La 11 februarie 2026, Parlamentul European a votat cu privire la reînnoirea autorizației de introducere pe piață a produselor care conțin bumbac modificat genetic GHB614 × LLCotton25. Acest bumbac OMG este deja autorizat în UE de mai mulți ani, iar autorizația sa expira. Votul a generat o dezbatere privind siguranța OMG-urilor și transparența procesului de autorizare.
Bumbacul GHB614 × LLCotton25 este un organism modificat genetic (OMG) dezvoltat pentru a fi tolerant la anumite erbicide. Este utilizat în principal pentru hrana animalelor și produse derivate (ulei etc.). Compania Bayer a solicitat reînnoirea autorizației pentru o perioadă de 10 ani, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 privind alimentele și furajele modificate genetic. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a emis un aviz favorabil, considerând că bumbacul OMG nu prezintă riscuri noi pentru sănătatea umană, animală sau pentru mediu în comparație cu versiunea sa anterioară. Cu toate acestea, mai multe studii științifice independente au ridicat preocupări cu privire la posibile efecte pe termen lung și impactul asupra biodiversității.
Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care se opune proiectului de decizie al Comisiei Europene de a reînnoi autorizația. Cu 463 de voturi pentru, 164 împotrivă și 21 de abțineri, deputații au cerut Comisiei să nu reînnoiască autorizația pentru acest bumbac OMG. Ei consideră că procesul de evaluare a riscurilor nu a luat suficient în considerare studiile independente și că condițiile autorizației inițiale nu au fost pe deplin respectate. În special, subliniază că datele furnizate de solicitant sunt insuficiente pentru a garanta absența efectelor negative asupra mediului pe termen lung. Rezoluția nu este obligatorie din punct de vedere juridic, dar transmite un semnal politic puternic Comisiei, care trebuie acum să decidă dacă urmează avizul Parlamentului sau își menține proiectul.
Votul a avut loc prin apel nominal (scrutin electronic) cu următorul rezultat:
Majoritatea deputaților au urmat astfel poziția grupurilor politice care cereau respingerea reînnoirii, în special Verzii/ALE, Stânga și o parte dintre Socialiști și Democrați (S&D). Grupurile conservatoare (PPE) și liberale (Renew) au fost mai divizate.
Dacă Comisia urmează avizul Parlamentului, autorizația pentru acest bumbac OMG nu va fi reînnoită. Aceasta înseamnă că produsele care conțin acest bumbac (în principal furaje importate) nu vor mai putea fi introduse pe piața UE. Pentru consumatori, acest lucru nu va avea un impact direct imediat, deoarece acest bumbac este utilizat în produse procesate și nu în alimente proaspete. Cu toate acestea, ar putea afecta importurile anumitor produse agricole și ar putea avea consecințe asupra prețurilor furajelor. Din punct de vedere al mediului, opoziția Parlamentului reflectă o cerere tot mai mare de prudență față de OMG-uri și de consolidare a criteriilor de evaluare. Cetățenii care doresc să urmărească acest dosar pot consulta site-ul Parlamentului European pentru a afla decizia finală a Comisiei.
Pe 11 februarie 2026, Parlamentul European a adoptat cu 463 de voturi împotrivă, 164 pentru și 21 de abțineri o rezoluție prin care se opune proiectului de decizie al Comisiei de reînnoire a autorizației pentru bumbacul modificat genetic GHB614 × LLCotton25. Acesta nu este un mandat de negociere, ci un refuz politic explicit: Parlamentul cere retragerea proiectului și îndeamnă la neînnoirea autorizației. În spatele acestui vot se află o întrebare fundamentală: cine decide și pe baza căror dovezi?
Parlamentul nu contestă doar un tip de bumbac. Constată că procedura de autorizare a OMG-urilor nu mai produce o decizie legitimă: comitetul permanent nu a obținut o majoritate calificată, Comisia trece peste acest lucru, iar Parlamentul ajunge să formuleze obiecții fără a putea obliga juridic executivul. Acest vot este un semnal de alarmă privind un lanț decizional în care nimeni nu își asumă responsabilitatea finală.
