Parlamentul European și-a dat aprobarea pentru încheierea acordului dintre Uniunea Europeană și Islanda privind transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) pentru prevenirea și detectarea infracțiunilor de terorism și a formelor grave de criminalitate, precum și pentru anchetarea și urmărirea penală a acestora. Textul adoptat este o rezoluție legislativă scurtă care aprobă acordul și o însărcinează pe Președinta Parlamentului să transmită poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Islandei. Această aprobare era necesară pentru ca acordul să poată fi încheiat.
Acordul dintre Uniunea Europeană și Islanda reglementează transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) între companiile aeriene și autoritățile islandeze, în scopul prevenirii, detectării, anchetării și urmăririi penale a infracțiunilor de terorism și a formelor grave de criminalitate. Consiliul a solicitat aprobarea Parlamentului European pentru încheierea acestui acord. Fără această aprobare, acordul nu poate fi încheiat de Uniunea Europeană.
Aprobarea acorduluiParlamentul își dă aprobarea pentru încheierea acordului UE-Islanda privind transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) pentru prevenirea și detectarea infracțiunilor de terorism și a formelor grave de criminalitate, precum și pentru anchetarea și urmărirea penală a acestora.
Transmiterea pozițieiPreședinta Parlamentului este însărcinată să transmită poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Islandei.
Obiectul acorduluiAcordul reglementează transferul datelor PNR între Uniunea Europeană și Islanda pentru prevenirea, detectarea, anchetarea și urmărirea penală a infracțiunilor de terorism și a formelor grave de criminalitate.
Parlamentul a adoptat rezoluția cu 532 de voturi pentru, 75 de voturi împotrivă și 28 de abțineri, în cadrul unui vot electronic prin apel nominal.
Datele din registrul cu numele pasagerilor (PNR) pentru zborurile dintre Uniunea Europeană și Islanda vor putea fi transferate autorităților islandeze în cadrul definit de acord, în scopul combaterii terorismului și a formelor grave de criminalitate. Pasagerii vizați de aceste zboruri vor avea datele prelucrate conform regulilor prevăzute de acord. Parlamentul European a aprobat acest acord, ceea ce permite intrarea sa în vigoare după formalitățile finale.
Parlamentul European a dat undă verde acordului UE-Islanda privind transferul datelor din dosarele pasagerilor (PNR) cu 532 de voturi pentru, 75 împotrivă și 28 de abțineri. Nu este un cec în alb pentru supravegherea în masă: este un cadru obligatoriu care permite Reykjavikului să coopereze împotriva terorismului și criminalității grave, impunând totodată reguli clare. Dar aprobarea nu scutește de examinarea a ceea ce costă cu adevărat acest acord pentru companiile aeriene și pentru pasageri și a ceea ce ar fi putut fi dacă logica subsidiarității ar fi prevalat.
Acordul PNR cu Islanda nu este un capriciu birocratic: el permite autorităților islandeze să acceseze datele pasagerilor pentru a urmări teroriștii și criminalii gravi. Fără acest acord, Islanda ar deveni o gaură în plasa de siguranță europeană, un punct de intrare pentru cei care vor să scape de supraveghere. Parlamentul a avut deci dreptate să aprobe. Dar atenție: aprobarea nu înseamnă că textul este perfect. Datele PNR sunt un instrument puternic și, ca orice instrument puternic, poate fi folosit greșit. Acordul trebuie să prevadă garanții solide, iar Parlamentul trebuie să rămână vigilent cu privire la aplicarea lor.
Ceea ce lipsește este o evaluare explicită cost-beneficiu. Companiile aeriene vor trebui să își adapteze sistemele pentru a transfera aceste date, ceea ce reprezintă un cost deloc neglijabil, în special pentru companiile mici. Acest cost va fi repercutat asupra pasagerilor, sub formă de bilete mai scumpe sau de servicii reduse. Parlamentul ar fi trebuit să ceară un studiu de impact înainte de a aproba, pentru a se asigura că beneficiile în materie de securitate justifică aceste costuri. O abordare întemeiată pe subsidiaritate ar fi constat în a lăsa statele membre să negocieze acorduri bilaterale cu Islanda, în funcție de nevoile lor specifice, în loc să impună un cadru uniform.
