s-au luat măsuri semnificative pentru o tranziție democratică pașnică condusă de Venezuela, inclusiv eliberarea necondiționată a tuturor deținuților politici, retragerea și anularea tuturor acuzațiilor politice împotriva opoziției și stabilirea unei foi de parcurs credibile pentru alegeri libere, Consiliul nu ar trebui să ridice sancțiunile impuse persoanelor responsabile de încălcări ale drepturilor omului.
Întoarcere în siguranță garantatăParlamentul cere încetarea persecuțiilor politice, ridicarea necondiționată a tuturor restricțiilor impuse deținuților politici și garantarea unei întoarceri în deplină siguranță, fără represalii.
Rezoluția a fost adoptată cu 507 voturi pentru, 31 împotrivă și 35 abțineri în cadrul unui vot electronic prin apel nominal.
Această rezoluție nu este o lege: ea exprimă poziția politică a Parlamentului European și solicită Comisiei și statelor membre să facă presiuni pentru eliberarea deținuților politici și respectarea drepturilor omului în Venezuela. Ea recomandă Consiliului să nu ridice sancțiunile împotriva responsabililor de încălcări ale drepturilor omului atât timp cât nu s-au realizat progrese democratice semnificative. Cetățenii UE, inclusiv cei care au familie sau interese în Venezuela, sunt afectați de angajamentul Parlamentului pentru eliberarea persoanelor deținute arbitrar, inclusiv a resortisanților europeni, și de menținerea sancțiunilor vizate.
O lege a amnistiei care lasă 470 de deținuți politici după gratii nu este o amnistie, este un decor. Parlamentul European a spus-o clar: cere eliberarea totală și necondiționată a tuturor deținuților arbitrari și avertizează Consiliul că nu trebuie să ridice sancțiunile împotriva torționarilor atât timp cât tranziția democratică nu va fi început.
Textul adoptat la 30 aprilie 2026 cu 507 voturi pentru, 31 împotrivă și 35 abțineri nu este o lege: este o rezoluție politică. Dar constatarea sa este implacabilă. Legea amnistiei pentru coexistența democratică, votată în februarie 2026 de o adunare controlată de regim, trebuia să elibereze deținuții politici. Nu a făcut-o. Cel puțin 470 de persoane rămân în detenție, printre care militari, avocați, jurnaliști, apărători ai drepturilor omului și resortisanți europeni. Legea se aplică doar unor cazuri limitate, nu este automată și îi obligă pe deținuți să recunoască acuzații false în fața unei justiții supuse. Nu este o amnistie, este o capcană în plus.
Parlamentul nu se oprește la constatare. Cere eliberarea totală și necondiționată a tuturor deținuților politici și afirmă că amnistia nu trebuie în niciun caz să îi protejeze pe torționari. Cere închiderea tuturor centrelor de detenție arbitrară și încetarea persecuțiilor. În fond, logica este simplă: o amnistie care nu eliberează este doar un instrument de comunicare. Îi permite regimului să spună lumii că face un gest, în timp ce închisorile sale rămân pline. Parlamentul refuză acest târg.
Mesajul către Consiliu este la fel de clar: nicio ridicare a sancțiunilor împotriva responsabililor de încălcări ale drepturilor omului atât timp cât nu vor fi luate măsuri semnificative. Parlamentul stabilește trei condiții: eliberarea necondiționată a tuturor deținuților politici, retragerea și anularea tuturor acuzațiilor politice împotriva opoziției și o foaie de parcurs credibilă pentru alegeri libere. Atât timp cât aceste condiții nu sunt îndeplinite, sancțiunile rămân. Este o poziție de fermitate, nu de naivitate.
Această abordare are un merit: leagă morcovul de fapte verificabile, nu de promisiuni. Evită sindromul „legii amnistiei”: un gest cosmetic care nu schimbă nimic în realitatea închisorilor. Cerând dovezi înainte de orice concesie, Parlamentul protejează credibilitatea sancțiunilor europene. Reamintește de asemenea că tranziția trebuie dusă de venezueleni înșiși, cu respectarea suveranității lor.
O amnistie care lasă 470 de deținuți politici după gratii nu este o amnistie, este un decor.
O lege a amnistiei care lasă 470 de deținuți politici după gratii nu este o amnistie, este un decor. Parlamentul European a spus-o clar: cere eliberarea totală și necondiționată a tuturor deținuților arbitrari și avertizează Consiliul că nu trebuie să ridice sancțiunile împotriva torționarilor atât timp cât tranziția democratică nu va fi început.
Textul adoptat la 30 aprilie 2026 cu 507 voturi pentru, 31 împotrivă și 35 abțineri nu este o lege: este o rezoluție politică. Dar constatarea sa este implacabilă. Legea amnistiei pentru coexistența democratică, votată în februarie 2026 de o adunare controlată de regim, trebuia să elibereze deținuții politici. Nu a făcut-o. Cel puțin 470 de persoane rămân în detenție, printre care militari, avocați, jurnaliști, apărători ai drepturilor omului și resortisanți europeni. Legea se aplică doar unor cazuri limitate, nu este automată și îi obligă pe deținuți să recunoască acuzații false în fața unei justiții supuse. Nu este o amnistie, este o capcană în plus.
Parlamentul nu se oprește la constatare. Cere eliberarea totală și necondiționată a tuturor deținuților politici și afirmă că amnistia nu trebuie în niciun caz să îi protejeze pe torționari. Cere închiderea tuturor centrelor de detenție arbitrară și încetarea persecuțiilor. În fond, logica este simplă: o amnistie care nu eliberează este doar un instrument de comunicare. Îi permite regimului să spună lumii că face un gest, în timp ce închisorile sale rămân pline. Parlamentul refuză acest târg.
Mesajul către Consiliu este la fel de clar: nicio ridicare a sancțiunilor împotriva responsabililor de încălcări ale drepturilor omului atât timp cât nu vor fi luate măsuri semnificative. Parlamentul stabilește trei condiții: eliberarea necondiționată a tuturor deținuților politici, retragerea și anularea tuturor acuzațiilor politice împotriva opoziției și o foaie de parcurs credibilă pentru alegeri libere. Atât timp cât aceste condiții nu sunt îndeplinite, sancțiunile rămân. Este o poziție de fermitate, nu de naivitate.
Această abordare are un merit: leagă morcovul de fapte verificabile, nu de promisiuni. Evită sindromul „legii amnistiei”: un gest cosmetic care nu schimbă nimic în realitatea închisorilor. Cerând dovezi înainte de orice concesie, Parlamentul protejează credibilitatea sancțiunilor europene. Reamintește de asemenea că tranziția trebuie dusă de venezueleni înșiși, cu respectarea suveranității lor.
O amnistie care lasă 470 de deținuți politici după gratii nu este o amnistie, este un decor.
