La 11 februarie 2026, Parlamentul European a adoptat un raport interimar favorabil încheierii unui acord de asociere între Uniunea Europeană (UE) și două microstate: Principatul Andorra și Republica San Marino. Acest vot deschide calea către o integrare mai strânsă a acestor țări în piața internă a UE.
Andorra și San Marino sunt state mici situate, respectiv, în Pirinei și în Italia. Ele întrețin deja relații privilegiate cu UE, dar fără un cadru juridic global. Acordul de asociere urmărește să înlocuiască acordurile bilaterale existente cu un parteneriat unic, care acoperă participarea la piața internă (libera circulație a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor), cooperarea în domenii precum cercetarea, educația, securitatea și înființarea unor organe parlamentare comune.
Parlamentul European a adoptat un raport interimar (nelegislativ) care oferă un aviz politic favorabil încheierii acordului. Acest raport, pregătit de deputata Željana Zovko, subliniază importanța asocierii pentru consolidarea relațiilor politice și economice. El insistă asupra necesității de a garanta o participare echitabilă a celor două microstate la piața internă, respectând în același timp normele UE. Parlamentul solicită, de asemenea, o cooperare consolidată în domenii precum combaterea fraudei fiscale și a spălării banilor, precum și o dimensiune parlamentară solidă pentru a asigura un control democratic.
Raportul a fost adoptat cu o majoritate largă: 552 de voturi pentru, 24 împotrivă și 75 de abțineri. Acest rezultat arată un sprijin puternic al eurodeputaților pentru acest parteneriat.
Pentru cetățenii UE, acest acord va facilita schimburile cu Andorra și San Marino. De exemplu, călătorii vor putea beneficia de formalități vamale simplificate, iar întreprinderile vor avea un acces mai ușor la aceste piețe. Pentru locuitorii din Andorra și San Marino, acordul va permite o mobilitate mai mare în cadrul UE, în special pentru a studia, a lucra sau a călători. Cu toate acestea, acordul nu prevede o aderare deplină la UE, ci o asociere strânsă, respectând suveranitatea acestor microstate. Parlamentul European va continua să monitorizeze punerea în aplicare a acordului pentru a se asigura că acesta profită tuturor părților.
Parlamentul European a adoptat la 11 februarie 2026 un raport interimar care deschide calea către acordul de asociere cu Andorra și San Marino. În spatele consensului aparent (552 de voturi pentru, 24 împotrivă, 75 de abțineri), o întrebare de fond: poate Uniunea să ofere acces la piața sa internă fără a impune o aliniere reglementară totală și fără a crea noi distorsiuni ale concurenței?
Acordul de asociere înlocuiește uniunile vamale din 1990 și 1991 cu un cadru mult mai ambițios: acces la piața internă pentru bunuri, servicii, persoane și capitaluri, cu aliniere la acquis. Pentru Andorra și San Marino, este o oportunitate economică majoră. Dar Parlamentul insistă: acest acces este subordonat respectării constante a ansamblului regulilor și principiilor pieței interne. Contrapartida este clară, și este un lucru bun: nicio participare fără adoptarea regulilor.
Raportul solicită însă un mecanism de monitorizare și supraveghere la nivel european pentru a preveni orice restricție sau distorsiune a concurenței. În spatele formulei, un risc real: ca cele două microstate, cu resursele lor administrative limitate, să întâmpine dificultăți în aplicarea unui acquis tentacular. Parlamentul solicită așadar asistență tehnică și adaptarea cerințelor, în special statistice, la dimensiunea lor. Este pragmatic, dar va trebui să se vegheze ca această flexibilitate să nu devină o portiță deschisă către o aliniere à la carte.
În privința serviciilor financiare, accesul va fi progresiv, pe o perioadă de maximum cincisprezece ani, și condiționat de o evaluare completă a punerii în aplicare a acquis-ului, în special în materie de combatere a spălării banilor. Comisia va putea suspenda acest acces în caz de lacune. Este o abordare de bun simț: accesul la piață nu trebuie să fie un drept dobândit, ci rodul unei conformități verificate. Parlamentul cere chiar ca autoritățile europene de supraveghere să informeze periodic Parlamentul. O garanție de transparență, dar și un mijloc de presiune politică.
Raportul amintește că Andorra și San Marino au găzduit istoric sectoare financiare importante, ceea ce a stârnit uneori îngrijorări cu privire la transparență și cooperarea fiscală. Acordul conține dispoziții privind buna guvernanță fiscală, schimbul de informații și standardele minime împotriva erodării bazei de impozitare. Parlamentul insistă asupra punerii lor efective în aplicare. Nu putem decât să aprobăm: fără aplicare reală, aceste clauze vor rămâne literă moartă.