Rezoluția cere Comisiei să-și retragă proiectul și să nu reînnoiască autorizația, invocând absența studiilor toxicologice pe termen lung și a analizei efectelor cumulative. De asemenea, semnalează incoerența de a autoriza importul de produse provenite din plante tolerante la erbicide interzise în Uniune, precum glufosinatul, clasificat ca toxic pentru reproducere 1B. Pentru un agricultor european, aceasta înseamnă o concurență neloială: nu poate utiliza aceste substanțe, dar suportă reziduurile lor în alimentele importate.
Mecanismul este simplu: EFSA a emis un aviz favorabil în 2025 fără a examina efectele mai largi asupra mediului și cele socio-economice, pe care le consideră în afara domeniului său de competență. Parlamentul concluzionează că autorizarea nu se bazează pe dovezi suficiente. Este o inversare a sarcinii probei: nu mai revine solicitantului să demonstreze inocuitatea pe termen lung, ci instituțiilor să justifice absența îndoielii. O astfel de inversare are un cost: blochează inovații și importuri fără a îmbunătăți neapărat protecția, dacă controalele rămân lacunare.
Adevărata alternativă liberală și subsidiară ar fi clarificarea competențelor: fie EFSA evaluează efectiv aceste efecte, fie statele membre își asumă decizia la nivel național, cu reguli clare privind responsabilitatea. În starea actuală, Parlamentul cere o reformă a procedurii, dar fără a preciza cine va decide în final. Fără o majoritate calificată, riscăm perpetuarea instabilității actuale, în care fiecare reînnoire devine o confruntare politică.
A formula obiecții fără a putea decide înseamnă a constata eșecul unei proceduri, nu a-l rezolva.
Pe 11 februarie 2026, Parlamentul European a adoptat cu 463 de voturi împotrivă, 164 pentru și 21 de abțineri o rezoluție prin care se opune proiectului de decizie al Comisiei de reînnoire a autorizației pentru bumbacul modificat genetic GHB614 × LLCotton25. Acesta nu este un mandat de negociere, ci un refuz politic explicit: Parlamentul cere retragerea proiectului și îndeamnă la neînnoirea autorizației. În spatele acestui vot se află o întrebare fundamentală: cine decide și pe baza căror dovezi?
Parlamentul nu contestă doar un tip de bumbac. Constată că procedura de autorizare a OMG-urilor nu mai produce o decizie legitimă: comitetul permanent nu a obținut o majoritate calificată, Comisia trece peste acest lucru, iar Parlamentul ajunge să formuleze obiecții fără a putea obliga juridic executivul. Acest vot este un semnal de alarmă privind un lanț decizional în care nimeni nu își asumă responsabilitatea finală.
Rezoluția cere Comisiei să-și retragă proiectul și să nu reînnoiască autorizația, invocând absența studiilor toxicologice pe termen lung și a analizei efectelor cumulative. De asemenea, semnalează incoerența de a autoriza importul de produse provenite din plante tolerante la erbicide interzise în Uniune, precum glufosinatul, clasificat ca toxic pentru reproducere 1B. Pentru un agricultor european, aceasta înseamnă o concurență neloială: nu poate utiliza aceste substanțe, dar suportă reziduurile lor în alimentele importate.
Mecanismul este simplu: EFSA a emis un aviz favorabil în 2025 fără a examina efectele mai largi asupra mediului și cele socio-economice, pe care le consideră în afara domeniului său de competență. Parlamentul concluzionează că autorizarea nu se bazează pe dovezi suficiente. Este o inversare a sarcinii probei: nu mai revine solicitantului să demonstreze inocuitatea pe termen lung, ci instituțiilor să justifice absența îndoielii. O astfel de inversare are un cost: blochează inovații și importuri fără a îmbunătăți neapărat protecția, dacă controalele rămân lacunare.
Adevărata alternativă liberală și subsidiară ar fi clarificarea competențelor: fie EFSA evaluează efectiv aceste efecte, fie statele membre își asumă decizia la nivel național, cu reguli clare privind responsabilitatea. În starea actuală, Parlamentul cere o reformă a procedurii, dar fără a preciza cine va decide în final. Fără o majoritate calificată, riscăm perpetuarea instabilității actuale, în care fiecare reînnoire devine o confruntare politică.
A formula obiecții fără a putea decide înseamnă a constata eșecul unei proceduri, nu a-l rezolva.
