Parlamentul European a adoptat o poziție privind integrarea perspectivei de gen în procesul bugetar al UE. Textul răspunde nevoii de consolidare a egalității de gen prin instrumente financiare, în contextul pregătirilor pentru următorul cadru financiar multianual 2028-2034. Afectează toate instituțiile UE și statele membre implicate în gestionarea bugetului european.
Egalitatea de gen este un obiectiv al UE consacrat în tratatele fondatoare. Actualul cadru financiar multianual 2021-2027 a introdus primele angajamente de integrare a perspectivei de gen, dar aceasta necesită întărirea. Scopul este integrarea sistematică a analizelor de impact de gen în toate etapele procesului bugetar.
Implementarea va fi graduală, cu integrare completă în următorul cadru financiar multianual 2028-2034. Comisia Europeană este responsabilă pentru dezvoltarea metodologiei, cu sprijinul Parlamentului și Consiliului. Controlul execuției este asigurat de Curtea de Conturi Europeană prin audituri regulate.
Se așteaptă ca o mai bună integrare a egalității de gen în bugetul UE să aducă beneficii macroeconomice, inclusiv o creștere a PIB-ului pe cap de locuitor de până la 9,6% până în 2050. Vor beneficia toate grupurile sociale, în special femeile care se confruntă cu forme multiple de discriminare. Necesită, totuși, implementare consecventă de către toate instituțiile implicate în gestionarea fondurilor europene.
Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care solicită Comisiei să transforme metoda sa pilot de monitorizare a cheltuielilor pentru egalitatea de gen într-un veritabil buget de gen, cu obiective obligatorii. În spatele bunelor intenții, un nou strat de birocrație și un transfer de putere către experți nealeși.
Comisia elaborase un instrument statistic pentru a nota programele în funcție de contribuția lor la egalitatea de gen, de la 2 (obiectiv principal) la 0* (impact pozitiv probabil, dar nedemonstrat). Parlamentul ia act de acest exercițiu, dar refuză să se mulțumească cu el: cere o metodă completă și operațională încă de la următorul cadru financiar, cu ținte cifrate. Glisarea este clară: se trece de la un instrument de observare la un instrument de alocare a resurselor.
Problema nu este egalitatea de gen în sine, ci logica planificatoare. A fixa o cotă minimă din buget pentru un obiectiv înseamnă a sustrage fonduri de la alte priorități, fără o dezbatere democratică explicită asupra arbitrajelor. Cifrele citate chiar de Parlament arată fragilitatea metodei: scorurile au variat de la 1 % la 3 % pentru scorul 2 între 2021 și 2024, iar Comisia recunoaște că comparațiile anuale au o valoare limitată din cauza problemelor de date. A construi o politică bugetară obligatorie pe o bază atât de instabilă este o eroare de concepție.
În plus, rezoluția cere să fie luate în considerare efectele negative potențiale ale programelor asupra egalității de gen, recunoscând totodată că acest lucru nu trebuie să descurajeze investițiile în sectoare precum apărarea. Această contradicție dezvăluie ambiguitatea unei abordări care vrea să măsoare totul fără să își asume vreodată costuri.
Parlamentul preseară Comisia să instituie un « mecanism menit să protejeze egalitatea de gen »: orice propunere legislativă considerată de Curtea de Conturi contrară strategiei pentru egalitatea de gen ar trebui revizuită. Iată o inovație instituțională grea: un organ de control neales, Curtea de Conturi, ar primi un drept de veto de facto asupra unor alegeri politice. Curtea de Conturi este acolo pentru a verifica regularitatea cheltuielilor, nu pentru a arbitra orientări politice.
Acest mecanism adaugă un strat de control ex ante care va încetini adoptarea textelor și va conferi experților o putere de blocare. Pentru întreprinderi, aceasta înseamnă întârzieri suplimentare și o incertitudine sporită privind conformitatea programelor. Pentru cetățeni, aceasta îndepărtează și mai mult deciziile de urne.
Parlamentul cere, de asemenea, analize de impact sistematice asupra egalității de gen, inclusiv pentru regimurile fiscale și ajutoarele de stat, recunoscând totodată costurile administrative pentru IMM-uri. Simplificarea atât de lăudată în altă parte devine aici o complexitate asumată.
Bugetul nu este un instrument de inginerie socială: sunt banii contribuabililor, iar fiecare euro direcționat către o cauză trebuie justificat printr-o dezbatere publică, nu printr-un scor de expert.
Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care solicită Comisiei să transforme metoda sa pilot de monitorizare a cheltuielilor pentru egalitatea de gen într-un veritabil buget de gen, cu obiective obligatorii. În spatele bunelor intenții, un nou strat de birocrație și un transfer de putere către experți nealeși.
Comisia elaborase un instrument statistic pentru a nota programele în funcție de contribuția lor la egalitatea de gen, de la 2 (obiectiv principal) la 0* (impact pozitiv probabil, dar nedemonstrat). Parlamentul ia act de acest exercițiu, dar refuză să se mulțumească cu el: cere o metodă completă și operațională încă de la următorul cadru financiar, cu ținte cifrate. Glisarea este clară: se trece de la un instrument de observare la un instrument de alocare a resurselor.
Problema nu este egalitatea de gen în sine, ci logica planificatoare. A fixa o cotă minimă din buget pentru un obiectiv înseamnă a sustrage fonduri de la alte priorități, fără o dezbatere democratică explicită asupra arbitrajelor. Cifrele citate chiar de Parlament arată fragilitatea metodei: scorurile au variat de la 1 % la 3 % pentru scorul 2 între 2021 și 2024, iar Comisia recunoaște că comparațiile anuale au o valoare limitată din cauza problemelor de date. A construi o politică bugetară obligatorie pe o bază atât de instabilă este o eroare de concepție.
În plus, rezoluția cere să fie luate în considerare efectele negative potențiale ale programelor asupra egalității de gen, recunoscând totodată că acest lucru nu trebuie să descurajeze investițiile în sectoare precum apărarea. Această contradicție dezvăluie ambiguitatea unei abordări care vrea să măsoare totul fără să își asume vreodată costuri.
Parlamentul preseară Comisia să instituie un « mecanism menit să protejeze egalitatea de gen »: orice propunere legislativă considerată de Curtea de Conturi contrară strategiei pentru egalitatea de gen ar trebui revizuită. Iată o inovație instituțională grea: un organ de control neales, Curtea de Conturi, ar primi un drept de veto de facto asupra unor alegeri politice. Curtea de Conturi este acolo pentru a verifica regularitatea cheltuielilor, nu pentru a arbitra orientări politice.
Acest mecanism adaugă un strat de control ex ante care va încetini adoptarea textelor și va conferi experților o putere de blocare. Pentru întreprinderi, aceasta înseamnă întârzieri suplimentare și o incertitudine sporită privind conformitatea programelor. Pentru cetățeni, aceasta îndepărtează și mai mult deciziile de urne.
Parlamentul cere, de asemenea, analize de impact sistematice asupra egalității de gen, inclusiv pentru regimurile fiscale și ajutoarele de stat, recunoscând totodată costurile administrative pentru IMM-uri. Simplificarea atât de lăudată în altă parte devine aici o complexitate asumată.
Bugetul nu este un instrument de inginerie socială: sunt banii contribuabililor, iar fiecare euro direcționat către o cauză trebuie justificat printr-o dezbatere publică, nu printr-un scor de expert.