Cele 75 de voturi împotrivă și cele 28 de abțineri nu sunt doar expresia unei timidități ideologice. Ele traduc o îngrijorare legitimă: aceea de a vedea libertățile individuale sacrificate pe altarul securității. Dar cei care au votat împotrivă nu au propus o alternativă credibilă. A refuza acordul însemna a lăsa Islanda în afara sistemului, cu riscul ca teroriștii să exploateze această fisură. Adevărata întrebare nu este dacă trebuie să cooperăm, ci cum. Un mecanism de control independent, cu puteri de anchetă și de sancționare, ar fi fost de preferat unei simple aprobări. Parlamentul ar fi putut cere crearea unui astfel de organ înainte de a da undă verde.
Aprobând acest acord, Parlamentul transmite un semnal: cooperarea în materie de securitate este posibilă, dar trebuie să respecte reguli. Acest semnal este important, dar nu trebuie să ascundă defectele textului. Acordul nu prevede o clauză de revizuire obligatorie, ceea ce înseamnă că garanțiile ar putea fi slăbite fără ca Parlamentul să aibă un cuvânt de spus. Este o lacună pe care deputații ar fi trebuit să o corecteze.
A aproba un acord de securitate nu este un cec în alb: este un angajament de a-i supraveghea abuzurile.
Parlamentul European a dat undă verde acordului UE-Islanda privind transferul datelor din dosarele pasagerilor (PNR) cu 532 de voturi pentru, 75 împotrivă și 28 de abțineri. Nu este un cec în alb pentru supravegherea în masă: este un cadru obligatoriu care permite Reykjavikului să coopereze împotriva terorismului și criminalității grave, impunând totodată reguli clare. Dar aprobarea nu scutește de examinarea a ceea ce costă cu adevărat acest acord pentru companiile aeriene și pentru pasageri și a ceea ce ar fi putut fi dacă logica subsidiarității ar fi prevalat.
Acordul PNR cu Islanda nu este un capriciu birocratic: el permite autorităților islandeze să acceseze datele pasagerilor pentru a urmări teroriștii și criminalii gravi. Fără acest acord, Islanda ar deveni o gaură în plasa de siguranță europeană, un punct de intrare pentru cei care vor să scape de supraveghere. Parlamentul a avut deci dreptate să aprobe. Dar atenție: aprobarea nu înseamnă că textul este perfect. Datele PNR sunt un instrument puternic și, ca orice instrument puternic, poate fi folosit greșit. Acordul trebuie să prevadă garanții solide, iar Parlamentul trebuie să rămână vigilent cu privire la aplicarea lor.
Ceea ce lipsește este o evaluare explicită cost-beneficiu. Companiile aeriene vor trebui să își adapteze sistemele pentru a transfera aceste date, ceea ce reprezintă un cost deloc neglijabil, în special pentru companiile mici. Acest cost va fi repercutat asupra pasagerilor, sub formă de bilete mai scumpe sau de servicii reduse. Parlamentul ar fi trebuit să ceară un studiu de impact înainte de a aproba, pentru a se asigura că beneficiile în materie de securitate justifică aceste costuri. O abordare întemeiată pe subsidiaritate ar fi constat în a lăsa statele membre să negocieze acorduri bilaterale cu Islanda, în funcție de nevoile lor specifice, în loc să impună un cadru uniform.
Cele 75 de voturi împotrivă și cele 28 de abțineri nu sunt doar expresia unei timidități ideologice. Ele traduc o îngrijorare legitimă: aceea de a vedea libertățile individuale sacrificate pe altarul securității. Dar cei care au votat împotrivă nu au propus o alternativă credibilă. A refuza acordul însemna a lăsa Islanda în afara sistemului, cu riscul ca teroriștii să exploateze această fisură. Adevărata întrebare nu este dacă trebuie să cooperăm, ci cum. Un mecanism de control independent, cu puteri de anchetă și de sancționare, ar fi fost de preferat unei simple aprobări. Parlamentul ar fi putut cere crearea unui astfel de organ înainte de a da undă verde.
Aprobând acest acord, Parlamentul transmite un semnal: cooperarea în materie de securitate este posibilă, dar trebuie să respecte reguli. Acest semnal este important, dar nu trebuie să ascundă defectele textului. Acordul nu prevede o clauză de revizuire obligatorie, ceea ce înseamnă că garanțiile ar putea fi slăbite fără ca Parlamentul să aibă un cuvânt de spus. Este o lacună pe care deputații ar fi trebuit să o corecteze.
A aproba un acord de securitate nu este un cec în alb: este un angajament de a-i supraveghea abuzurile.