Dar trebuie să fim lucizi: alinierea reglementară are un cost. Pentru economii de dimensiunea Andorrei și a San Marino, aplicarea integrală a acquis-ului comunitar reprezintă o provocare administrativă și financiară considerabilă. Raportul recunoaște acest lucru și cere ca Comisia să țină cont de dimensiunile și resursele lor. Este necesar, dar atenție să nu transformăm această suplețe într-un pretext pentru a întârzia reformele. Credibilitatea acordului va depinde de capacitatea celor două țări de a-și respecta angajamentele în termenele stabilite.
În fine, Parlamentul se felicită că acordul este un acord pur UE, ceea ce va permite o ratificare rapidă. Este un punct politic important: evitarea ratificărilor naționale care ar fi putut bloca sau încetini procesul. Dar aceasta înseamnă și că Parlamentul European și Comisia vor purta singure responsabilitatea supravegherii. Un mecanism european de monitorizare este așadar indispensabil, cu condiția să nu se transforme într-o uzină birocratică. Mingea este în terenul Comisiei.
Accesul la piața internă nu este un drept dobândit: este un privilegiu care se merită prin reforme concrete.
Parlamentul European a adoptat la 11 februarie 2026 un raport interimar care deschide calea către acordul de asociere cu Andorra și San Marino. În spatele consensului aparent (552 de voturi pentru, 24 împotrivă, 75 de abțineri), o întrebare de fond: poate Uniunea să ofere acces la piața sa internă fără a impune o aliniere reglementară totală și fără a crea noi distorsiuni ale concurenței?
Acordul de asociere înlocuiește uniunile vamale din 1990 și 1991 cu un cadru mult mai ambițios: acces la piața internă pentru bunuri, servicii, persoane și capitaluri, cu aliniere la acquis. Pentru Andorra și San Marino, este o oportunitate economică majoră. Dar Parlamentul insistă: acest acces este subordonat respectării constante a ansamblului regulilor și principiilor pieței interne. Contrapartida este clară, și este un lucru bun: nicio participare fără adoptarea regulilor.
Raportul solicită însă un mecanism de monitorizare și supraveghere la nivel european pentru a preveni orice restricție sau distorsiune a concurenței. În spatele formulei, un risc real: ca cele două microstate, cu resursele lor administrative limitate, să întâmpine dificultăți în aplicarea unui acquis tentacular. Parlamentul solicită așadar asistență tehnică și adaptarea cerințelor, în special statistice, la dimensiunea lor. Este pragmatic, dar va trebui să se vegheze ca această flexibilitate să nu devină o portiță deschisă către o aliniere à la carte.
În privința serviciilor financiare, accesul va fi progresiv, pe o perioadă de maximum cincisprezece ani, și condiționat de o evaluare completă a punerii în aplicare a acquis-ului, în special în materie de combatere a spălării banilor. Comisia va putea suspenda acest acces în caz de lacune. Este o abordare de bun simț: accesul la piață nu trebuie să fie un drept dobândit, ci rodul unei conformități verificate. Parlamentul cere chiar ca autoritățile europene de supraveghere să informeze periodic Parlamentul. O garanție de transparență, dar și un mijloc de presiune politică.
Raportul amintește că Andorra și San Marino au găzduit istoric sectoare financiare importante, ceea ce a stârnit uneori îngrijorări cu privire la transparență și cooperarea fiscală. Acordul conține dispoziții privind buna guvernanță fiscală, schimbul de informații și standardele minime împotriva erodării bazei de impozitare. Parlamentul insistă asupra punerii lor efective în aplicare. Nu putem decât să aprobăm: fără aplicare reală, aceste clauze vor rămâne literă moartă.
Dar trebuie să fim lucizi: alinierea reglementară are un cost. Pentru economii de dimensiunea Andorrei și a San Marino, aplicarea integrală a acquis-ului comunitar reprezintă o provocare administrativă și financiară considerabilă. Raportul recunoaște acest lucru și cere ca Comisia să țină cont de dimensiunile și resursele lor. Este necesar, dar atenție să nu transformăm această suplețe într-un pretext pentru a întârzia reformele. Credibilitatea acordului va depinde de capacitatea celor două țări de a-și respecta angajamentele în termenele stabilite.
În fine, Parlamentul se felicită că acordul este un acord pur UE, ceea ce va permite o ratificare rapidă. Este un punct politic important: evitarea ratificărilor naționale care ar fi putut bloca sau încetini procesul. Dar aceasta înseamnă și că Parlamentul European și Comisia vor purta singure responsabilitatea supravegherii. Un mecanism european de monitorizare este așadar indispensabil, cu condiția să nu se transforme într-o uzină birocratică. Mingea este în terenul Comisiei.
Accesul la piața internă nu este un drept dobândit: este un privilegiu care se merită prin reforme concrete.
