Parlamentul European a adoptat o nouă legislație pentru consolidarea protecției biodiversității marine în zonele din afara jurisdicției naționale. Textul răspunde necesității urgente de a stopa pierderea biodiversității marine și implementează angajamentele internaționale ale UE. Se aplică tuturor statelor membre și entităților care activează în mediul marin.
Directiva se bazează pe cadrul global pentru biodiversitate de la Kunming-Montreal și acordul BBNJ (biodiversitatea marină din afara jurisdicției naționale). Scopul este protejarea a cel puțin 30% din oceanele mondiale până în 2030 prin crearea de arii marine protejate și alte măsuri eficiente de conservare.
Directiva va intra în vigoare după ratificarea de către toate statele membre. Comisia Europeană va monitoriza implementarea prin mecanisme de raportare. Statele membre au 2 ani pentru transpunerea în dreptul național. Controlul va fi exercitat de autoritățile naționale și ale UE.
Regulile vor afecta sectorul pescuitului, transportului maritim și cercetării științifice. Protecția ecosistemelor marine va aduce beneficii pe termen lung pentru pescuitul sustenabil și turism. Antreprenorii vor trebui să se adapteze la noile standarde de protecție. Va fi consolidată cooperarea internațională în protecția oceanelor.
Adoptându-și poziția în primă lectură privind acordul BBNJ, Parlamentul European a ales să permită statelor membre să transmită direct secretariatului internațional măsuri de urgență, fără a trece prin evaluarea juridică prealabilă a Comisiei. Un pas spre responsabilitatea statelor, dar doar un pas: mecanismul de examinare prealabilă rămâne regula pentru instrumentele de gestionare pe zone, iar Comisia păstrează un drept de control determinant asupra cine vorbește în numele Uniunii.
Textul inițial rezerva Comisiei sarcina de a examina orice propunere înainte ca aceasta să plece spre New York. Parlamentul a introdus o excepție pentru măsurile de urgență: atunci când o catastrofă amenință, un stat membru poate sesiza direct secretariatul, cu condiția să informeze Bruxelles-ul și celelalte capitale. Este o recunoaștere de bun simț: în caz de urgență, rapiditatea prevalează asupra procedurii. Dar excepția rămâne îngustă. Pentru instrumentele de gestionare pe zone, care structurează durabil utilizarea mării libere, procedura centralizată rămâne: proiectul transmis Comisiei, observațiile statelor în termen de 30 de zile, evaluarea juridică a Comisiei în termen de 30 de zile, apoi decizia de a transmite în numele Uniunii sau de a lăsa statul membru să acționeze singur. Comisia păstrează așadar controlul asupra calendarului și asupra formulării.
Acest compromis are un cost. Un stat membru care vrea să avanseze o arie marină protejată într-o zonă sensibilă trebuie mai întâi să convingă Comisia că proiectul său merită să fie susținut în numele Uniunii. Dacă eșuează, poate acționa în nume propriu, dar timpul pierdut este real: treizeci de zile pentru observații, treizeci de zile pentru evaluare, fără a socoti consultările. Pentru actorii economici, pescari, transportatori, operatori energetici, această incertitudine se traduce în proiecte amânate sau abandonate. Marea liberă nu așteaptă.
Parlamentul nu s-a mulțumit să ajusteze procedura. A introdus o clauză privind măsuri mai stricte: un stat membru va putea merge dincolo de deciziile conferinței părților pentru propriii resortisanți și nave, cu respectarea dreptului internațional. Este o gură de aer pentru suveranitatea națională, dar atenție la efectul pervers: reguli mai stricte într-un stat pot împinge navele să arboreze pavilion în altă parte, fără câștig pentru mediu. Coordonarea cu organizațiile regionale de pescuit și convențiile maritime rămâne trimisă la considerente, fără obligație operațională constrângătoare.
O altă adăugare: un raport bienal al Comisiei către Parlament privind aplicarea măsurilor și evoluțiile globale ale BBNJ. Util pentru responsabilitate, dar cu condiția ca acest raport să nu devină un exercițiu de comunicare. Parlamentul va trebui să verifice că statele membre joacă jocul și că Comisia nu întârzie propunerile care o deranjează. În fine, considerentele privind cadrul Kunming-Montréal și pactul european pentru Ocean reamintesc obiective politice, fără a crea noi obligații juridice: nu trebuie confundate cu dreptul pozitiv.
Parlamentul a slăbit zăvorul, dar cheia rămâne la Bruxelles.
Adoptându-și poziția în primă lectură privind acordul BBNJ, Parlamentul European a ales să permită statelor membre să transmită direct secretariatului internațional măsuri de urgență, fără a trece prin evaluarea juridică prealabilă a Comisiei. Un pas spre responsabilitatea statelor, dar doar un pas: mecanismul de examinare prealabilă rămâne regula pentru instrumentele de gestionare pe zone, iar Comisia păstrează un drept de control determinant asupra cine vorbește în numele Uniunii.
Textul inițial rezerva Comisiei sarcina de a examina orice propunere înainte ca aceasta să plece spre New York. Parlamentul a introdus o excepție pentru măsurile de urgență: atunci când o catastrofă amenință, un stat membru poate sesiza direct secretariatul, cu condiția să informeze Bruxelles-ul și celelalte capitale. Este o recunoaștere de bun simț: în caz de urgență, rapiditatea prevalează asupra procedurii. Dar excepția rămâne îngustă. Pentru instrumentele de gestionare pe zone, care structurează durabil utilizarea mării libere, procedura centralizată rămâne: proiectul transmis Comisiei, observațiile statelor în termen de 30 de zile, evaluarea juridică a Comisiei în termen de 30 de zile, apoi decizia de a transmite în numele Uniunii sau de a lăsa statul membru să acționeze singur. Comisia păstrează așadar controlul asupra calendarului și asupra formulării.
Acest compromis are un cost. Un stat membru care vrea să avanseze o arie marină protejată într-o zonă sensibilă trebuie mai întâi să convingă Comisia că proiectul său merită să fie susținut în numele Uniunii. Dacă eșuează, poate acționa în nume propriu, dar timpul pierdut este real: treizeci de zile pentru observații, treizeci de zile pentru evaluare, fără a socoti consultările. Pentru actorii economici, pescari, transportatori, operatori energetici, această incertitudine se traduce în proiecte amânate sau abandonate. Marea liberă nu așteaptă.
Parlamentul nu s-a mulțumit să ajusteze procedura. A introdus o clauză privind măsuri mai stricte: un stat membru va putea merge dincolo de deciziile conferinței părților pentru propriii resortisanți și nave, cu respectarea dreptului internațional. Este o gură de aer pentru suveranitatea națională, dar atenție la efectul pervers: reguli mai stricte într-un stat pot împinge navele să arboreze pavilion în altă parte, fără câștig pentru mediu. Coordonarea cu organizațiile regionale de pescuit și convențiile maritime rămâne trimisă la considerente, fără obligație operațională constrângătoare.
O altă adăugare: un raport bienal al Comisiei către Parlament privind aplicarea măsurilor și evoluțiile globale ale BBNJ. Util pentru responsabilitate, dar cu condiția ca acest raport să nu devină un exercițiu de comunicare. Parlamentul va trebui să verifice că statele membre joacă jocul și că Comisia nu întârzie propunerile care o deranjează. În fine, considerentele privind cadrul Kunming-Montréal și pactul european pentru Ocean reamintesc obiective politice, fără a crea noi obligații juridice: nu trebuie confundate cu dreptul pozitiv.
Parlamentul a slăbit zăvorul, dar cheia rămâne la Bruxelles.
