La 21 ianuarie 2026, Parlamentul European a aprobat recurgerea la o cooperare consolidată pentru a acorda un împrumut Ucrainei. Acest mecanism permite unui grup de state membre ale UE să meargă mai departe fără a aștepta acordul tuturor țărilor.
Ucraina, confruntată cu nevoi financiare urgente legate de război, a solicitat un împrumut de la UE. Din lipsa unanimității între cele 27 de state membre, a fost propusă cooperarea consolidată: aceasta permite ca cel puțin nouă țări ale UE să adopte măsuri comune fără participarea tuturor. Consiliul UE a înaintat acest proiect Parlamentului spre aprobare.
Deputații au votat în favoarea proiectului de decizie a Consiliului care autorizează cooperarea consolidată. Concret, ei dau undă verde ca statele membre participante (cele care doresc) să poată acorda un împrumut Ucrainei în cadrul unei acțiuni comune, fără a fi blocate de țările care nu doresc să participe. Textul adoptat este o rezoluție legislativă care aprobă propunerea Consiliului.
Votul a avut loc prin apel nominal (scrutin public). Din 658 de deputați prezenți:
Textul este, așadar, adoptat.
Pentru cetățenii europeni, această decizie permite UE să sprijine financiar Ucraina într-un mod mai flexibil. Împrumutul va contribui la stabilizarea economiei ucrainene, ceea ce are repercusiuni asupra securității și stabilității în Europa. Cetățenii țărilor participante vor vedea contribuția lor la bugetul UE utilizată pentru acest împrumut, dar mecanismul de cooperare consolidată evită ca reticențele unor state membre să paralizeze ajutorul. În practică, aceasta înseamnă că UE poate acționa mai rapid în fața crizelor, chiar și fără acordul unanim al tuturor țărilor.
Prin aprobarea, cu 499 voturi pentru, 135 împotrivă și 24 abțineri, a cooperării consolidate privind împrumutul pentru Ucraina, Parlamentul European a validat o ocolire a blocajelor naționale. Nu este un mandat de negociere, nici un semnal verde bugetar: este un act politic care angajează statele participante și îi lasă pe ceilalți în afara jocului. Adevărata miză nu este suma, ci metoda: o avangardă de state decide, ceilalți privesc.
Parlamentul își dă aprobarea pentru proiectul de decizie al Consiliului, și nimic mai mult. Rezoluția este scurtă: autorizează cooperarea consolidată, o însărcinează pe președinta sa să transmită poziția Consiliului și Comisiei, și se oprește aici. Nu figurează niciun număr, nicio garanție, nicio condiție de rambursare. Totuși, un împrumut nu este o donație: va trebui ca cineva să plătească dobânzile și să își asume riscul de neplată. Aprobând procedura fără a discuta termenii, Parlamentul lasă Consiliul să definească singur parametrii financiari, iar cetățenii statelor participante vor descoperi factura mai târziu.
Cooperarea consolidată este un mecanism care permite cel puțin nouă state membre să adopte o măsură atunci când unanimitatea este blocată. Aici, ea servește la ocolirea reținerilor unor guverne. Este o decizie politică grea: creează o Europă cu mai multe viteze, în care statele care participă la împrumut vor suporta sarcina, iar celelalte vor rămâne spectatori. Parlamentul ar fi putut cere garanții privind guvernanța împrumutului, condiționalitatea reformelor sau repartizarea riscurilor. Nu a făcut-o. A ales viteza aprobării în detrimentul preciziei controlului.
Adevărata problemă este cea a responsabilității: cei care decid trebuie să își asume și consecințele. În starea actuală, rezoluția aprobă un cadru ale cărui modalități vor fi stabilite de Consiliu, fără ca Parlamentul să aibă un cuvânt de spus privind sumele sau condițiile. Statele participante se angajează să garanteze împrumutul, dar parlamentele lor naționale nu au fost consultate cu privire la termenii exacți. Este o inversare a logicii subsidiarității: decizia este luată la nivel european, dar sarcina financiară va cădea asupra bugetelor naționale, deci asupra contribuabililor.
O abordare liberală și responsabilă ar fi constat în condiționarea aprobării de publicarea prealabilă a termenilor financiari, de un plafon explicit și de un mecanism de control parlamentar asupra utilizării fondurilor. Parlamentul ar fi trebuit să ceară ca împrumutul să fie legat de reforme verificabile și ca statele care nu participă să nu fie angajate indirect prin bugetul Uniunii. Aprobând fără condiții, slăbește poziția statelor care doresc un control strict al cheltuielilor.
A aproba procedura fără a discuta termenii înseamnă a semna un cec al cărui cuantum va fi stabilit de alții.
Prin aprobarea, cu 499 voturi pentru, 135 împotrivă și 24 abțineri, a cooperării consolidate privind împrumutul pentru Ucraina, Parlamentul European a validat o ocolire a blocajelor naționale. Nu este un mandat de negociere, nici un semnal verde bugetar: este un act politic care angajează statele participante și îi lasă pe ceilalți în afara jocului. Adevărata miză nu este suma, ci metoda: o avangardă de state decide, ceilalți privesc.
Parlamentul își dă aprobarea pentru proiectul de decizie al Consiliului, și nimic mai mult. Rezoluția este scurtă: autorizează cooperarea consolidată, o însărcinează pe președinta sa să transmită poziția Consiliului și Comisiei, și se oprește aici. Nu figurează niciun număr, nicio garanție, nicio condiție de rambursare. Totuși, un împrumut nu este o donație: va trebui ca cineva să plătească dobânzile și să își asume riscul de neplată. Aprobând procedura fără a discuta termenii, Parlamentul lasă Consiliul să definească singur parametrii financiari, iar cetățenii statelor participante vor descoperi factura mai târziu.
Cooperarea consolidată este un mecanism care permite cel puțin nouă state membre să adopte o măsură atunci când unanimitatea este blocată. Aici, ea servește la ocolirea reținerilor unor guverne. Este o decizie politică grea: creează o Europă cu mai multe viteze, în care statele care participă la împrumut vor suporta sarcina, iar celelalte vor rămâne spectatori. Parlamentul ar fi putut cere garanții privind guvernanța împrumutului, condiționalitatea reformelor sau repartizarea riscurilor. Nu a făcut-o. A ales viteza aprobării în detrimentul preciziei controlului.
Adevărata problemă este cea a responsabilității: cei care decid trebuie să își asume și consecințele. În starea actuală, rezoluția aprobă un cadru ale cărui modalități vor fi stabilite de Consiliu, fără ca Parlamentul să aibă un cuvânt de spus privind sumele sau condițiile. Statele participante se angajează să garanteze împrumutul, dar parlamentele lor naționale nu au fost consultate cu privire la termenii exacți. Este o inversare a logicii subsidiarității: decizia este luată la nivel european, dar sarcina financiară va cădea asupra bugetelor naționale, deci asupra contribuabililor.
O abordare liberală și responsabilă ar fi constat în condiționarea aprobării de publicarea prealabilă a termenilor financiari, de un plafon explicit și de un mecanism de control parlamentar asupra utilizării fondurilor. Parlamentul ar fi trebuit să ceară ca împrumutul să fie legat de reforme verificabile și ca statele care nu participă să nu fie angajate indirect prin bugetul Uniunii. Aprobând fără condiții, slăbește poziția statelor care doresc un control strict al cheltuielilor.
A aproba procedura fără a discuta termenii înseamnă a semna un cec al cărui cuantum va fi stabilit de alții.
